3,003 matches
-
la întrebarea nr. 1 îl contrariază dureros pe necunoscutul iubitor de conivențe care, nu fără generozitate, îți aruncă ceilalți doi colaci de salvare (încă te mai poți salva). Obstacolul nr. 2, privitor la situația familială care, la vederea unui bărbat solitar, îl poate neliniști pe omul de rând, va fi trecut fără dificultate. Întrebarea nr. 3, ultima șansă, nu lasă prea mult timp pentru jocul cu petalele de margaretă*. Un pic, mult, la nebunie. Un expeditiv va răspunde: "Este evident că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de vârstă la alta. Celelalte două tipuri privesc inițierea religioasă și inițierea într-o societate secretă. Doar cel dintâi mod inițiatic va face obiectul lucrării de față. Preferăm termenul de inițiere într-o clasă de vârstă, dată fiind experiența individuală, solitară chiar, a novicelui în folclorul literar românesc, spre deosebire de secondarea precisă a neofiților de către maeștri în inițierile propriu-zis tribale; maeștrii inițiatori prezenți în textele folclorice au o apariție redusă, cu rolul de a provoca doar abilitățile latente ale neofitului sau de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe harta traseelor cotidiene, ei țin de geografia sacră, nu sunt de umblat și ordinea lor nu este tulburată fără sens magic. Peregrinarea printre copacii rari, cu iarbă ce știe a crește cum lumea se țese, este rezervată pentru drumul solitar al neofitului, ajuns aici printr-o rupere a nivelului de percepție, redevenită mistică. Imaginea este dezvoltată și în basme: „Atunci, pă timpur’le ălea, era niște păduri...pustială mare, pă motivu că nu să prea ducea lumea ca să descurce pădurea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
luncile se curăță de semnele epuizării ciclice și reîncep germinația, ca metaforă a fertilității maxime în formă delicată, specific feminină. Fetele „aud” cum cresc florile nu prin intermediul simțurilor, ci resimt în mod mistic momentul recoltării magice, asemenea feciorului care percepe solitar glasul cerbului din munte. Ele sunt „singurele care cunosc și stăpânesc tainele vieții obscure, vegetale”, în timp ce feciorii sunt legați de dimensiunea exterioară a lumii. Sărăcirea luncilor prin culesul hiperbolizat („cu brațurile”) are o menire similară aducerii sălbăticiunii legate în sat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pustii goale”. De fapt, vidul de la granița dintre lumi acoperă două registre ale percepției, cel orizontal, deschis vederii limitate și cel cognitiv, golul spațial având o implicație ontolo¬gică. Pustiul inițiatic este lipsit de dimensiunea animată, fiindcă trecerea existențială este solitară și individuală. Absența orașelor, a satelor și a oamenilor instaurează nevoia unei întemeieri, câmpia deșertică trebuie redată planului social de un erou civilizator. Toate aceste implicații constituie motorul inițiativei rituale, îmbrăcată în plan social de o desconsiderare a tatălui temător
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pe fereastră mi-l zăriră/ Și strigă-n gurița mare”. Semn al receptivității, fereastra cetății - dublu al fecioarei marchează punctul vulnerabil, valabil doar pentru feciorul ales. Orațiile de nuntă continuă motivul fetei din cetate printr-o subliniere a statutului ei solitar, specific recluziunii inițiatice. Trimișii împăratului mire hotărăsc încheierea etapei de izolare, rolul lor ritual fiind mai complex decât am putea înțelege din ceremonialul nupțial: „Am venit s-o luăm,/ În soare s-o purtăm,/ Că-stă-nchisă-n cetate,/ Sătulă de singurătate;/ Că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
admir singur cu o satisfacție pe care trebuie totuși să o temperez spunându-mi că mai este mult până la final. La un moment dat, observ în fața mea o siluetă ce mi se pare cunoscută. Oare nu o fi tocmai tânăra solitară, scundă de statură, puțin plinuță, cu un mers lent și legănat, șchiopătând ușor? O ajung din urmă. Ea este! îmi permit să o salut cu arhicunoscutul „ola”. îmi răspunde zâmbind scoțându-și căștile mici din urechi. După fizionomie, ar putea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de istorie, iubitor de muzică și colecționar de obiecte alese, amator de flori. Grădina de la Predeal era muncită de mâinile lui. Ca tot omul, are și defecte decurse din calitățile lui: autoritar la exces, încrezut, pătimaș, lipsit de rafinament social, solitar, adică necunoscător de lume civilă și de politică, exagerat și chiar pornit. Trei ani de zile persecuțiunile regelui l-au urmărit într-așa chip, încât cei mai mulți nu mai îndrăzneau să-i calce în casă, să-i vorbească la telefon. Era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de aerul verii, m-am abținut. Oricum, am "stricat-o" pe una dintre ele, acum vine adesea fără s-o chem. Este destul de frumoasă, iar modul ei de a vorbi este fermecător. De asemenea, în acest loc care este destul de solitar, am și o vecină, care nu ți-ar displăcea, si care, deși este de familie nobilă, se mai ocupă și de câte o afacere colaterala. Niccolò dragă,vă invit să împărtășiți această viață! Dacă veți veni aici îmi veți face
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
al mediului și al protecției lui. Avem de-a face cu două elemente, mai mult, două negentropii, ordini sau, dacă vreți, Vieți: marea, a cărei negentropie se manifestă prin zbucium; muntele, a cărui negentropie rezidă În Încremenirea sa semeață și solitară, În antiteză cu golul sau micimea din jur. O negentropie orizontală, respectiv una verticală, iar Între ele, plaja, nici mare, nici munte, adică Întrepătrunderea lor, adică Încă, entropie, degradarea fiecăruia dintre cele două elemente primordiale. Păi, dacă se Întâlnesc două
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acasă! Indiferent dacă vei parcurge drumul cu mașina sau pe jos îți vei dori cu siguranță, să faci cât mai multe fotografii. Piatra Altarului îți va atrage privirea ca un magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce solitară. În acel loc, se spune că dacii își țineau ceremoniile. Este un loc minunat ! Spectacolul crește din ce în ce mai mult atunci când ajungi între pereții muntoși, la Gâtul Iadului. Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lucruri iarăși de amintit: o podgorie pe chiar malul Însorit al Dunării, scăpată ca prin minune de flagelul filoxerei și cu butuci centenari de viță veche românească, iar În pragul unui birtuleț cu fleici și cu mititei, un tânăr și solitar cântăreț din harfă, rămas pe-aici, desigur, din vreo cetate grecească a Istrului de acum două mii de ani, când, tot pe aici pe-aproape, În vechea Tracie, se născu și trăi Orfeu, fiu al lui Apolo și al preaînvățatei muze
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cerului Bucureștilor căpitan aviator Dan Vizanty, în "Istorie și civilizație", an II, nr. 14, noiembrie 2010, pp. 13-15. În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă, • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Curtezane și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură, Elena Macavei • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
de punctul critic al oricărui interviu mai consistent. Într-un dialog de șase ceasuri însă, se schimbă treaba. La început, inventatorul i-a răspuns corect reporterului la întrebări, cu multe referințe la invenția lui și la situația ingrată a cercetătorului solitar. În sinea sa, simțea că, vorbind astfel, crispat, didactic, ratează o șansă. Orice s-ar zice, o convorbire pe mai multe pagini, într-o revistă foarte citită, e ocazia care nu trebuie ratată. Nu se poate ca o revistă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e închis și că n-o să trăim mai bine ca ieri? În cei câțiva ani în care, de trei sau patru ori pe săptămână, slinosul cu aer hippy mă obligă să mă întreb ce-i cu el și cu ceilalți solitari din metrou sau din locurile foarte circulate în care-și câștigă pâinea cu chitara, el a rămas la fel, iar eu îmi schimb mereu părerile. La început l-am condamnat, ca toată lumea, că nu se duce la muncă, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bibliotecari, în 1566, Giuseppe Arcimboldo într-o pictură alegorică. În veșnicul nostru provizorat, dominat doar de discursul despre reformă, standarde profesionale și modernitate, rămâne deocamdată, prin firave reverberații, doar convingerea exprimată de Borges în Biblioteca Babel: „Biblioteca va dăinui: iluminată, solitară, infinită, perfect imobilă, înarmată cu tomuri prețioase, inutilă, incoruptibilă, secretă”.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
le-am trăit, dar și unul În care m-am simțit ceva mai Înfrățit cu această specie umană, pentru mine, cel puțin, ciudată.“ Această stranietate, adînca separare și singurătatea cutezătoare În care se găsea, sînt curioase. Nimic nu e mai solitar decît aventura. PÎnă cînd nu s-a umplut de milă pentru sclavii din mine și pentru copiii biciuiți, Don Quijote a fost singur, Înconjurat de stranietate, de nebunia lumii din jur. În eseul său, Meditații despre Don Qujote, José Ortega y
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Încît să nu fie considerați fanatici ai acestuia din urmă - le-a permis lui Che și Alberto, cu multă muncă și Înfruntînd pericole numeroase, să afle cîte ceva despre condițiile grele În care-și duc viața indienii amazonieni. De la Înățimile solitare ale „blocurilor enigmatice de piatră“ pînă la neglijența periculoasă căreia Îi fuseseră martori pe malurile Amazonului, călătoreau, parcă, pe harta genetică a Americilor. CÎnd și-a sărbătorit cea de-a 24-a aniversare În colonia de leproși din San Pablo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În fața lor. Am pornit din nou la drum, pe lîngă lacurile foarte diferite Între ele, Înconjurate, toate, de păduri străvechi, al căror miros de sălbăticie ne dezmierda nările. Dar, În mod curios, priveliștea unui lac Înconjurat de păduri, o casă solitară pe malul său, cu o grădină bine Îngrijită, ajunge să te irite destul de repede. CÎnd privești peisajul doar de la acest nivel superficial, nu apuci să-i remarci decît uniformitatea supărătoare, nu reușești să te adîncești În spiritul locului; pentru asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un revoluționar, trebuie mai Întîi să existe o revoluție. Strădania izolată, strădania de unul singur, puritatea idealurilor, dorința de a-ți sacrifica Întreaga viață pentru cele mai nobile idealuri nu Înseamnă nimic dacă aceste strădanii sînt făcute de unul singur, solitar, În cine știe ce colț al Americii de Sud, luptînd Împotriva guvernărilor ostile și a condițiilor sociale care nu Îngăduie progresul. O revoluție necesită ce avem noi În Cuba: un popor Întreg mobilizat, care a Învățat să folosească armele și unitatea combativă, care știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
scrii, să nu uiți data și să pui totdeauna un fir de păr în scrisoare, spuse Edgar. Dacă părul nu mai e în plic, îți dai seama că scrisoarea a fost deschisă. Mă gândeam la acele fire de păr rătăcind solitare în trenuri prin țară. Un fir de păr negru de la Edgar, unul blond de la mine. Unul roșu de la Kurt și Georg“1. După ce o haită întreagă de securiști scotocise locuința prietenului meu Rolf Bossert și-l jefuise de toate manuscrisele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lungit ieșind din alveole, mărindu-și dimensiunea în mod alarmant. M-am așezat pe băncuța de lemn fixată de Mircea lângă geamul din partea dreaptă al casei, ridicându-mi ochii spre cerul înstelat. Satelitul natural al Pământului ieșise la o promenadă solitară, privind cu o înțelegere aproape umană la furnicarul omenesc de pe Planeta Albastră. "Peste lunca mea sihastră, Sus, pe cerul bărăgan Plimbă-se prin iarba-albastră Luna, bucălat cârlan." (Serghei Esenin) Esenin, care-și încropise un prepeleac acolo "sus pe cerul bărăgan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin Mai dulce și înmiresmat ca orice vin, M-a amețit cu vraja-i minunată Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce urcă pân' la nor În timp ce eu, neobservat, spre asfințit cobor. Și atunci mă invada o tristețe maladivă și o revoltă greu disimulată, împotriva hahalerei de Adam străbunicul meu făcându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Răspunsul clasic al parazitului venit din România. 4 septembrie 2003 Ascult un album Genesis, Invisible Touch, "vechi de când lumea", după cum îl clasifică Anna. De pe vremea în care eu eram elev la liceu. Brusc mă simt singur și îmbătrânit, un elefant solitar eșuat degeaba în limburile lumii occidentale. Farmecul discret și nostalgic al acestei lumi își găsește explicația în timpul care avansează nemilos sau în faptul că ascultam melodii "noi" de Genesis, piratate în Germania Federală, pe benzi vechi de magnetofon? Rezistam oare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
10 50 100 15 100 150 20 150 200 25 200 30 În aceeași colecție au mai apărut • Acolada atlantică, Ștefan Avădanei • Apocalipsa de carton, Nichita Danilov • Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]