2,620 matches
-
de ordin spiritual pentru modelarea structurii ființiale, contribuind, astfel, la atingerea pragului de comuniune teandrică. Dintre Epistolele Părintelui Arsenie Papacioc reținem: "Scrisoarea către Părintele Ilie Cleopa la moartea Părintelui Paisie", o splendidă "Meditație despre Maica Domnului", un "Cuvânt despre rugăciune, smerenie, iubire" și un "Cuvânt despre Înfricoșata Judecată". Vorbind despre semnificația revoluției anticomuniste din decembrie 1989, Părintele Arsenie Papacioc remarcă: " Această plină de har revoluție nu s-a făcut numai ca să se cucerească o mare redută, ci să intre în simțiri
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
rămîn acestea trei: credința, nădejdea, dreptatea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea". A doua virtute teologică este situată de Pieper la egală distanță între cele două extreme: mîndria și deznădejdea, aflînd sprijin pe două dintre cele patru virtuți cardinale: smerenia și mărinimia. ""Mărinimia este aspirația spiritului spre lucruri mărețe" (H 101); ea are "rădăcinile înfipte în cele mai înalte posibilități [...] ale naturii umane" (ibid). La rîndul ei, smerenia este "cunoștința și acceptarea distanței de necuprins dintre Creator și creatură" (H
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mîndria și deznădejdea, aflînd sprijin pe două dintre cele patru virtuți cardinale: smerenia și mărinimia. ""Mărinimia este aspirația spiritului spre lucruri mărețe" (H 101); ea are "rădăcinile înfipte în cele mai înalte posibilități [...] ale naturii umane" (ibid). La rîndul ei, smerenia este "cunoștința și acceptarea distanței de necuprins dintre Creator și creatură" (H 102). Pieper concluzionează: "Mărinimia orientează [...] speranța spre adevăratele ei posibilități; smerenia [...] dezvăluie limitele acestor posibilități" (H 102)" (apud V.N.). Plecînd de la conceptul de Homo viator (om călător), de la
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
101); ea are "rădăcinile înfipte în cele mai înalte posibilități [...] ale naturii umane" (ibid). La rîndul ei, smerenia este "cunoștința și acceptarea distanței de necuprins dintre Creator și creatură" (H 102). Pieper concluzionează: "Mărinimia orientează [...] speranța spre adevăratele ei posibilități; smerenia [...] dezvăluie limitele acestor posibilități" (H 102)" (apud V.N.). Plecînd de la conceptul de Homo viator (om călător), de la realitatea că sufletul omului e trecător, că omul este o ființă aflată "pe cale"; ca ființă finită, este în starea de "nu încă", marcată
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
față de propria noastră persoană. în acest fel cuvintele ,,plata păcatului este moartea” capătă un înțeles concret : boala întervine în urma greșelilor (păcatelor) comise de-a lungul timpului, iar una din consecințele bolii este și moartea. în același context este și Smerenia de care se face vorbire în limbaj bisericesc, dar care nu este explicată clar și la obiect. Cu aceeași trufie iresponsabilă îi mai auzi pe unii spunînd : omul este cea mai evoluată ființă din univers.-Este o reminiscență rămasă din
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
centrul problemei creștine a iubirii aproapelui. Admițând o largă libertate față de dogma creștină a mântuirii, cele cinci demersuri post-seculare admit că solidaritatea umană filtrată prin discursul religios mai are șansa de a furniza un sens pentru omul societăților post-moderne. Caritatea, smerenia (ca admitere și asumare a propriei violențe), responsabilitatea, activismul social-politic sunt considerate forme contemporane viabile, de sorginte religioasă, ale iubirii aproapelui. Problema solidarității și a sensului în societățile post-seculare este reluată de Ionuț Popescu în textul său despre credință, coeziune
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
intrarea într-un ev secular. Dar expresiile ei post-seculare nu pot ignora anteriorul parcurs secularizant. Occidentul funcționează secular ca urmare a ideilor iluministe devenite ideologie. Orice referire post- seculară la condiția umană trebuie să țină cont de acest fapt. Caritatea, smerenia (ca admitere și asumare a propriei violențe), responsabilitatea, activismul social-politic sunt considerate de Rorty și Vattimo, Girard, Wilson și, respectiv, Hick drept formele contemporane viabile, de sorginte religioasă, ale iubirii aproapelui. Sunt formele adecvate contextului post-secular. Ele poartă în dimensiunea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
al îndepărtării fizice, în timp, de momentul Revelației). Pe suportul acestor expresii amprentate secular socotesc autorii menționați că se poate configura viitorul confortabil al lumii. Dar acest lucru nu se întâmplă neapărat. Pentru a se întâmpla, trebuie asumate integral caritatea, smerenia, responsabilitatea și activismul, până la ultimele lor semnificații. Neasumarea lor integrală e periculoasă. Așa cum arată Girard, caritatea maschează, fără a anihila, potențialul distructiv, apocaliptic al umanității. Mai puțin spectaculos prin consecințe, dar la fel de dramatic e faptul că, dacă nu dusă până la
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
occidental. Biserica a fost mereu pe măsura credincioșilor ei. Receptarea ușor reducționistă a discursului teologal ca îndemn spre bune practici sociale indică orientarea actualei lor apetențe religioase. Ce pot să însemne toate acestea Rorty, Vattimo, Girard, Wilson, Hick socotesc caritatea, smerenia, responsabilitatea și activismul drept prelungiri contemporane ale religiozității. Acestea se află totodată în miezul politicilor publice actuale. Recuperarea lor post-seculară ca religioase, creștine coroborează postularea eliadescă a religiozității drept trăsătură umană constitutivă 29, chiar în varianta proiectării ei în viitor
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care o dobândim prin Taina Sfântului Botez, poate nu am mai avea nevoie de spovedanie și de iertarea păcatelor. Spovedania este o mărturisire sinceră și personală a păcatelor pe care le-am săvârșit, fără rușine sau rezerve, ci cu adâncă smerenie și căință În fața preotului duhovnic. Pentru a fi considerată reală și eficientă, mărturisirea trebuie să fie pornită dintr-un suflet curat și iubitor. O spovedanie grăbită sau nesinceră nu este considerată validă și nu va da niciun rod, nefiind o
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Veronica Ionela Catană () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92292]
-
care păcatele au fost dezrădăcinate. Păcatul reprezintă boala sufletului, lepra care nimicește chipul lui Dumnezeu În om. Spovedania este remediul cel mai indicat pentru a trata această boală, Însă ea trebuie Însoțită sau susținută de două virtuți fundamentale: pocăința și smerenia. Pocăința reprezintă Începutul și condiția unei adevărate vieți creștinești, reprezintă schimbarea vieții vechi a păcatului cu noua viață În Hristos. A te pocăi Înseamnă a te vedea nevrednic de dragostea și sfințenia lui Hristos, iar conștientizarea acestei stări ne face
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Alexandra-Andreea Avram () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92294]
-
Prin Taina Pocăinței, omul este readus la starea de după Botez, cămașa sufletului său este curățită și albită prin baia lacrimilor de pocăință, de părere de rău pentru Îndepărtarea de Dumnezeu. Taina spovedaniei și pocăința adevărată nu se pot realiza, fără smerenie. Spovedania presupune multă smerenie, obținută prin mărturisirea În fața duhovnicului a celor mai intime, ascunse gânduri, a patimilor care zac latente În noi și de a căror manifestare chiar noi ne Înfricoșăm. Pentru a putea pune toate aceste mizerii și boli
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Alexandra-Andreea Avram () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92294]
-
este readus la starea de după Botez, cămașa sufletului său este curățită și albită prin baia lacrimilor de pocăință, de părere de rău pentru Îndepărtarea de Dumnezeu. Taina spovedaniei și pocăința adevărată nu se pot realiza, fără smerenie. Spovedania presupune multă smerenie, obținută prin mărturisirea În fața duhovnicului a celor mai intime, ascunse gânduri, a patimilor care zac latente În noi și de a căror manifestare chiar noi ne Înfricoșăm. Pentru a putea pune toate aceste mizerii și boli ale noastre la picioarele
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Alexandra-Andreea Avram () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92294]
-
delicatețe, cu Înțelegere, fără a-l judeca pe cel venit În fața sa, fără a-i Încălca intimitatea și a-i pătrunde cu forța În suflet. Duhovnicul trebuie să-l primească pe cel care vine să-și mărturisească păcatele cu dragoste, smerenie, răbdare, astfel Încât vorbele sale să fie asemenea unui balsam pe inima rănită de păcat a omului. Numai În acest mod, primindu-l ca pe un frate care suferă, duhovnicul Îl poate determina pe credincios să-și deschidă sufletul pentru a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Alexandra-Andreea Avram () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92294]
-
minunat; - făgăduința Învierii și a vieții de veci: „Cel ce va mânca din pâinea aceasta (Euharistie) nu va muri În veci” (Ioan 6, 51). Deci trebuie să ne apropiem de Trupul și SÎngele lui Hristos cu foarte mare credință, cu smerenie și căință, cu multe lacrimi, cu post și curățenie și, mai ales, cu Împăcare și inimă curată. Prefacerea pâinii și a vinului În Trupul și Sângele lui Hristos la Cina cea de Taină și În orice Sfântă Liturghie este un
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
se pocăiește, nici El nu iartă. Păcat de moarte e stăruința În păcate și refuzul de a le mărturisi sau a ne pocăi pentru ele21. Cei foarte păcătoși, dacă se cunosc pe sine, au În mod firesc și material pentru smerenie. Orice cădere este negreșit o cădere, dar e material de smerenie și rugăciune. Păcatele, dacă se pun În valoare orientându-le către smerenie, sunt ca și ,,gunoiul ce Îl punem la răsaduri”. Din punct de vedere teologic, numai prin pocăință
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
În păcate și refuzul de a le mărturisi sau a ne pocăi pentru ele21. Cei foarte păcătoși, dacă se cunosc pe sine, au În mod firesc și material pentru smerenie. Orice cădere este negreșit o cădere, dar e material de smerenie și rugăciune. Păcatele, dacă se pun În valoare orientându-le către smerenie, sunt ca și ,,gunoiul ce Îl punem la răsaduri”. Din punct de vedere teologic, numai prin pocăință omul Își poate recâștiga strălucirea sa. Dacă cel ce se pocăiește
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
pentru ele21. Cei foarte păcătoși, dacă se cunosc pe sine, au În mod firesc și material pentru smerenie. Orice cădere este negreșit o cădere, dar e material de smerenie și rugăciune. Păcatele, dacă se pun În valoare orientându-le către smerenie, sunt ca și ,,gunoiul ce Îl punem la răsaduri”. Din punct de vedere teologic, numai prin pocăință omul Își poate recâștiga strălucirea sa. Dacă cel ce se pocăiește este pricinuitorul pedepselor sale, atunci cel ce nu se gândește la pocăință
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
unul din dezamăgiții de ideea comunistă, a descris-o prin sintagma "Dumnezeul care a dat greș"80. Bibliografie Anton, Mioara, "Căința "idolilor" în scrisori și memorii. Studii de caz: Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu", în In memoriam Florin Constantiniu. Smerenie, Pasiune, Credință, volum îngrijit de Constantiniu, Laurențiu, Editura Enciclopedică, București, 2013, pp.9-25. Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond Documentar, dosar nr. 13414, vol. 91, ff. 1-2. Ceaușescu, Nicolae, "Cuvântare cu privire la rolul femeii în viața politică, economică și
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și decăderea Anei Pauker, traducere de Cristina Pupeza și Ioana Gagea, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 59. 78 Mioara Anton, "Căința "idolilor" în scrisori și memorii. Studii de caz: Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu", în In memoriam Florin Constantiniu. Smerenie, Pasiune, Credință, volum îngrijit de Laurențiu Constantiniu, Editura Enciclopedică, București, 2013, pp. 9-25. 79 Alexandra Kollontai, Familia și statul comunist..., p. 22. 80 Cit. în Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, traducere de Cristina Petrescu
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
nu- ți aduci aminte, nu te mai rogi. Fără rugăciune, însă, nu va rămâne în dragostea lui Dumnezeu, căci prin rugăciune vine harul Duhului Sfânt. Rugăciunea păzește omul de păcat, fiindcă în rugăciune mintea e absorbită de Dumnezeu. Cu adâncă smerenie stă înaintea feței Domnului, pe care sufletul său o va cunoaște prin rugăciune. Sufletul care iubește pe Domnul nu poate să nu se roage, căci este atras spre El prin harul pe care l-a cunoscut în rugăciune.” în sufletul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cu descompunerea într-o existență care, de fapt, pentru noi încetează odată cu moartea. Rugăciunea este ieșirea din spaimă. Din acea spaimă de nimic, care ne deconcertează și ne aruncă în cea mai dezolantă dintre tristețile fără leac pământesc. Rugăciunea este smerenie, pentru că recunoscând pe altul, mai mare ca noi, ieșim din egoism. Rugăciunea e intrare în comuniune cu un interlocutor spiritual care există veșnic, care e însăși existența, izvorul și creatorul ei: „Eu sunt Cel ce sunt”. El ne garantează și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Aceasta este rugăciunea pe care Mântuitorul o cere de la noi ca o chemare de a ne închina în duh și adevăr. Este timpul să ne dăm seama că, dacă suntem în legătură sinceră cu Dumnezeu în duh și adevăr, primim smerenie, dragoste și bunătate. Toate acestea lucrează asupra sufletului nostru, dar se răsfrâng și asupra aproapelui nostru, în viața societății în care trăim. Dacă ne vom ruga lui Dumnezeu în duh și adevăr, vom reuși să facem o lume în care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lui Dumnezeu. După cum am mai spus, rugăciunea noastră trebuie să izvorască întotdeauna dintr-o credință vie, cum ne învață Mântuitorul în una din poruncile sale: „și toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi”. Rugăciunea trebuie însoțită de smerenie și căință pentru iertarea păcatelor, precum ne îndeamnă proorocul David: „auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci cu vederea.”. Rugăciunea este jertfă bineprimită înaintea lui Dumnezeu; ne întărește credința, ne luminează mintea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în Sfânta Biserică, care este „anticamera împărăției cerurilor”. Prin rugăciune, împlinim scopul mântuirii dăruite de Hristos umanității, prin jertfa euharistică a Trupului Său. Rugăciunile noastre vor da rezultatele așteptate atunci când le rostim cu sinceritate, cu credință puternică și cu multă smerenie. Tatăl băiatului demonizat din Sfânta Evanghelie a primit un răspuns universal valabil pentru credincioșii din toate timpurile: „Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede”. Sf. Apostol Pavel ne îndeamnă să ne apropiem de Dumnezeu „cu inimă curată și cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]