KorAP: Find »[drukola/base=somn & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...883 >

22,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

existență nu te puteai îndoi, ca și cum Dumnezeu crease, mai întâi de toate, nu lumina, apele sau uscatul, ci bucătăria asta a noastră din Drumul Taberei și pe mama înăuntru prăjind pâine, ca apoi să mă cheme și pe mine din somn cu o carte de povești în mână. Nu știu ce rost avea cartea acolo, nu i-am aruncat nici o privire, o știam pe dinafară, dar, mă simt nevoit să repet, când ai de-a face cu un miracol, chiar și amănuntele lipsite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
care, fiind casă, nu e în Drumul Taberei), plecam pe întuneric dintr-o vizită la vărul meu Struți, trebuie să fi fost foarte târziu fiindcă mama mă ținea în brațe (și mama mă ținea în brațe doar când picam de somn, iar eu picam de somn doar când era foarte târziu), eram singuri în curte, chiar la poartă, am văzut deodată luna peste fațade, calcanuri și felinare, peste copaci și acoperișuri, o lună uriașă, plină, în mijlocul căreia o altă mamă ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
în Drumul Taberei), plecam pe întuneric dintr-o vizită la vărul meu Struți, trebuie să fi fost foarte târziu fiindcă mama mă ținea în brațe (și mama mă ținea în brațe doar când picam de somn, iar eu picam de somn doar când era foarte târziu), eram singuri în curte, chiar la poartă, am văzut deodată luna peste fațade, calcanuri și felinare, peste copaci și acoperișuri, o lună uriașă, plină, în mijlocul căreia o altă mamă ținea în brațe un alt copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
nu pricepeam cu ce-am greșit eu, un copil de nouă ani (mai inofensiv ca eunucii) și am aruncat pătura și am sărit în picioare și pe culoar m-am întâlnit cu tata, care venea pe trei cărări, sculat din somn, în chiloți, fără ochelari pe nas, și a apărut și mama, a ieșit din baie, udă, doar cu un prosop în jurul corpului. Eu încercam să le spun despre djini (ca să înțeleagă), bolboroseam, tremuram și mă încurcam în cuvinte, ne clătinam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Mateiul mic, dacă o să apară într-o bună zi pe masa, sub perna sau printre tricourile Mateiului mare, sper să cuprindă și povestea mică, foarte mică, a acelui vis. Mi-e așa de dor de băiețelul care se dezvelea în somn! Știți, era frățiorul meu... * În ceea ce mă privește, eu nu mă încumet să-i trimit o epistolă Filipului mic. Mi-e frică să nu-l dezamăgesc, să nu-l tulbur. Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
șoptească perfid la ureche că nimic, chiar și urmat de punct, nu poate însemna altceva decât nimic atât timp cât mai ai o groază de chestii de zgândărit, de povestit, de dat în vileag, totul ar fi în regulă, aș trage un somn bun, fără vise, fără uși deschise, fără mâncărimi, iar în nesimțirea mea - credeți-mă pe cuvânt, sunt în stare - aș putea să sforăi ore în șir. Partea proastă e că nu s-a inventat încă o metodă infailibilă prin care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
la el că atâta îi trebe, îl ține în palme până mâine. S-o creadă el (Pipiță nu vorbește cu Migu, Pipiță se încalță și vorbește cu mine), îl bat la orice oră din zi și din noapte, și în somn îl bat dacă vreau, ăsta în afară să se dea mare e vai de capu’ lui. Ha!, și Pipiță a făcut o schemă dintr-un film cu Brusli pe care l-a văzut la video, Migu nu s-a impresionat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
felul de caiete cu calcule probabilistice pentru loto și pronosport, avea la capul patului, pe perete, o fotografie format A4 a marii lui iubiri (una, Ioana Domșa, care-l lăsase pe vremuri cu buza umflată), ținea radioul deschis și-n somn, citea mult, fuma industrial și bea în registru casnic, de preferință bitter și vodcă. În diminețile de duminică în care nu se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din patul meu, lipăiam pe culoar, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
întreagă la terasă (cu un amic, Sandu, un subinginer care-i spunea șefu’ și care avea un Fiat 800 și o nevastă Sanda), m-a pus să umblu pe sub felinare și să prind rădaște (ca să dăm a doua zi la somn) și, la un moment dat, târziu, m-a trimis în cameră după un pachet de țigări. Mi-a zis să intru repede și să nu las ușa deschisă, ca să nu năvălească țânțarii. Și țânțarii nu s-au năpustit înăuntru, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
el, din cerul acela înțesat de îngeri îngerași și steluțe sclipitoare, m-o fi văzut cât pătimesc pentru supușii mei. Și, pesemne ca să mă izbăvească de toată truda și chinul meu amarnic, mi-a trimis un ditamai semnul divin în timpul somnului de după-amiază. Acest semn, căci despre semne este vorba, avea forma și conținutul unei diarei feroce. E adevărat, la prânz înghițisem pe nerăsuflate o farfurie de mazăre stricată, dar, dacă acesta, și nu altul era motivul celor ce s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
mine printre blocuri, eu gonind în față, departe, el venind în urma mea agale, într-o ordine răsturnată față de cea din munți. Mama susținea, ca o ultimă consecință a celor trei fenomene naturale petrecute atunci, că aș fi pedalat neîntrerupt în somn, lovind-o cu genunchii în burtă până-n zori, când a fost nevoită să se mute în patul gol din camera mea. Gustul păcii e dulce. Ca halvița. Și vine o zi, în tumultul războiului cu oamenii mari, când orice copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea fi amar ca algocalminul. Stăteam toți trei în bucătărie (Matei, slavă Domnului, era la grădiniță, cred că dormea dus și nimeni, dar absolut nimeni n-avea curaj să-i tulbure somnul, nici măcar „sângeroșii gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare“, conform capitolului 9), mama prăjea cartofi și, în chip neobișnuit, mă întreba câte ceva despre școală, ofițerul cerceta atent terenul, se străduia să afle ce-i cu mine, iscoditor, învăluitor, căuta să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
le slăbească vigilența în propria lor cazarmă, apartamentul 40. Iar noi, băieți fiind, deci un fel de curcani tineri, cu mărgelele, penele și instinctele noastre, nu-l lăsam singur cu mama cât timp eram acasă și cât nu ne copleșea somnul. Prin urmare, ne blocam toți în bucătărie, unde era frig, grozav de frig, doar eram implicați într-un război rece. În ceea ce mă privește, i-am vorbit întotdeauna cu dumneavoastră, dar nu în semn de respect, ci ca să priceapă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
multe lămpi de neon, se aflau nenumărate stative metalice, ca niște cuiere, de brațele cărora atârnau sute de păpuși legate cu sfori. Tăceam mâlc, iar Nicu Pantof l-a mângâiat pe Tigrișorul Petre, l-a ciupit ca să-l trezească din somn, l-a zgâlțâit încet, pe urmă zdravăn. Și a început să plângă. Pantof, nu Tigrișorul Petre. Cinci exemple sunt totuna cu cinci experimente și, în bună tradiție empirică, se pot lega într-un Moment filosofic (înrudit cumva cu emisiunea Moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

un proscris și un ciudat, sînt convins că de vină e Don Quijote. Ascultați aici : “Pe scurt, atît de tare se adîncise În aceste romanțuri, Încît Își petrecea zile și nopți Întregi aplecat asupra cărților lui ; și astfel, cu foarte puțin somn și multă lectură, creierul i se uscă atît de tare, Încît Își pierdu de tot uzul rațiunii. Pierzîndu-și complet mințile, i se năzări cea mai ciudată idee ce intrase vreodată În mintea unui smintit. Se convinse că e musai, atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
de la primele mele Încercări și, deși puține lucruri ieșeau din prăvălie fără știrea mea, mi-era teamă ca nu cumva să-mi fi luat cineva broșurica la un moment dat, cînd eu eram la Rialto sau trăgeam un pui de somn În tavan. Cineva surd, firește, și prin urmare extrem de tăcut. Așa că, imediat ce Shine a Încuiat magazinul peste noapte și a tușit o dată (un obicei de-al lui, un fel de salut adresat serii), și pașii lui s-au Îndepărtat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
auzeau decît ici și colo cîte o sirenă, un claxon și zvîcnetul asurzitor din piciorul meu, și s-a culcat fără să mai aprindă lumina. Mirosea ca mama. L-am auzit dormind, cu respirația lentă și greoaie, apoi rîzÎnd În somn, iar dimineața am văzut că s-a culcat cu hainele În care era. Și așa a Început viața mea cu Jerry Magoon, a doua ființă omenească pe care am iubit-o În viața mea. Vreme de cîteva zile aproape că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
că nu se așteptau să-și revină. Putea să moară a doua zi sau peste un an. — Ei, a zis George, măcar o să fie adormit cînd o să moară. Sper al dracului de tare să mor și eu tot așa, În somn, chiar În mijlocul unui vis frumos. Tocmai era pe punctul de a ne povesti un vis de-al lui, cînd l-a Întrerupt Alvin. — Mda, și ce te faci dacă visul tău o să fie de fapt un coșmar ? Păi, măcar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

să se umple rezervorul, pe urmă mai trage o dată lanțul și dă-mi cîțiva pumni zdraveni. Va fi cel mai bun alibi pentru mine. Căci, În definitiv, nu sînt decît un cetățean străin, dintr-o țară inamică... CAPITOLUL V ÎNTRE SOMN ȘI TREZIRE „Ajunseră la o pădure mare, ce părea să nu aibă nici o potecă.“ Micul duce Există vise care țin doar de domeniul inconștientului, vise pe care ni le amintim atît de clar cînd ne deșteptăm, Încît le prelungim cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se vorbise de război, ceea ce făcuse necesară o lungă și substanțială expunere istorică. Digby Își dăduse seama că lui i se părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
asemănătoare. Ațîțarea asta... Și doctorul Își puse mîna pe umărul lui Digby - o mînă caldă, catifelată și umedă. Nu te teme, urmă el. N-o să lăsăm lucrurile să ajungă pînă acolo; dar deocamdată ai nevoie de multă liniște, de mult somn și multă hrană. Un mic tratament cu bromură... Nici un fel de vizite, nici măcar din partea prietenului nostru Johns... Și nici o discuție intelectuală, firește... — Dar domnișoara Hilfe? Întrebă Digby. — A fost o greșeală din partea mea, mărturisi doctorul Forester. Nu sîntem Încă suficient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
teren de crichet, bînd suc și ascultînd Îndrăgostit, cu capul plin de vise, țăcăneala mingilor... Pacienții aveau ore de culcare diferite, În funcție de starea sănătății lor, dar la nouă și jumătate seara toți trebuiau să fie În pat și să doarmă. Somnul, Însă, nu poate fi impus cu de-a sila. Trecînd pe lîngă ușa lui Davis, Digby auzi niște suspine ciudate, ca și cînd bietul om nu-și putea stăpîni lacrimile... Ceva mai Încolo pe coridor, văzu că ușa lui Johns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nume de om ilustru, despre care n-auzise niciodată pînă atunci. Alteori dădea și peste cîte un nume cunoscut al vreunui politician celebru cu douăzeci de ani În urmă. Se simțea ca Rip Van Winkle, revenit În lume după un somn de un sfert de veac; nu mai recunoștea pe nimeni și aproape nimic nu-i mai amintea de propria-i tinerețe. Unii, care promiseseră mult la vremea lor, lîncezeau acum la Ministerul Comerțului; În schimb, un personaj care fusese socotit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cu o deosebită atenție, adăugă: Vrei să spui că nu-i așa? — Firește, așa o fi. — De aceea, trebuie să păstrăm simțul măsurii și nu văd de ce n-aș avea dreptul să mă plimb pe coridor cînd nu mi-e somn, și să mă opresc În camera dumitale, pentru a sta puțin de vorbă și a citi ziarele... — Prezentate astfel, lucrurile par foarte simple! zise Johns. — Doctorul ți le prezintă altfel, nu-i așa? — Totuși, un pacient trebuie să urmeze tratamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Instalîndu-se În mașină, Își trase pălăria peste ochi și spuse: — SÎntem Învinși! În fața lor se Întindea un drum de țară plin de băltoace, În care se reflecta lumina lunii. — Ce intenții aveți? Îl Întrebă Rowe. — Să trag un pui de somn. Pesemne că această replică i se păru prea teatrală, căci ținu să adauge, fără să deschidă ochii: — Nu trebuie să ne dăm prea multă importanță. Peste cinci secole, acest mic episod nici nu va exista pentru istoricul ce va scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]