2,635 matches
-
inițiere de ordin mistic. Singura nedumerire privește jumătatea a doua a cărții, unde pictorul strînge meticulos o puzderie de texte și cronici plastice al căror obiect este propria pictură. Senzația pe care ți-o lasă e deconcertantă, evlaviosul pictor lepădîndu-și smerenia spre a-și contempla cu trufie chipul oglindit în laudele criticilor. E aici ceva dintr-o semețire orgolioasă de rău-augur, nici un artist sigur pe el nepierzîndu-și vremea cu antologarea banalităților prețioase pe care contemporanii le-au spus de-a lungul
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
în volte împotriva vântului, spre orizont; în chip de starețe cu atitudini dominatoare și adunate în conclavuri euharistice; câte una în parte sau pe perechi, dezbrăcate până la boneta cu aripioare, toate aceste călugărițe le datorez nefericirii surorii mele care, cu smerenia credinței, a căzut în plasa fățărniciei organizate și, ca novice cu numele de Raffaela, privea cu îngrijorare spre legăminte, atunci când Anna și cu mine am vizitat-o în mânăstirea din Aachen. Ascunsă sub năframa grea, ea stătea în fața noastră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
caz, în grădini cu verdeață sau la baia de smoală clocotindă. Dacă doriți o confirmare a celor spuse, priviți cu atenție fresca de la Sucevița sau Voroneț care ilustrează legenda biblică a Scării Virtuții ce îndeamnă la meditație, la cumpătare, corectitudine, smerenie și la grija față de cel apropiat. Luați aminte, pământeni, parcă ar zice Judecătorul, că excesul, lăcomia, pizma, risipa, zgârcenia, râvna la bunul altuia, desfrâul vă trimit suflețelul direct la cazan pentru o întreagă veșnicie. Așa că alegeți facerea de bine, pocăința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
adevărați au parte de morți fericite, care să-i umple de bucurie. Doar sfinții. Dar și aici e un paradox. Amintește-ți că-n tîrfă n-a avut nimeni curaj să dea primul cu piatra. Condiția primară a sfîntului e smerenia. El singur trebuie să se considere a fi ultimul dintre păcătoși. Convingerea asta trebuie să se întindă asupra întregii sale vieți. Deci, și-n momentul morții. Cum, atunci, să nu se chinuie? Nu știu să fi murit, doar, nimeni și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ei vor depăși toate înfrîngerile noastre. Îi visăm stăpînind lumea și ostoindu-ne ambițiile înăbușite, înăbușindu-i astfel chiar pe ei. Dragoste și disperare, speranță și regret resemnat. Am renăscut în ei și așa am acceptat moartea gîndind, cumva, ca smerenia noastră să-i apere. Smerenia... Am găzduit-o cu un zîmbet fals în noi. Și-nchisă astfel, credem că moartea n-are cum să-i vadă. Dar mă-nfior și chiar Judecătorul mă ceartă. Ei nu sînt cărți. Acelea-s false
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
noastre. Îi visăm stăpînind lumea și ostoindu-ne ambițiile înăbușite, înăbușindu-i astfel chiar pe ei. Dragoste și disperare, speranță și regret resemnat. Am renăscut în ei și așa am acceptat moartea gîndind, cumva, ca smerenia noastră să-i apere. Smerenia... Am găzduit-o cu un zîmbet fals în noi. Și-nchisă astfel, credem că moartea n-are cum să-i vadă. Dar mă-nfior și chiar Judecătorul mă ceartă. Ei nu sînt cărți. Acelea-s false “euri”. Numai copiii îmi poartă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se află în Ceruri? Voi în ce credeți? Aveți zei? Evelin: La noi, fiecare este zeu pentru el și pentru ceilalți. Aurora: O planetă locuită de zei nemuritori?! Evelin: Dar avem totuși o forță Universală căreia îi aducem permanent toată smerenia noastră. Deci, credem în forța care menține în echilibru tot Universul, indiferent de timp și spațiu. Profesorul: și cum se numește această Forță Divină? Evelin: Gravitația, ea este Forța Divină la care ne închinăm. în Univers fiecare planetă depinde de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
din cimitir. Gligori era preot, iar Mașa, când dascăl, când pălimar. Înarmați cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind copacii și tufele de zmeură ce creșteau din abundență pe marginea pârâului, plecându-și cu smerenie capul spre pământ. Gligori știa toată liturghia pe de rost, o Îngâna ușor pe nas, imitând nu numai vocea preotului, ci chiar și felul său de-a fi. După slujbă, Înjghebau și-un mic praznic de la care nu lipseau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că apostolul Pavel greșise, pentru asta Oliver trebuia să se roage pentru el. „Crede și nu creceta”, Îl povățui Pahomie, făcând semnul crucii peste creștetul plecat al omului acoperit de pene și de frunze și Îngenuncheat, pe moment, cu oarecare smerenie În fața sa... Ascultându-l, masterandul se enervă. „Dacă n-ar fi fost Pavel, n-ar fi fost nici Marx, nici Lenin”, proferă el. „N-am să mă rog...” Urechile lui Pahomie nu puteau asculta astfel de blasfemie fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel Suntul Duh să le rodească pântecele. Și toate astea le săvârșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă de pâine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se Înnădeau, unul după altul, propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici, dar Întrecându‑se În Înfățișarea minunii și Învierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să-l fac mai vorbitor. Un om blond, foarte blond, de blondul idilic al stelei de seară sau al urbei pe munți, în apus. O față românească, dar străveche (daco-romană) încoronată de o calviție venerabilă, semnul climatului special ai ideii. Smerenia și pacea luminoasă a acestei figuri (ceva din ortodoxia rațională a starețului Zosim, din Frații Karamazov) la catedră și tablă se însuflețește. Gestul, mai larg, arată rândurile oștirilor de algebre. Un călugăr-soldat ridicând Cruciata de semne pentru cauza: cea mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
erau valabile pentru toată lumea indiferent de rang, instruire sau ocupație. Sesizăm o uniformizare doar din acest punct de vedere a claselor sociale care astfel recunosc faptul că cel puțin în fața lui Dumnezeu erau toți egali. Același cronicar sesiza omniprezența unei smerenii naive la toți românii indiferent de rang. Ei se închină în toate momentele importante ale zilei: dimineața, seara , înainte de masă și înainte a începe orice treabă importantă, participă la toate slujbele oficiate în Biserică, postește toate cele 4 mari posturi
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
a sfinților sunt considerate mărci ale particularității credinței românilor care a fost catalogată de cronicari ca fiind „potolită”. Aceeași cronicari pun întrebarea unde se oprește credința și unde începe superstiția? Credința se oprește la acceptarea voinței divine, la umilința și smerenia cu care se sărută picioarele însângerate ale Mântuitorului, la mătănii, îngenuncherile la semnul Sfintei Cruci și la rugăciunile repetate obsesiv pentru a domoli zbuciumul sufletului și pentru a apela la mila lui Dumnezeu. Toate aceste gesturi nu au nimic mecanic
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, 17. care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. 18. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mîndrie deșartă, prin gîndurile firii lui pămîntești, 19. și nu se ține strîns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
acestea: 21. "Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!" 22. Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor, și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, 23. au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de nici un preț împotriva gîdilării firii pămîntești. $3 1. Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. 2. Gîndiți-vă la lucrurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți. 12. Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndețe, cu îndelungă răbdare. 13. Îngăduiți-vă unii pe alții, și, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. 14. Dar mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
este un locușor pustiu numai bun pentru o sfântă mănăstire. Și dacă în bunătatea măriei tale crezi că asta ar fi o faptă bună, atunci dăruiește-mi acel loc și voi face precum am spus - a grăit popa Ioil cu smerenie. Ce părere aveți, boieri dumneavoastră? a întrebat vodă. Și noi credem că ar fi o faptă bună, măria ta - a vorbit vornicul Țării de Sus, după ce și-a rotit privirea către ceilalți boieri și căpătând încuviințarea mută a acestora. Diac
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
răposatului voievod? „Parcă am mai vorbit noi despre vremuri nestatornice pe pământul zbuciumat al Moldovei. Apoi despre înstrăinarea de către unii egumeni a unor sate sau moșii ale mănăstirilor în care viețuiau nu auzim pentru prima oară.” L-am ascultat cu smerenie pe bătrân, dar întrebarea tot mă rodea: „Adică cum? Abia după moartea lui Istratie Dabija voievod se află că satul Zărnești a fost înstrăinat de călugării mănăstirii Bârnova?” Și, din nou: „Care călugări? Probabil cei din mănăstirea cea de lemn
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ochii mijiți. „Ai găsit ceva demn de atenție, fiule?” Am găsit, și chiar ceva deosebit. „Dacă-i așa, atunci nu mai zăbovi o clipă.” Încep să descifrez scrisoarea patriarhului, cu toate că ochii mi se lipesc de somn: „Scrisoarea de față a smerenii noastre vădește că mănăstirea ce a închinat-o Sfântului Mormânt răposatul Ioan Hadâmbul, care este de la Dealu Mare, viind acolo Dumitrașco voievod, constantinopolitanul, a prădat-o; după aceea s-au tâmplat războaie și au venit în țara aceasta leși, turci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și în ușa bisericii. Mergea în fiecare duminică cu mămuța la cimitir. "Cea mai mare filozofie a vieții este gândirea la moarte", spunea părintele Stăniloae. După ce trecea prin suflet 86 de cruci (morții satului), după ce-și lua porția de smerenie, Petru pășea în pronaos ca într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nimicul pe vârful muntelui. Până la tine, mereu un pas, încă un pas. Casă în cer! Impozitul pe ferestre niciodată nu-l voi putea plăti pe măsura luminii. Casă pe pământ! Intimitatea cărămizilor îmi va trăda mereu singurătatea. Privirea în pământ, smerenia era fățărnicia săracului. În dialog cu absența lui Dumnezeu, cu amintirea din icoană, cu duhul celui care i-a suflat în ceafă, cu tovarășul care mergea la doi pași în urmă, cu prietenul ce stătea de șase în tindă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lume, Abel răzbunătorul cu Abel inimă plină. Avea ceva din apostolii lui Iisus, semăna foarte mult cu Petru cel de după cântatul cocoșului: inima lui Toma, sufletul lui Ioan, înțelepciunea lui Iacob, gândirea lui Pavel, răbdarea lui Simon, tristețea lui Andrei, smerenia lui Matias, dăruirea lui Filip, tăcerea lui Bartolomeu și disprețul de sine al lui Iuda (treizeci de arginți, preț pentru orice înălțare): În icoană, Dumnezeule, împarți rețete de amăgit întunericul, rețete pentru condimentat clipele, rețete pentru îndulcit iluzii. Bătrânii satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
arderea ca pe un plus de confort auster); de sub contur, chipuri firești, actori, decoruri, recuzite, oameni: Veniți la iarmaroc, veniți! / Aici, pe rând, sunt fiecare / nepoți de iude și de sfinți; Vând vorbe goale, ochi cuminți, / priviri și zâmbete bizare, / smerenii pentru pocăiți, / vând tot ce vor pe trei arginți. Același rol, o altă mască / nu dau pe cât vor să primească, / iar rugăciunea lor cerească, / un foc de iască. Minciuna nu se rostește neapărat cu glas tare, minciuna se șoptește, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne în inimă, din inimă în sânge, din sânge în cuvânt și iar în inimă. Dumnezeu repară o scară. 5. Pe chip i se citea blândețea, smerenia, îngăduința, răbdarea. Nu era singur. Purta pe cineva sub haină, lipit de suflet. O fotografie alb-negru cu inimă. S-a declanșat blițul. (Dispersia luminii este, de fapt, o resuscitare a sângelui.) Zâmbiți, vă rog, cu toate arterele deodată, zâmbiți, dragilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și crede că-i va crește o altă casă pe umeri; melcul, uscat sub o frunză de brusture, visează solzi de nisip. Moartea nu vine val-vârtej, fioroasă, aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de fapt, un mormânt.) A primit-o și i-a așternut pat în sânge, leagăn în inimă, cămașă în piele. Nimic mai intim decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]