2,424 matches
-
trauma legată de crima împotriva tatălui său și să se dedice Rusiei. Ca soție a împăratului, ea a luat parte la viața de la curte și își îndeplinea datoriile în legătură cu aparițiile publice însă rangul de prima doamnă a imperiului era rezervat soacrei sale, Maria Feodorovna. Alexandru I își trata soția cu indiferență, totuși, în public era politicos cu ea și făcea eforturi să ia masa în compania ei. Elisabeta era prea moale și calmă pentru a păstra un suflet atât de frămîntat
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
pentru funeralii. Când în cele din urmă a început călătoria spre capitală, s-a simțit atât de rău încât s-a oprit la Beliov, pe drumul de la Taganrog la St. Petersburg la doar câteva ore înainte să se întâlnească cu soacra sa care venea în sud s-o viziteze. În dimineața zilei de 16 mai 1826 împărăteasa a fost găsită moartă în pat de servitoarea sa. Elisabeta Alexeievna a murit de insuficiență cardiacă. La trei zile după decesul soțului ei, Elisabeta
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
Ducesa a dat naștere singurului copil din această căsătorie, Prințesa Alexandrina Victoria. Prințesa a fost născută la Palatul Kensington din Londra, a fost vaccinată împotriva variolei imediat după naștere și alăptată de însăși mama ei. Tatăl ei i-a scris soacrei la Coburg că fata era "grasă ca o potârniche". La opt luni după nașterea Victoriei, Ducele Eduard de Kent a murit de pneumonie cu șase zile înaintea tatălui său, regele George al III-lea. Ducesa văduvă avea puține motive să
Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld () [Corola-website/Science/315398_a_316727]
-
Măriuța) Gherman, fiica pârcălabului Grigore Gherman și a soției sale Kelsina (născută Tăutul), nepoată a marelui logofăt Solomon Bărlădeanul. Constantin Duca voievod , la 28 februarie 1694 întărește lui Toader Albotă moșiile moștenite de la socrul său, Grigorie Gherman pârcălab și de la soacra sa Kelsina, fata lui Gligorie Tăutu. Toader Albotă luă cel dintîi porecla de Flondor, rămasă ca nume în loc de Albotă. Pavel Albotă purta numele de Albotă de la bunicul după mamă, care fusese mare postelnic al Moldovei în perioada 1531-1537, deci în timpul
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
Caterinei de Valois, fiica lui Carol al VI-lea. Carol a pretins pentru sine titlul de rege al Franței. Un ajutor important l-a primit de la puternica și bogata familie a soției sale Maria d'Anjou (1404-1463), în particular de la soacra sa regina Iolanda de Aragon. În ciuda afecțiunii pe care Carol a avut-o pentru soția sa, marea iubire a fost metresa sa, Agnès Sorel. Carol și Filip cel Bun, Duce de Burgundia, au semnat Tratatul de la Arras în urma căruia Carol
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
și Prințul Moștenitor au trecut granița pentru a căuta exil în neutra Olandă. Monarhia s-a prăbușit odată cu înfrângerea Germaniei la sfârșitul războiului. Cecilie cu copiii ei locuiau la Potsdam în timpul perioadei revoluționare. S-a mutat cu copii și cu soacra ei în siguranța relativă a Palatului Neues. Aici era când împărăteasa Auguste Viktoria și-a informat nora: "Revoluția a izbucnit. Kaiserul a abdicat. Războiul este pierdut". Fosta Prințesă Moștenitoare germană privea realist noua situație politică cu care se confrunta familia
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
al cărei tată nu a fost suveran. Dar în cele din urmă, intransigența lui Wilhelm, sprijint de Bismarck, a determinat familia să-și dea acordul oficial. Familia îi spunea Augustei "Dona". S-a bucurat de o relație oarecum bună cu soacra ei, Victoria, care a sperat ca Dona va vindeca ruptura dintrea ea și fiul ei, Wilhelm; din păcate acest lucru nu s-a întâmplat. Împărăteasa a fost de asemenea supărată că titlul de Șef al Crucii Roșii i-a fost
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]
-
munca de caritate). Se spune, că atunci când împărăteasa Victoria s-a plâns de Augusta Victoria, mama ei, regina Victoria, a declarat că Augusta Victoria a fost un nimeni care nu ar fi devenit ceva fără căsătoria cu Wilhelm. Augusta și soacra ei au devenit mai apropiate când Wilhelm a devenit împărat iar Dona rămânea adesea singură în timp ce el pleca cu exerciții militare. Dona a apelat la Vicky pentru o companie de rang deși niciodată ea nu și-a lăsat copiii singuri
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]
-
devenit împărat iar Dona rămânea adesea singură în timp ce el pleca cu exerciții militare. Dona a apelat la Vicky pentru o companie de rang deși niciodată ea nu și-a lăsat copiii singuri cu Vicky de teama ca binecunoscutul liberalism al soacrei sale să nu-i influențeze pe copii. Cu toate acestea, erau văzute adesea împreună în aceeași trăsură. Dona a fost la capătul patului ei când Vicky a murit de cancer în 1901. De asemenea, Dona avea relații bune cu unele
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]
-
căsătoria celor doi s-a dovedit a fi una de succes și ambii parteneri par să fi fost meniți să se iubească unul pe altul. Ca regină, Elisabeta de York, nu a exercitat o mare influență politică, din cauza puternicei sale soacre, Lady Margaret Beaufort, însă a fost raportată ca fiind o persoană blândă și bună, generoasă cu rudele sale, cu slujitorii și cu binefăcătorii ei. Ea a trăit o viață liniștită în mare măsură, departe de politică și cu cei trei
Elisabeta de York () [Corola-website/Science/316449_a_317778]
-
căsătoria anterioară a fost nulă. Adesea Joan este identificată drept contesa de Salisbury, despre care legenda spune că l-a inspirat pe Eduard al III-lea să fondeze Ordinul Jartierei. E la fel de posibil, totuși, ca această contesă să fi fost soacra ei, Catherine Montacute, Contesă de Salisbury. Câțiva ani mai târziu, Thomas Holland s-a întors din Cruciade îmbogățit și povestea anterioară cu relația dintre el și Joan a ieșit la suprafață. Thomas a apelat la Papă și a mărturisit regelui
Joan de Kent () [Corola-website/Science/325909_a_327238]
-
Gafenco este autohton, coborâtor din neamurile Gănescu, Secuianul și Cracalie. Argumentația vizează un document din 14 iunie 1622 (datarea documentului fiind îndoielnică); aici este pomenit un Pătrașco Țițul din Cordăreni. Un alt document, din 8 iulie 1670, o menționează pe soacra lui Pătrașco din Cordăreni, care era și moașa lui Toader, fiul lui Coste. Într-un al treilea act, din 23 martie 1681, se arată că Pătrașco Țițul era căsătorit cu Paraschiva, fiica Dumitrei Ghermăneasa, cei doi având mai mulți copii
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
1971. Filmul este o adaptare a două nuvele scrise de Tibor Déry: "Iubire" ("Szerelem", 1956) și "Două femei" ("Két asszony", 1962), și a câștigat premiul juriului la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul redă relația dintre o noră (Luca) și soacra ei în timp ce soțul tinerei, respectiv fiul soacrei, Janos, fusese arestat de poliția secretă și era încarcerat. Luca voia să o cruțe pe soacra ei de griji pentru fiul său, astfel că îi povestea acesteia că Janos emigrase în America. Totodată
Iubire (film) () [Corola-website/Science/323817_a_325146]
-
nuvele scrise de Tibor Déry: "Iubire" ("Szerelem", 1956) și "Două femei" ("Két asszony", 1962), și a câștigat premiul juriului la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul redă relația dintre o noră (Luca) și soacra ei în timp ce soțul tinerei, respectiv fiul soacrei, Janos, fusese arestat de poliția secretă și era încarcerat. Luca voia să o cruțe pe soacra ei de griji pentru fiul său, astfel că îi povestea acesteia că Janos emigrase în America. Totodată, tânăra compunea scrisori pe care i le
Iubire (film) () [Corola-website/Science/323817_a_325146]
-
câștigat premiul juriului la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul redă relația dintre o noră (Luca) și soacra ei în timp ce soțul tinerei, respectiv fiul soacrei, Janos, fusese arestat de poliția secretă și era încarcerat. Luca voia să o cruțe pe soacra ei de griji pentru fiul său, astfel că îi povestea acesteia că Janos emigrase în America. Totodată, tânăra compunea scrisori pe care i le prezenta soacrei cum că ar fi fost scrise de către Janos. În final, Janos este eliberat, însă
Iubire (film) () [Corola-website/Science/323817_a_325146]
-
fusese arestat de poliția secretă și era încarcerat. Luca voia să o cruțe pe soacra ei de griji pentru fiul său, astfel că îi povestea acesteia că Janos emigrase în America. Totodată, tânăra compunea scrisori pe care i le prezenta soacrei cum că ar fi fost scrise de către Janos. În final, Janos este eliberat, însă puțin prea târziu pentru a-și vedea mama în viață. Filmul a obținut "Premiul Juriului" la Festivalul de Film de la Cannes în anul 1971.
Iubire (film) () [Corola-website/Science/323817_a_325146]
-
primei lui soții, Prințesa Marianne a Țărilor de Jos. Alexandrine ('Addy') a fost copilul cel mic al Prințului Albert al Prusiei și a soției acestuia, Prințesa Marianne a Țărilor de Jos. A fost numită după mătușa ei (și mai târziu soacra ei), Marea Ducesă de Mecklenburg-Schwerin. A avut doi frați mai mari: Prințesa Charlotte Frederica care s-a căsătorit cu Ducele de Saxa-Meiningen și a murit la 23 de ani, și Prințul Albert care a devenit regent al ducatului Brunswick. Părinții
Prințesa Alexandrine a Prusiei (1842–1906) () [Corola-website/Science/323891_a_325220]
-
să succeadă la tronul ducatului Mecklenburg-Schwerin. În timpul căsătoriei, cuplul a locuit la Palatul Bellevue din Berlin.<br> Mariajul nu a fost fericit, ea a încercat să scape de câteva ori însă a fost forțată să se întoarcă de mătușa și soacra ei Alexandrine. William a reușit cu greu să obțină o comandă lipsită de importanță în armata prusacă în timpul războiului franco-prusac. El a fost grav rănit de o explozie în timpul războiului, dar a continuat să trăiască până în 1879. Cuplul a avut
Prințesa Alexandrine a Prusiei (1842–1906) () [Corola-website/Science/323891_a_325220]
-
alte două fiice, "Rupilia Faustina", care va fi soția consulului "Marcus Annius Verro" și "Rupilia Annia", care s-a căsătorit cu "Lucius Fundanius Lamia Elianus", consul în 116. Vibia Sabina s-a căsătorit cu Hadrian; prin urmare, "Salonina Matidia" era soacra împăratului "Hadrian". A decedat în anul 119. La moartea Saloninei Matidia, împăratul Hadrian a pronunțat un discurs funebru și a divinizat-o. I-a fost dedicat un templu în Câmpul lui Marte.
Salonina Matidia () [Corola-website/Science/323157_a_324486]
-
întotdeauna la Ulrica ca "soția mea" și își numea mama "regina". Conștienți de acest lucru, ambasadorii străini, atunci când aduceau omagiu lor membrilor familiei regale, o vizitau mereu pe Hedwig Eleonora în primul rând și apoi pe Ulrica Eleonora. Sub umbra soacrei ei, Ulrica nu a fost niciodată fericită sau cel puțin viața ei de la curte nu a fost fericită. Pe de altă parte s-a spus că viața ei privată cu regele și copiii ei a fost una foarte fericită. Cele
Ulrica Eleonora a Danemarcei () [Corola-website/Science/323167_a_324496]
-
are în Lübeck un curs liniștit, ilustrat cu oarecare ironie, nu în ultimul rând datorită unei intervenții curajoase a lui Jean Buddenbrook. Totuși socrul sau, Lebrecht Kröger, moare în brațele sale, în urma emoțiilor produse de escroci. În 1850 moare și soacra lui Jean. Astfel, Casei Buddenbrook îi rămâne o moștenire considerabilă. Christian Buddenbrook, care ar fi trebuit să studieze și să-și aleagă o meserie academică, renunța la acest drum și intră ucenic într-o societate comercială din Londra. Între timp
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
și trei fiice): După Al Doilea Război Mondial, Kira a fost chemată să depună mărturie în cazul Anna Anderson, femeia care pretindea a fi Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei. Kira a întâlnit-o scurt timp în 1952 la insistențele soacrei sale, Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin, care credea în pretenția femeii. Kira nu a fost convinsă. Ea a găsit-o pe Anderson "respingătoare" și nu "o doamnă" și incapabilă să vorbească limba engleză culturală pe care o folosea familia ei. Kira
Marea Ducesă Kira Kirillovna a Rusiei () [Corola-website/Science/325190_a_326519]
-
în aceeași zi la Roma. Copiii de pe urma acestei căsătorii au fost: Theofano și-a însoțit bărbatul în toate călătoriile sale și a emis diplome în numele său proprie de împărăteasă. Este cunoscut că adesea s-a aflat pe poziții adverse față de soacra sa, Adelaida de Italia, fapt care a cauzat o îndepărtare între Otto al II-lea și mama sa. Potrivit lui Odilo, abate de Cluny, Adelaida ar fi fost foarte bucuroasă când "acea grecoaică" a murit. Cronicarul Albert de Metz o desccrie
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
octombrie 1536; prima soție a regelui, Catherine of Saxe-Lauenburg, murise în septembrie 1535. În primii ani de căsătorie, mama Margaretei, Ebba, a jucat un rol dominant la curtea regală. S-a spus chiar că regele nu îndrăznea să se opună soacrei sale; cu toate acestea, influența ei nu a fost una politică. Margareta a fost descrisă ca fiind inteligentă și frumoasă iar căsătoria a fost considerată una fericită. Ea și-a dedicat viața îndatoririlor casnice și a vieții de familie. A
Margareta Leijonhufvud () [Corola-website/Science/326074_a_327403]
-
n-a putut consuma căsătoria timp de mulți ani. După câteva luni, după decesul regelui, soțul ei a devenit regele Francisc al II-lea al celor Două Sicilii iar Maria regină la vârsta de 17 ani însă rămasă sub autoritatea soacrei. Anul următor, regatul celor Două Sicilii a fost invadat de armata lui Giuseppe Garibaldi. Maria a devenit sufletul rezistenței în timp ce armatele soțului ei, depășite, s-au refugiat la Gaeta. Apelul la cumantului ei, împăratul austriac Franz Joseph I, foarte nepopular
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]