4,201 matches
-
mamifere: șacalii și enoții. Afară, zăpada terciuită de ploaie. Bate a primăvară. Un fel de februarie. Tu, În fața focului. Întinzi picioarele ude, ca să te usuci, ca să te Încălzești. Îți intră apă În bocanci și de câteva zile ești mereu În preajma sobei. Ești, adică, abundent, În preajma ei. Flăcările se schimbă mereu, se zbat, fac ceva, construiesc, se gândesc la ceva, ling suișul drumului spre horn. Te uiți În foc ca și cum te-ai uita Într-o apă. Ar fi bine dacă te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
frumoasă viața ta de pionier. Ai mai dârdâit din când În când, mai ales de 1 Mai, dar a fost frumos. Spuneai: Salut voios de pionier! Așa spuneai. Ți s-au Încălzit tălpile. Dacă ți-ar da cineva brânci În sobă? Te gândești imediat cum l-au chinuit pe Lazăr de la Rusca. De Dan Deșliu. Știi poezia pe dinafară. Ard lemnele și flăcările le transformă În jar. Ca o haită de șacali Îți mistuie negrele gânduri. Pe spătarul scaunului, șosetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
om mare. Și se mai face că te plimbi prin pădurile astea ca un tigru siberian. Și ai plecat la vânătoare de iepuri, căprioare, cerbi lopătari, lupi, vulpi, viezuri și pisici sălbatice. Pe scaun, enoții s-au uscat, iar În sobă focul arde singur. Singur și trist ca un șacal. Cumva, totuși ai pus de o răceală, de un guturai și de va fi așa, el va rămâne ca un guturai celebru din iarna anului 1962. Se cunosc cazuri când soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
l-au arestat după ce l-a pârât nevasta, și l-au condamnat la moarte pentru că l-a ajutat pe unul din Sumanele Negre, dar a scăpat numai cu zece ani, și cum Îl puneau pe Maniu În Închisoare să care sobe grele de tuci, și era acolo un ofițer, rudă cu Sadoveanu, care era mare ștab, și i-au adus mâncare bună, ceva, un pui fript, și ofițerul ăla a aruncat mâncarea și a zis că el mănâncă terci ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ban și și-ar cumpăra paltoane, nu de alta, dar iarna oricând bate la ușă. Mereu aceeași, Într-o mână cu secera, În cealaltă cu ciocanul. Ce-ar fi dacă ar intra În atribuțiile pompierilor să stingă și focul din sobe? Sunând, firește, tot la 08! Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea În Zanzibar a fost adus un arbore necunoscut aici, cu frunze persistente și cu flori mici, alb-rozalii. Uscați, mugurii florilor capătă un miros plăcut, cu un gust deosebit. Zanzibarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu Maniu mai demult și când venea Maniu la Sibiu, nu stătea la hotel, stătea la spitalul de pe strada Trei Stejari, Îi plăcea că totul este alb și curat. În Închisoare, deși era bătrân, l-au pus să care niște sobe grele de fontă și era acolo și un nepot al lui Sadoveanu, dar pe ăla nu-l puneau să care că era paralizat și Îi Înjura toată ziua pe gardieni și-i făcea porci de comuniști. Pește zice că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Chimica Populară, fioroasa Godzila, moartea lui Stalin cu găzărie cu tot, tramvaiele de la Brătianu, Festivalul Mondial al Tineretului, Marx și Engels cu părul vâlvoi, oțetarii din curtea lui Oprescu zis Opincă cu experiență atomică cu tot, turboburul, transatlanticul arzând În sobă cu doamna și domnul Ciocănescu, pisicile spânzurate de Ady, capacul de fontă al canalului pe care scrie I.C.A.S., indicatorul pe care scrie: Regiunea Autonomă Maghiară, doamna Lulu cu ochii holbați că l-au luat hingherii pe Gerilă, bătălia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și aterizară trecând prin stânga Combinatului poligrafic I.V. Stalin. Tatăl Îl duse În cabina pilotului, care semăna cu un aparat de radio uriaș. În fața lui se deschidea cerul imens, cerul fără margine, mai mare decât cerul pe care plutea o sobă de teracotă albastră, soba lor de teracotă, cumpărată la o licitație de la madam Crăciunescu, care plutea Într-o imensă oglindă ovală, cumpărată odată cu teracota. Oglinda și soba de teracotă zburau În văzduhuri, parcă În amintirea celor o sută de lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
stânga Combinatului poligrafic I.V. Stalin. Tatăl Îl duse În cabina pilotului, care semăna cu un aparat de radio uriaș. În fața lui se deschidea cerul imens, cerul fără margine, mai mare decât cerul pe care plutea o sobă de teracotă albastră, soba lor de teracotă, cumpărată la o licitație de la madam Crăciunescu, care plutea Într-o imensă oglindă ovală, cumpărată odată cu teracota. Oglinda și soba de teracotă zburau În văzduhuri, parcă În amintirea celor o sută de lei cu care fuseseră cumpărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cerul imens, cerul fără margine, mai mare decât cerul pe care plutea o sobă de teracotă albastră, soba lor de teracotă, cumpărată la o licitație de la madam Crăciunescu, care plutea Într-o imensă oglindă ovală, cumpărată odată cu teracota. Oglinda și soba de teracotă zburau În văzduhuri, parcă În amintirea celor o sută de lei cu care fuseseră cumpărate. În oglindă, pajiști imense adunate de-a lungul anilor În memoria ei, peste care șirul fetelor aliniate una În spatele celeilalte se Îndreptau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la ștaif, după o vreme a Învățat strungăria, pe urmă au venit niște domni și s-a făcut activist după care a plecat la Lugoj pentru un an... Oglinda se pierdu În ceruri, iar În ea, din ce În ce mai mici, stând lângă soba de teracotă albastră el și cu mama lui care Îi tot spune poveștile vieții, se făcu mică cât un porumbel și se ascunse Într-un nor. Beculețele cabinei se stingeau și se aprindeau ca În pâlpâirea pomului de iarnă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
2 mai Au Înfrunzit stejarii. Nopțile se scurg greu. Nu mai Încap În nici o rigolă. Am presimțirea unor vremuri tulburi. 10 mai Concertul nr. 1 pentru pian de Beethoven. Noaptea alergi spre o margine de București. Ascunzi În hornul unei sobe o revistă Le Point a unui prieten „transcendental” și niște xeroxuri după Mircea Eliade. Disperarea lui, a lui Horia, e maximă. „Dacă te duceam și pe tine acolo, te nenoroceai! Dacă te duceam?” 21 mai Constantin și Elena. Noaptea alergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un gât și un un laț. Al tău și al lui. Într-o discretă rază de acțiune. Frica. Tu, stai la coadă să iei rația. În subsolul murdar și Întunecat al magazinului Bucur Obor... Amintirea hainelor puțind a gaz de la soba aia nenorocită În anii de facultate... ochii tăi privind beizadelele uteciste jucând tenis În Herăstrău sau Înotând aiuristic și beți prin lacul Snagov. Ghiftuiți și fără nici un fel de necazuri, plecând În vacanță sau sosind cu piepturile bombate din străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ea nici măcar atât. Își ținea pricioarele strânse, avea o expresie absentă: — A, tu ești... spunea. În bucătărie nu mai era nimic de mâncare, ieșeam și îi cumpăram câte ceva. Clăteam farfuria câinelui și goleam înăuntru o conservă. Îi cumpărasem și o sobă, dar o găseam întotdeauna stinsă. Deschideam ferestrele să intre puțin soare. În casă stagna un aer nesănătos, de lume bolnavă. Veneam acolo fără chef, frânt de oboseală. Veneam pentru că nu știam unde aș fi putut să merg. A schimbat poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se lipește înăuntru. Mă apropiam de leagănul ei și rămâneam acolo, lângă căpșorul acela transpirat. Se trezea și râdea imediat și își sugea un picioruș. Mă privea fix cu privirea adâncă a nou-născuților. Mă privea ca tine. Era ca o sobă, era o binefacere. Era nouă și flecară, era un dar. Era viața. Iar eu nu aveam curajul s-o strâng în brațe. Un avion trece pe cer, peste puțin va ateriza. Acolo sus e o femeie care plânge. O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ne lăsase să sfârșim așa. Totul era acolo, dar mai mic, bineînțeles, văzut parcă de la capătul greșit al unui telescop. Era totul precis, pozele cu starurile de cinema și cu familia regală deasupra locului unde fusese patul Annei, ceainicul pe sobă, prosopul de bucătărie atârnat lângă chiuvetă. Otto avusese suficient timp ca să se ocupe de toate înainte de a muri. Și totul era greșit. Era tot atât de greșit pe cât de adevărate erau amintirile mele din toți acei ani, chiar și atunci când nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să găsească plumb pe care să-l vândă la negustorul de vechituri din sat. Drumul ce ducea spre liziera de pădure unde Felix trebuia s-o însoțească pe mama lui în după-amiezile de miercuri ca să culeagă conuri de brad pentru sobă a devenit și el o amintire. Am mers și eu de câteva ori în spatele roabei ca să țin sacii și să ajut la „ajutat“. Drept răsplată aveam voie să mă uit în „camera de duminică“; locuința lor avea nenumărate încăperi micuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bufet, ale cărui geamuri erau încastrate în șipci aurii, și mama lui Felix se grăbi să dea jos husele de pe fotoliile Pullmann, maro închis, și de pe „Gusch“ - cum îi spunea canapelei. La peretele din fund era o banchetă așezată lângă soba zidită în care se ardeau pasămite conurile de brad, iar mama lui Felix mă făcu atent la „covorul oriental“, pe care spunea că l-ar fi cumpărat de curând și era atât de mare, încât acoperea toată dușumeaua. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de furie, scoțând flăcări albastre și nimic nu amintea de bucățile proaspăt turnate, nici de piesele de fier care zăcuseră înainte de a fi topite pe terenul de fiare vechi. Acolo, pe muntele ăla de fierărie, se găseau inelele plitelor, ușile sobelor de teracotă, robineții, clanțele ușilor de la casele dispărute; cuțitele plugurilor, târnăcoapele, greblele, lanțurile grele din șoproane; cleștii, pilele, o nicovală, roțile propulsoare din atelierele dezafectate. Și, numai bun de fier vechi, ca un adevărat monument ce ar fi trebuit arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
privirilor mele. Parcă-l văd și acum, înfipt, cumpănind pe degetele ciolănoase și neobișnuit de lungi un „Rostopf” oxidat, cu locomotivă pe cadran. Tic-tacul ceasornicului se auzi deslușit până în fundul clasei. - Ce-i cu ăsta? întrebase el pereții, catedra și soba de teracotă într-o dimineață la unsprezece jumătate, când mi-am făcut apariția, plin de praful prin care m-am tăvălit, aruncând cu pălăria după rândunele. Copiii sârguitori, care de la opt dimineața spuneau în cor o poezie, în ritmul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
serviciu. Deși abia întors acasă după o lipsă prelungită, Gloria dormea în salon pe un pat improvizat, așteptând prilejul explicațiilor. Era noaptea, târziu. Frigul din cameră mă hotărî tocmai să cercetez fereastra și să împing un butuc pe jarul din sobă, când cineva cu pasul greu își scutură bocancii și căciula. „Cine-i”?, întreb neclintit, așezat pe scaunul dinaintea focului. „Om bun” răspunde musafirul. „Viu sau mort?” întreb insistent. Chiar atunci, ușa fu împinsă și Zaharia, fabricantul de coșciuge intră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
poarta casei mele. Ușile de la intrare și zidul dimprejur erau cernite. Mahalaua năvălise prin odăi ca să caute și să vadă mortul. Răposatul însă, nicăieri. „Cine a murit, domnule Zaharia?”, mă întrebă croitorul de peste drum. „Băiatul”, zisei liniștit, îndopând talaș în sobă și mestecând apoi cu pensula cleiul din ceaun. Atunci mi-am auzit femeia, cum scoate un urlet prelung. Dăm buzna cu toții într-acolo, și o văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită de perete. Înăuntru, băiatul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Și mi-a trimis ciorapi, adăugă el melancolic. — Ciorapi? — Când eram pe front. Ciorapi și alifie pentru picioare. — Cum a fost, Burgess... pe front? Întrebă George Gammon. Burges zâmbi clătinând din cap, cu privirile ațintite asupra jarului de dincolo de grătarul sobei din bucătărie, a cărei ușă stătea deschisă, pentru a revărsa lumina veselă pe podeaua cu dale. Era seară și se Întuneca, iar ei ședeau În bucătăria-salon a căsuței lui George Gammon, ascunsă după zidul grădinii de la Lamb House. George așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aproape de adevăr măcar cu un pas, fie și pe căi întortocheate. De cele mai multe ori, obiectele sunt acelea de care amintirea mea se izbește, care mă lovesc la genunchi, rănindu-mă, sau care mă fac să simt din nou gustul scârbei: soba de teracotă... barele de bătut covoare din fundul curților... closetul de la mezanin... cufărul din pod... un chihlimbar, de mărimea unui ou de porumbel... Aceluia care și-a păstrat în amintire, palpabile, acul de păr al mamei ori batista tatei înnodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucătărie, sora cu codițele ei jucându-se în sufragerie -, nu eram în stare sau nu voiam să-mi închipui familia într-un loc străin: alungați cu forța, fără adăpost, fără mobilele familiare și fără tablourile înrămate de pe pereți, departe de soba de teracotă, care încălzea în același timp sufrageria și dormitorul. Oare radioul stătea tot pe bufet, și cine ce post asculta? Ce se alesese de biblioteca cu geamuri a mamei, care fusese de fapt a mea? Cine răsfoia acum albumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]