2,499 matches
-
și nu face altceva decît să lichideze niște indivizi departe de-a Întruchipa răul major. Șoferul de taxi fiind de fapt un alt Perry cu sînge rece care, În loc să omoare la Întîmplare omoară la țintă, și-n loc să fie spînzurat Își vede poza În ziar. Mai tare Însă decît filmul au fost manifestările publicului american și explicațiile lui Scorsese: „Am văzut la un moment dat Taxi Driver Într-un cinematograf, În prima seară cînd Începuse să ruleze, iar toată lumea urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un meteo. Din buletinul meteorologic Vremea aflu că și domnul nostru Păunescu e bîntuit de nouri, deznădejde, spaime și Întristare. „Ura s-a intensificat. Mirii fug unul de altul În ziua logodnei.” Păi cum să nu-ți vină să te spînzuri? Mai ales că urmează o constatare pe teren, de mare interes pentru vînători și alți iubitori de animale. „Căpriorii și căprioarele nu mai au chef să se Întîlnească.” Uite-ai dracului! În urma căpriorilor vine tropotind poezia Clopotul Reîntregirii. Ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru cauza dv. de unde mă aflu”. Din Daly City, SUA. Vrea să lupte de-acolo, din inima capitaliștilor care, atunci cînd Oancea „le-a observat intențiile oneroase, l-au Închis Într-un spital de nebuni”, deoarece dorise personal să se spînzure. Fapt subliniat involuntar și de senatorul Tătaru: „Românii au avut Întotdeauna materie cenușie”. N-au prea avut Însă ambalaj. Pentru a păstra o structură de sonet acestor pagini, Încep din nou cu România Mare, care găzduiește un articol deosebit de mobilizator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la lac. — Auzi, băi, Platfus, acum mi-am dat seama de unde te știu. Tu nu mă mai ții minte, Platfusică? PĂdurarul Îl privi atent. Dar nu-l ținea minte. — Te știu din Cheyenne, din ziua aia În care l-au spînzurat pe Tom Horn. Tu ești unu’ dintre Ăia care l-au păcĂlit cu promisiuni de la asociație. Acum ți-aduci aminte? A cui era cîrciuma din Medicine Bow atunci cînd tu lucrai pentru oamenii care i-au ars-o lui Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
decît Platfusică. Avea picioare așa de mari că trebuia să-și facă Încălțăminte pe comandă. Platfus, așa-i ziceau. Și pe urmă Platfusică. Și la izvorul Ăla, unde l-au Împușcat pe băiatul lui Nester, băiatul pentru care l-au spînzurat pe Tom, erau clar urmele lui. Platfusică. Platfusică și mai cum? Poate că n-am știut niciodată. Platfus Platfusică. Platfus Porter? Nu, nu Porter.“ — Îmi pare rău de coșurile astea, doamnă Tabeshaw, spuse apoi. Anu’ Ăsta e prea tîrziu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
comporta față de oricine! La fel vorbea cu o infirmieră, ca și cu un profesor... Situația pe care o trăim este rezultatul inversării valorilor. Comuniștii - În esență mancurți - au ridicat la putere toată slugărimea idioată și lingușitoare... Acuma ei taie și spânzură. Vorba ceea. Când țiganul s-a văzut Împărat, Întâi pe taică-su l-a spânzurat... Parcă În Învățământ nu este chiar așa. Acolo te ia la <tovarășeă, dar nu te tutuiește”... ― Mami! Ai venit? - a Întrebat Despina, intrând val-vârtej În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe care o trăim este rezultatul inversării valorilor. Comuniștii - În esență mancurți - au ridicat la putere toată slugărimea idioată și lingușitoare... Acuma ei taie și spânzură. Vorba ceea. Când țiganul s-a văzut Împărat, Întâi pe taică-su l-a spânzurat... Parcă În Învățământ nu este chiar așa. Acolo te ia la <tovarășeă, dar nu te tutuiește”... ― Mami! Ai venit? - a Întrebat Despina, intrând val-vârtej În cabina portarului. Luată prin surprindere, Lia nici nu-și găsea cuvintele. ― Am... Am venit, Despi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Trebuia să-i spună cineva că securiștii și alții de teapa lor sunt doar o adunătură de neisprăviți, care nu știu alta decât să-ți arunce În spate tot felul de Învinuiri. ― În numele liniei politice a partidului comuniștilor, taie și spânzură fără să dea socoteală nimănui - l-a completat profesorul. ― Dacă ați ști ce am avut de tras din cauza aistora... - a intervenit tata Toader. ― Uite că nu știu, frate - a sărit Petrică de la locul lui. ― Apoi, când să ți-o mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de sub măr și m-a rotit lent. "Mda..." Fusta plisată a devenit minijupă. Cît un abajur. Eșarfa (motive geometrice de un albastru rece, pe fond galben, tare) a fost prinsă asimetric în talie, aruncată pe-un umăr și lăsată să spînzure pe spate: "Știi ce spune asta? Suivez-moi, jeune-homme!" Mama a bătut din gene, dar, printr-o alchimie numai de Iordan cunoscută, rățușca urîțică s-a preschimbat în lebădă. Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
9 ani (7 de singurătate totală!). Mihail Romniceanu, ministru liberal, în cîrje, tot după 9 ani. Legionarii au omorît la Jilava 85 de demnitari, după ce 12 nicadori și decemviri, cu Zelea-Codreanu treișpe, au fost legați fedeleș și strînși de gît. Spînzurați cu sîrmă subțire în Noaptea Sfîntului Andrei. Cîți a omorît în pușcării, în chinuri groaznice (bătăi, înfometare, teroare psihică) banda Anei Pauker? Tu ce crezi? Care-o fi fost mai cumplită? Ura de rasă sau ura de clasă? Nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Scînteii". Particular etnic? N-aveam. A durat mult pînă cînd Dej a făcut recurs la ideea națională, la sentimentul național și s-a putut profita. Călinescu se eschiva. Se pronunța aluziv, să nu-l înțeleagă "mafia de dobitoci". Tăiau și spînzurau cultura. Făceau vid, ca să-i impună pe impostori. Urmarea? Criticul nostru de excepție plătește pentru că a bătut palma cu regimul roșu. Păi a bătut-o! Bine, a bătut-o, dar cine-l culpabilizează? Nimeni altul decît micul tiran care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eram? Avusesem cîțiva ani grei, cîteva plecări pe care nu le-am vrut. Drumurile mi se adunaseră în piept ghem, gata să mă înece. Nu mai primeam nimic de la tine. Degeaba te crucificam pe paletă. Eram cu gîndul să mă spînzur. Am ieșit în zori, în grădina bisericii ortodoxe din Toronto. O pictasem și nu-mi plăcea cum ieșise. Nu știusem să intru-n cer. Aveam o mulțime de chei, dar niciuna nu se potrivise. Recunosc, eram sleit. Biserica sta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ditai topor/ dar nu vrea/ să-l scoată mai marii de astăzi nebun/ Cum s-a ntâmplat cu vecinul Găbun.” Era în vremea aspră și aprigă a împotrivirii când „De obicei/ Sunt căutați/ Capii răscoalei,/ Judecați urgent,/ închiși, împușcați/ Ori spânzurați/... Și toate se petrec/ în numele poporului” - formulă stereotipă prin care orânduirea comunistă își justifica legalitatea însușită samavolnic. Pentru a distrage atenția, cânta de zor Fanfara foamei ce-i incita doar pe copii, „Copiii se trezesc uimiți,/ Dar mamele-i roagă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Codreanu” și Biblioteca Casei Sindicatelor, urmând ca 6 exemplare să fie difuzate unor participanți la lansare. Luni, 28 februarie 2011. Au trecut 226 de ani de când au fost trași pe roată (ce barbarie!) Horea și Cloșca, în timp ce Crișan s-a spânzurat în temniță cu nojițele de la opinci. Ce Barbarie, cu B mare! După atâția ani, în condițiile unificării hotarelor țării, maghiarii fac parte din guvern, cu toate partidele românești ce s au succedat la guvernare, fac legi și cer drepturi și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe valurile râului, iar degetele strâng cu putere balustrada aceea neagră. Paradoxal, țeava metalică se înmoaie. Nici nu este nevoie să te arunci de aici, ca să te îneci printre umbrele. Poți să-ți treci balustrada pe după gât și să te spânzuri. Se trage doi pași înapoi, cât pe ce să dărâme un vânzător de ziare care aleargă către celălalt capăt al podului, strigând că iese Atlantida la suprafață, chiar în mijlocul unui teren de golf, iar membrii selectului club - Clubul Golfiștilor, he
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din nou umede de transpirație, dovadă fiind chibriturile care Îmi tot scăpau printre degete și cădeau pe podea. Semaforul s-a făcut verde exact În clipa În care reușisem să aprind țigara, așa că am fost nevoită să o las așa, spânzurată Între buze, În timp ce mă chinuiam cu jocul complicat ambreiaj, accelerație, bagă În viteză (de la punctul mort la viteza Întâi? Sau de la viteza Întâi la a doua?ă, dă drumul ambreiajului, iar fumul Îmi intra și Îmi ieșea la fiecare respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
contra migrenei cu sirop de Pepto-Bismol contra greței și am reușit să găsesc o jachetă și o pereche de pantaloni care nu se potriveau una cu alta și care nu reușeau defel să formeze un deux-pièces, dar care măcar nu spânzurau pe corpul meu scheletic. O bluză albastră cu nasturi, părul prins Într-o coadă nu prea obraznică și niște pantofi fără toc și ușor uzați Îmi completau look-ul. Nu era grozav - de fapt, era ceva vecin cu urâțenia aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oferea privirii. După aceea am descuiat dulapul din zona exterioară, locul În care Îi atârnam haina (și pe a mea, dacă ea nu purta o blană În ziua aceea - Mirandei nu-i plăcea ca hainele noastre de doi bani să spânzure lângă vizoanele eiă și În care păstram și ceva provizii: haine care nu Îi mai erau necesare și care costaseră zeci de mii de dolari, haine luate de la curățătorie, aduse la birou dar Încă neduse la apartamentul Mirandei, și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că ești depășit de viață sau că nu o mai Înțelegi.“). Dar ce poate „mărturisi”, prin comiterea acestui act irepetabil, un individ primitiv, incapabil să urmărească cel mai simplu silogism? Aflu Întâmplător că cutare locuitor de pe strada Văilor s-a spânzurat; era un om comun, Îndeplinea cotidian toate acele gesturi ce țin de ritmul mecanic al existenței, era mulțumit că trăiește, niciodată nu l-a auzit nimeni plângându-se de ceva. Ce-a avut, domnule, de și-a luat viața, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și-a luat viața, că doar nu și-o fi pus lațul de gât doar spre a demonstra că era cutremurat camusian de angoase metafizice insurmontabile? Mă uit la familia lui, o Întreb pe soție dacă cel ce s-a spânzurat avea anumite Îngândurări, dacă a lăsat ceva cu limbă de moarte? Nu, nu avea nimic, nu a spus nimic, s-a spânzurat pur și simplu fără să ceară voie de la nimeni. Nici măcar de la Dumnezeu. „Ce divorce entre l’homme et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de angoase metafizice insurmontabile? Mă uit la familia lui, o Întreb pe soție dacă cel ce s-a spânzurat avea anumite Îngândurări, dacă a lăsat ceva cu limbă de moarte? Nu, nu avea nimic, nu a spus nimic, s-a spânzurat pur și simplu fără să ceară voie de la nimeni. Nici măcar de la Dumnezeu. „Ce divorce entre l’homme et sa vie, l’acteur et son décor, c’est proprement le sentiment de l’absurdité“ („Divorțul dintre ins și viața sa, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lume moare suav În alta Într-un echilibru cosmic Cum sunetele cad incandescente În cuvinte răcite; E o automanifestare a ierbii ș-a gândului Nu vă Întristați din cauza morții, voi, sugari ușuratici ai vieții. 13.10.1960 Cerneri de negru spânzură-n pânzele creierului ( Sar caii neîmpiedicați ai ideilor peste câmpuri cu ierburi barbare) Odată doar cântă-n fântâna nesleită a sufletului moștenit Slova cea ruptă cândva din capcana material-a cuvântului. Cum să zgâlțâie omul-pigmeu legile metafizice ale universului Ruperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
metafizice Albind interiorul vid al lucrului și dându-i ființă Se-ncaieră ideile să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu. 15.10.1960 Păsări de pradă spânzură noaptea În visele cărnii Miresme bolnave adie suav din stârvul căutărilor Se spulberă fumul infinitului În lucruri aceleași Și casele noastre atârnă ciolane falnice rupte din Marele Os Dacă mă caut acum neprihănit printre văile pasiunilor oarbe Nu-nseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
declanșeze pasiunea, apoi Începusem să mă obișnuiesc cu distanța, chiar să o doresc uneori din exces de zel. Zilele se apropiau tot mai mult de data hotărâtă. Nopțile Însă nu voiau să treacă deloc. Aveam insomnii și coșmaruri. Mă vedeam spânzurând de un fir de păianjen deasupra unui infern de flăcări. Mă visam abandonând totul și rămânând cu Încăpățânare pe loc. Mă visam zdrențuită de căderi și purtată pe brațe apoi, iar eu Încăpățânându-mă totuși să mă mai uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Se apucase, că n-avea nici o treabă, să mai dreagă gardul, și cioplea, și bocănea de mama focului. Se opri o clipă, cu toporul pe tăietor: ― Măi muiere, tu nu pricepi de vorbă bună?... Ce vrei să fac? Să mă spînzur? Ei, iacă am să mă spânzur ca să te mulțumesc... Că tu nu mai ai răbdare cum au și alți oameni și bați mereu din clanță: ham, ham, ham, parcă ai fi câine, și nu om! Că doar vezi bine că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]