5,963 matches
-
mai mult, nici mai puțin decât o febră. Întreg orașul avea febră, aceasta era cel puțin impresia care îl urmărea pe doctorul Rieux în dimineața în care se ducea în strada Faidherbe, pentru a asista la ancheta asupra tentativei de sinucidere a lui Cottard. Dar această impresie i se părea lipsită de temei. O atribuia enervării și preocupărilor de care era asaltat și admise că se impunea urgent să facă puțină ordine în ideile sale. Când a ajuns, comisarul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DAR, ÎNSOȚIT DE SECRETARUL SĂU, COMISARUL SOSEA ȘI VOIA ÎNTÂI SĂ ASCULTE DECLARAȚIILE LUI GRAND. DOCTORUL OBSERVĂ CĂ GRAND, VORBIND DE COTTARD, ÎL NUMEA MEREU "DISPERATUL". A FOLOSIT CHIAR LA UN MOMENT DAT EXPRESIA "HOTĂRÂRE FATALĂ". AU DISCUTAT ASUPRA CAUZEI SINUCIDERII ȘI GRAND S-A ARĂTAT METICULOS ÎN ALEGEREA TERMENILOR. S-AU OPRIT, ÎN SFÂRȘIT, ASUPRA CUVINTELOR "NECAZURI INTIME". COMISARUL A ÎNTREBAT DACĂ NIMIC DIN COMPORTAREA LUI COTTARD NU LĂSA SĂ SE PREVADĂ CEEA CE EL NUMEA "DETERMINAREA SA". ― Mi-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-i să muncească până la epuizare, flămânzi, înghețați, sumar îmbrăcați, măcinați de boli, fără nici cel mai elementar tratament medical chiar și pentru cei care lucrau în mediu toxic, și conchide autoarea: „Ieftină era viața deportaților în surghiun”. Unii recurgeau la sinucidere, pentru a pune capăt chinurilor insuportabile, dar nimic nu impresiona pe comandantul Fedianin, călăul cu suflet de șarpe. După moartea lui Stalin din 5 martie 1953, cei ce au fost reabilitați au revenit în locurile natale cu bucuria de nedescris
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
el. Și-l închipui chircit, doborât de durere, cu capul în mâini. Și asta înainte ca acest lucru teribil să i se întâmple mamei sale. Își adună gândurile. —Josnic, dar în același timp foarte prost. Imaginează-ți: un bilet de sinucidere scris la calculator. De ce ar fi vrut cineva s-o omoare pe mama ta? — Pentru același motiv pentru care mama a vrut să-ți vorbească. Adu-ți aminte, spunea că tatăl meu știa ceva foarte important, ceva care va schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dată privirea. Ochii lui, atât de negri, erau acum înroșiți. Chiar și așa, Maggie observă rușinată că era extrem de arătos: trebui să facă un efort să privească în altă parte. — Vreau să spun că insistă pe ideea că ar fi sinucidere. —Le-ai spus ce crezi? — Le-am spus de mai multe ori că nu există nici un dubiu că mama mea nu s-a sinucis. Dar insistă că pastilele acelea îi aparțineau. Și că nu exista nici un indiciu de intrare prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din urmă, se ivi o femeie care îl privi lung și cu o adâncă simpatie pe Uri, ochii i se umeziră. Devenea clar faptul că, oricare ar fi fost opiniile sale, Uri Guttman era fiul îndurerat al aristocrației colonialiste: vestea sinuciderii mamei sale se răspândise peste noapte, după anunțul de la radio din acea dimineață. Fără să fi avut programare, îi făcu semn să intre în biroul bărbatului care, după cum îi explicase Uri, nu era doar capul Psagotului, ci și al consiliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un oraș acestor arabi care nici măcar nu-l menționează - nici măcar o mențiune - în așa-zisa lor carte sfântă! Roșu la față, se aplecă acum înainte și întinse un deget spre Maggie. Deci da, știu ce îl preocupa pe Shimon Guttman. Sinuciderea poporului evreu. Mă auziți? Autodistrugerea poporului evreu. Asta voia el să prevină. Uri ridică o mână în semn de rugăminte, ca un elev care cere permisiunea profesorului său să vorbească. Maggie își dădea seama că își ținea părerile pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se întâmplă. Ți-a răpit mama ca să nu ne iluzionăm. E un mesaj pentru noi, Uri. Părinții tăi și tragedia care s-a abătut asupra lor sunt un mesaj. Ne învață să spunem nu acestei înșelătorii americane. Să spunem nu sinuciderii în masă a evreilor. Toate astea veneau atât de repede și de tunător, ieșind parcă din străfundurile plămânilor lui, încât nu exista altă soluție decât să-l aștepte să se oprească. Acest Shapira era un vorbitor cu experiență, asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
erau arheologi. Cred chiar că au lucrat împreună. Guttman a văzut ceva despre care i-a spus soției lui că va schimba totul. După două zile era mort. La fel și ea. Poliția a spus că a fost vorba de sinucidere. Că n-a suportat durerea. Știu că asta a spus poliția, domnule Miller. Dar fiul ei e de cu totul altă părere. Și eu îl cred. Lucrezi îndeaproape cu el, domnișoară Costello? Maggie simțea cum i se înroșește gâtul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trist. Prea bine nu-ți dai seama de unde provine tristețea - din tragedia declanșată de predispozițiile lui Ignatius spre manifestări gazoase violente și aventuri demente sau din tragedia în care e învăluită scrierea acestei cărți. Tragedia romanului este și tragedia autorului - sinuciderea lui în 1969, la vârsta de treizeci și doi de ani. Iar faptul că am fost lipsiți de potențiala lui operă poate fi considerat tot o tragedie. E mare păcat că John Kennedy Toole nu este bine merci în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mașină implicată în accident, spuse Marty. Au existat martori. Tipul nu era nici beat, nici în comă. A intrat direct într-un parapet de autostradă, cu o sută treizeci de kilometri pe oră. Aproape toate accidentele de acest gen sunt sinucideri. Nu e de mirare că victima a dezactivat airbag-ul înainte. — Dar tu nu ai verificat, Marty. — Nu. Pentru că nu aveam nici un motiv. Testul toxicologic al tipului era negativ, electroliții erau în principiu normali, date fiind rănile și ora morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
importantă pentru stabilitatea socială și pentru civilizație. Cum gena este cea care promovează înțelepciunea convențională, noi îi spunem gena convențională. Auditoriul rămase tăcut. Șocat. În cele din urmă, unul dintre ei spuse: — Cum îi spuneți? Gena convențională. — Iisuse, e oribil! — Sinucidere. — Uit-o. — Sau gena civilizatoare, spuse repede profesorul. Gemete în sală. — Gena civilizatoare? Asta e și mai rău! Mai rău! — Groaznic. — Mrr! — Aruncă-te de pe un pod! Profesorul părea total nedumerit. — Ce e rău la numele acesta? Civilizația este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de parcă n-ar fi fost destul de Îngrozitor că o puseseră să vomite tot ce avusese În stomac. Și-a Început cel de-al optsprezecelea an descoperind un alt fapt care trebuia adăugat revelațiilor ei anterioare: că În lumea asta ciudată sinuciderea era un privilegiu tot atât de rar ca rubinele și că, având o familie ca a ei, ea nu va fi cu siguranță una dintre privilegiate. E greu de aflat dacă exista o legătură Între această deducție și ceea ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Își pun Întrebări cu privire la sensul vieții“. Și eu Îmi puneam Întrebări privitoare la sensul vieții. „Prin asta sînt ei moderni: nu se tem de ridicol“. Și eu mă simțeam modern, dar mă temeam de ridicol. Camus mai vorbea și despre sinucidere, după el singura problemă filozofică Într-adevăr serioasă. Aveam niște Întrebări să-i pun, astfel că i-am trimis o scrisoare. La ce putea sluji, l-am Întrebat eu, viața unui băiat de șaisprezece ani (mă Îmbătrînisem cu un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din biblioteca din salon o carte publicată de tata cu cincisprezece ani În urmă, Scrisori către un tînăr creștin, care au reprezentat o schimbare Însemnată față de Faulkner și Pavese, universul tatei fiind aparent mai liniștitor, În măsura În care dragostea nu ducea la sinucidere, la nebunie sau la viol. Acele scrisori adresate unui tînăr dintre cunoscuții lui le-am citit de parcă mi-ar fi fost adresate mie. Un vechi obicei al casei cerea să le spui celorlalți atunci cînd luai o carte din biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Copilăria copiilor mei. Autorul nu suportă faptul că odraslele sale părăsesc casa. Le-o și spune: „Veți pleca, mă veți părăsi definitiv“. Parcă ar fi amiralul Onishi adresîndu-se piloților săi kamikaze. Căsătoriile succesive ale copiilor n-au fost totuși o sinucidere colectivă. Continuă: „În trecut, nimic nu scăpa atenției mele avide“. A vrut să fie amabil scriind această frază. O atenție avidă! Iată ceva ce descrie mai puțin un tată de familie cît mai degrabă un boa constrictor În fața a șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adâncă înspre corpul ce atârna din copac. ă Asta e ceea ce căutăm, domnule? întrebă Ptițin, fără suflu și roșu-n obraji, la fel de excitat ca un elev. Slaitov nu-i răspunse. Biletul care îi fusese arătat vorbea de crimă, nu de sinucidere. ă Este mort, domnule? ă Sigur că-i mort, idiotule. Barba mortului era înghețată și avea zăpadă pe căciulă și pe umeri. ă Oare să-l dăm jos? ă Nu! Lasă-l acolo, mă auzi? Să nu-l atingi? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ne peirdem vremea în felul ăsta. La ce-ți mai trebuie să apelezi la biroul prokuror-ului. Liputin vorbi ca și cum toate acestea erau separate de sine. Într-adevăr, s-a comis o crimă, două crime de fapt. O crimă și o sinucidere. Bărbatul căutat pentru amândouă zace întins pe masă. Cazul este închis. ă Într-adevăr, domnule prokuror. Dar, deoarece am examinat cele două cadavre - și locul din Parcul Petrovski unde acestea au fost găsit - consider că este necesară prezența unui doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
plină, se miră Porfiri. ă Exact. Votca aflată în stomac i-a putut fi dată de o persoană sau de persoane necunoscute. ă și atunci cineva l-a legat sus în copac într-o încercare de face să arate a sinucidere. Mă întreb dacă nu cumva leziunile de pe abdomen nu au de-a face cu asta? ă Foarte probabil, Porfiri Petrovici. Foarte probabil. ă Domnule doctor, ai făcut o treabă excelentă. Dar despre Goriancikov? ă Sunt aproape sigut că rana din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe care Anna Alexandrovna a fost nevoită să o comită pentru a preîntâmpina o crimă și mai groaznică. Cuprins de o teroare absolută, Boria jură că va face orice îi veți cere dumneavoastră. „Trebuie să facem să pară ca o sinucidere,“ spuneți dumneavoastră. „Ajută-mă să leg sfoara asta de copacul ăsta. Ridică-mă. Așa, e bine. Ține-mă pe umerii tăi. Așa. E bine. Eu trebuie să leg asta. Nu-ți face griji, știu ce fac. Poți să mă lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mi se pare pur și simplu ridicol, dar, dacă intenția dumneavoastră merge mai departe, dacă intenționați să pieriți în foc, de exemplu, aflați că Centrul refuză să-și asume vreo responsabilitate, n-ar mai lipsi decât să fim învinovățiți de sinuciderile comise de inși incompetenți și ajunși la faliment pentru că n-au fost în stare să înțeleagă regulile pieții. Cipriano Algor nu-și întoarse capul spre ușă, deși avea siguranța că acum poate s-o facă, știa că visul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șefului departamentului de achiziții n-au sunat exact ca prima dată, motivul a fost că nu doar în viața cu ochii deschiși, cuvintele pe care le spunem depind de dispoziția de moment. Antipatica și complet deplasata referire la o ipotetică sinucidere prin foc a avut totuși meritul de a aduce gândul lui Cipriano Algor la statuetele de lut lăsate la copt în groapă, și, imediat, pe căi și cărări ale creierului imposibil de reconstituit și de descris cu suficientă precizie, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-ți poarte pică, te pot face să regreți. Am râs când am aflat capetele de acuzare și pe măsură ce creștea insolența mea, creștea și zelul anchetatorilor mei. Le-am explicat pe un ton care i-a scos din sărite că sinuciderea este o problemă care ține de libertatea individuală și că n-aveau nici ei dreptul să se amestece în ea și nici eu nu țineam să mă amestec. Singura atitudine cuviincioasă era s-o lăsăm pe Emilia să doarmă moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frumoase, ca înainte, ci coșmaruri. Aproape mă temeam să mă culc. În felul acesta, nemaiavând nici un refugiu, viața mă lăsa singur cu existența mea adevărată pe care o vedeam, acum, până în cele mai mizerabile amănunte. M-a încercat chiar gândul sinuciderii și dacă n-aș fi fost atât de laș în fața morții poate aș fi făcut-o; dar cu moartea n-am reușit niciodată să mă comport cum mă comportasem cu tata în copilărie; ea m-a paralizat, m-a înfricoșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție sentimentală însă, luată prea în serios, stricase totul. Tânărul pianist îndrăgostit a vrut mai întâi să se sinucidă. S-a hotărât apoi pentru o sinucidere ocolită: a sacrificat muzica. Mai târziu când s-a desmeticit, a fost prea târziu. N-a mai reușit decât să cânte într-un restaurant, până ce, într-o noapte, după un scandal, a fost dus într-un beci și bătut peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]