5,168 matches
-
Ediția nr. 997 din 23 septembrie 2013. Privindu-le, îmi trezesc nostalgii din trecut. În jurul meu natură se pare că moare, Dar dorul iubirii renaște mai nou, mai acut. Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș, Mă-ndeamna să sorb licoarea iubirii târzie. Molatec mă las să lunec pe-acelasi făgaș Ce-am străbătut cândva în anii mei de frăgezie. Citește mai mult Frunzele cad, se aștern că un covor pe cărare.Privindu-le, îmi trezesc nostalgii din trecut.În jurul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
se aștern că un covor pe cărare.Privindu-le, îmi trezesc nostalgii din trecut.În jurul meu natură se pare că moare,Dar dorul iubirii renaște mai nou, măi acut.Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș,Mă-ndeamna să sorb licoarea iubirii târzie.Molatec mă las să lunec pe-acelasi făgașCe-am străbătut cândva în anii mei de frăgezie.... XVII. DOAR AMINTIRILE...., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013. Doar amintirile au mai rămas din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
De multe ori suntem automate,De multe ori suntem fără de noi,Iar inima cu silnicie bateCand este obligată să înoate în noroi.De multe ori chemăm câte o razaSa lumineze drumul nostru-ngustSi ne visăm ajunși în cate-o oază,Sorbind pocalul ultimului must.De multe ori mințim cu nonșalanta,Nici nu mai credem ce am spus odată;De multe ori iubim fără sperantaSi-ntoarcem gâtul după o stricata.De multe ori cunoaștem adevărul,Dar ne mințim și le sucim pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379993_a_381322]
-
vorba de “ Făt- Frumos din lacrimă” al genialului poet Mihai Eminescu. Acolo, o împărăteasă tânără și frumoasă, care nu putea avea copii, s-a rugat la o icoană de argint a Macii Domnului. Icoana MACII DURERII a lăcrimat. Împărăteasa a sorbit cu nesaț lacrima icoanei și a rămas însărcinată. Așa s-a născut apoi Făt - Frumos din lacrimă. Un basm tulburător de frumos, unde teluricul se împletește cu astralul, unde relațiile lui Făt- Frumos cu femei le din viața lui (inclusive
SFÂNTA ICOANĂ A MĂNĂSTIRII NICULA de MARIUS NANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379992_a_381321]
-
-ntreagă l-am mângâiat și ,sub plapuma, cald rămăsese. În patul de spital, mama , parcă pe mine m-aștepta ca să plece în neființă. Și eu am plâns, și-am mulțumit pentru giuvaerul primit în dar, din care patru decenii am sorbit și am strâns amintiri consolatoare. În țara mea natală s-au dus cu toții: . Fredy, tânărul frate al tatei; și Chica cel spiritual; și Robert, prieten drag, meloman filozof, care-mi tot spunea: "O, "Haydn, Haydn, ce uriaș, ce uriaș!", și
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
-ntreagă l-am mângâiat și ,sub plapuma, cald rămăsese.În patul de spital, mama , parcă pe mine m-aștepta ca să plece în neființă. Și eu am plâns, și-am mulțumit pentru giuvaerul primit în dar, din care patru decenii am sorbit și am strâns amintiri consolatoare.În țara mea natală s-au dus cu toții: . Fredy, tânărul frate al tatei; și Chica cel spiritual; și Robert, prieten drag, meloman filozof, care-mi tot spunea: "O, "Haydn, Haydn, ce uriaș, ce uriaș!", și
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
istovit, Si cand în juru-ți totul se duce de râpă! Mereu slăvește viață: când zorile mijesc, Când soarele te arde și când ești totu- o apă! Chiar când o umbră neagră asupra ta se lasă, Spre Ceruri tu surâde și soarbe din viața! Inspirat de versuri traduse de mine din engleză în franceză și apoi, predate și cantate la o lecție de franceză. Versiunea originală a acestei poezii este în ebraică( mai jos). Citește mai mult Scrisoare în sticlăTu, ce vei
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
istovit,Si cand în juru-ți totul se duce de râpă!Mereu slăvește viață: când zorile mijesc,Când soarele te arde și când ești totu- o apă! Chiar când o umbră neagră asupra ta se lasă,Spre Ceruri tu surâde și soarbe din viața!Inspirat de versuri traduse de mine din engleză în franceză și apoi, predate și cantate la o lecție de franceză. Versiunea originală a acestei poezii este în ebraică( mai jos).... XXVII. CURRICULUM VITAE- VERSIUNE BILINGVA ROMÂNĂ-EBRAICĂ, de Adina
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
VINO! Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Vino să alergi cu mine desculță prin ploaia din sufletul meu. Voi strânge picături în căușul palmelor și îți voi ruga setea să le soarbă cu patimă pentru a-ți răcori inima înfierbântată de arșița mistuitoare a dorului-dor. Aud prăvălindu-se în gândurile mele cascadele râsului tău fericit și pe cerul senin al privirii tale nu zăresc niciun nor, nici chiar umbrele gândurilor mele neliniștite
VINO! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380036_a_381365]
-
pluovăr parcă pentru aș face loc să iasă la lumină. Mijlocul era subțire, deasupra unor coapse rotunde și împlinite. Priveam la fața ei, obrajii roșii, tari și sănătoși, buzele senzuale se mișcau cu eleganță atunci când șopteau cuvintele, pe care le sorbeam precum zeii nectarul. Am vorbit banalități, cine suntem, ce suntem, de unde suntem. Așa am aflat că este în ultimul an la liceu, de loc era din Galbenu, Brăila, era orfană de tată, dealtfel a fost ultima dată când am mai
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
și s-a întors să ia păturile. A despăturit două și le-a aruncat pe pat, după care a luat sticla de unde o lăsase, s-a așezat pe scaun, și-a întins picioarele depărtate unul de altul și a mai sorbit câteva înghițituri pleoscăind zgomotos din buze. Ea se ghemuise toată, așa cum era îmbrăcată și încălțată și-l privea, desfigurată de spaima ce-i intrase în oase. Era albă ca varul și dârdâia de frig și de frică. - O să ne distrăm
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
Vei blestema și laptele supt de la mă-ta, f...i dumnezeii mă-tii de târfă împuțită. Te omor! Mai înainte de a trece la împlinirea amenințării, s-a repezit la sticla de coniac, a ridicat-o cu cealaltă mână și a sorbit în neștire. Când a luat sticla de la gură a simțit că-i curge sânge din nas. S-a șters cu podul palmei și s-a convins. Și-a întors foarte încet trupul către ea, a privit-o pe sub sprâncene cu
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
ce a fost cândva... Mă cheamă șoapte dulci ce le-am crezut pierdute În negura de vremi prin gând pe undeva... Și mă opresc în drum...și parcă m-aș întoarce Măcar pentru o clipă în vremea de demult Să sorb pocalul plin cu dragoste și vise Și simfonia nopții prin inimă s-ascult... Dar în zadar tânjesc căci primăvara vieții De mult s-a dus și astăzi e toamna pe sfârșit Dar undeva, în vis, mai retrăiesc minunea Ce-n
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]
-
arăți, când îmi zâmbești șăgalnic, Șiragul perlelor, ascuns de buze, Mă zăpăcește un imbold năvalnic - Să mușc încet din nurii de sub bluze. Alungi, cu glas de îngeri, orice doare - E-un leac făcut din soare și dulceață-, Ți l-aș sorbi mereu, ca pe-o licoare, Direct din gură... să mă țină-n viață. Și te iubesc flămând, cu disperare, Când îți aprinzi luceferi sub sprâncene, De m-aș așterne-n glod, să-ți fiu cărare, Și, să-mi pășești pe
SMARALDE ÎNTUNECATE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381848_a_383177]
-
este unde nu este EL, Ce drum mă duce în noaptea continuă, asemeni orbilor fără amprente digitale, care nu pot distinge decât pipăind lacrimile. Un tablou cu soarele în spate, repară retina minții,să pot vedea calea, unde lumina mă soarbe fără întoarcere, mă văd iubind o femeie luminoasă, care mă naște,chiar dacă este furtună, și nu poți distinge și atinge tabloul acesta mișcător. Mă pot ascunde de voi, de boală, de răutăți rătăcite, însă nu pot să nu fur aerul
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
este unde nu este EL,Ce drum mă duce în noaptea continuă,asemeni orbilor fără amprente digitale,care nu pot distinge decât pipăind lacrimile.Un tablou cu soarele în spate,repară retina minții,să pot vedea calea,unde lumina mă soarbe fără întoarcere,mă văd iubind o femeie luminoasă,care mă naște,chiar dacă este furtună,și nu poți distinge și atinge tabloul acesta mișcător.Mă pot ascunde de voi, de boală,de răutăți rătăcite,însă nu pot să nu fur aerul
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Când ne făceam că fentăm viața și multe mai aveam, Iar greieri dansau în vie, în iarbă noi ne tăvăleam. Și așezat așa în amintire vor crede că sunt adormit, Se vor usca strugurii în vie și vinul gata de sorbit, Vor chefui de fericire, de parcă nimeni nu a plecat. Poate o să fiu plecat când mă vei chema acolo, Dar nu uita să treci și pe la mine, dacă iți face bine. Așa sunt liniștit în neîntoarsa mea călătorie. Voi duce dorul
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Când ne făceam că fentăm viața și multe mai aveam,Iar greieri dansau în vie, în iarbă noi ne tăvăleam.Și așezat așa în amintire vor crede că sunt adormit,Se vor usca strugurii în vie și vinul gata de sorbit,Vor chefui de fericire, de parcă nimeni nu a plecat.Poate o să fiu plecat când mă vei chema acolo,Dar nu uita să treci și pe la mine, dacă iți face bine.Așa sunt liniștit în neîntoarsa mea călătorie.Voi duce dorul
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
ca mușcătura de foame, iarna Când sub zăpadă geme iarba, când urmele Ospețelor sângeroase devin tot mai rare și tu cu Ochii strălucitori zaci nemișcat, așteptând frigul De pe urmă, sub mâna mea înflorește sângele pe Care ai vrea să îl sorbi, și dintr-o dată iarăși pagina Albă care îmi țiuie inaintea ochilor. Un deceniu și jumătate de ani pe altarul artei despart așadar cele două volume, dar pentru că Dumnezeu ne-a ales să ne naștem acum, putem spune că primul închide
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
Acasa > Strofe > Atasament > GELOZIE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E numai pace între noi Când sorbi din razele de soare, Cu trupul tău strivind trifoi, Sub a căldurii apăsare. Chiar gâzele par curioase Linchind sudorile prelinse, O adiere blandă coase Privirile-mi pe tine ninse. Mă înfiori, Evă vorace Cu reliefurile-ți line. În mine ispitirea
GELOZIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381884_a_383213]
-
o uitare, m-ai fluturat sub despletirea-mi lină, și lutului mi-ai prins aripi de floare. În crângul ce-a-nverzit ca o mirare, doar eu mă tem de-ngenunchierea-ți rece, din cumpăna de rouă și de soare, licori mă sorb din gându-ți,să mă sece! Se lasă bruma peste ochii zilei și ei mă vinzi călcându-mi orb suflarea, iertările s-au scurs din cerul milei, cu dinți de foc mă arde-n iriși zarea. Mă cațăr peste-o
ARIPI DE FLOARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381922_a_383251]
-
veșniciei. Volumul Lirica gândului meu , publicat la Editura InfoRapArt în anul 2014, este o colecție de poeme deosebite șlefuite cu o coloristică impresionantă în care doinește natura, timpul, iubirea și divinitatea. Toate aceste elemente sunt veșmântul sufletului său nobil care soarbe din pocalul de lumină celestă pentru a cunoaște înălțimi neînchipuite. Autoarea are o excelentă abilitate de a-și valorifica versurile, atât prin grafica sugestivă, cât și prin stilul care o definește și care denotă stăpânirea cuvântului și o putere interioară
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
dorinți/ asemeni unor frunze opace/ căzute accidental./ multe lucruri au uitat oamenii/ de când trăiesc pe acest pământ.” Poeta accentuează în finalul poemului ideea că ea însăși este un tablou pictat cu iubire și speranță în care oricine se poate oglindi sorbind frumusețile universale: “privindu-mă pe mine/ te vei descoperi pe tine!”. (Tablou) Misterele existențiale care îi frământă gândurile și sufletul se adapă din clipele unui efemer grăbit, însă poeta le găsește forme și sensuri bine definite, pictându-le pe pânza
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
să te iau în lumea mea celesta În cămășuța albă și modestă, Pe-un colț de lună-am să te țin de mână, Din stele-arzând eu am să-ți fac cunună. Altar ceresc va fi a ta privire Când voi sorbi din ochii tăi iubire. Să-ți curgă-n suflet dorința că un râu, Să nu o pierzi îți fac din ea un brâu, Și-l voi picta-n culori de curcubeu Amestecând prin el sufletul meu. Referință Bibliografica: Dor și
DOR SI DORINȚĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382007_a_383336]
-
spre înălțimi. Simțea un impuls de a escalada infinitul acelei granițe, de a trece dincolo de el. Era atrasă de uriașul munte de piatră ce-i măcina ființa ... La început urcușul părea ușor. Se agăța de imperfecțiunile materiei pentru a-i sorbi desăvârșirea. Ca niște noduli muntele stâncos și-a presărat făptura cu pietre. Dariana se ajuta în drumul spre eternitate de acele bucăți ivite din stâncă. Dacă la început calea stâncii era accesibilă, cu cât înainta mai mult trupul n-o
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]