5,679 matches
-
așa? Tânărul Încuviință cu modestie. — Riscul n-a fost nici pe departe atât de mare ca acela pe care și l-au asumat cei unsprezece americani. Nu mi-aș dori să fiu În pielea lor. Fiori reci le-au străbătut spinările prietenilor mei. Prezentatorul se aplecă În față. — Crezi că americanii s-au alăturat tribului Karen de rebeli clandestini? Nu, șopti Heidi. Nu am făcut așa ceva. Bărbatul Își strânse buzele, ca și cum ar fi ezitat să răspundă. Ca să fiu sincer, știți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de schimbarea medicației. Wyatt era un ratat și nici măcar nu era foarte inteligent. Plus că nu știa ce Înseamnă responsabilitatea față de ceilalți. Niciodată nu se gândise să aibă o slujbă adevărată sau un scop În viață În afară de a trăi pe spinarea altora și apoi să-și ia zborul spre o nouă aventură. Niciodată nu ar fi făcut ceva care să-l distingă din mulțime, la fel ca În tot timpul cât au fost prizonieri În Locul Fără Nume. Nu era mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și Industriilor. Cred că totul a durat cam zece minute. Între timp au fost cărați afară conductorii pe care-i văzusem căzuți în birou. În clipa în care am ajuns în capătul scărilor am simțit un fior cumplit pe șira spinării. Totul se învârtea cu mine, de parcă aș fi ajuns în iad. Cele trei persoane întinse pe pământ aveau lingurițe în gură. Se pare că cineva le pusese lingurițele ca să nu-și înghită limba. Încă vreo șase conductori stăteau lângă stratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
umbrei morții răsare lumina. 3. Tu înmulțești poporul, îi dai mari bucurii, și el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriș, cum se veselește la împărțirea prăzii. 4. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărîmat, ca în ziua lui Madian. 5. Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei, și orice haină de război tăvălită în sînge, vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
desculț, trei ani de zile, ca semn și înștiințare pentru Egipt și pentru Etiopia, 4. tot așa și împăratul Asiriei va lua din Egipt și din Etiopia prinși de război și surghiuniți, tineri și bătrîni, goi și desculți, și cu spinarea descoperită, spre rușinea Egiptului. 5. Atunci se vor îngrozi și se vor rușina cei ce își puseseră încrederea în Etiopia, și se făleau cu Egiptul. 6. Și locuitorii de pe țărmul acesta vor zice în ziua aceea: "Iată ce a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nici nu le va folosi, ci va fi spre rușinea și ocara lor." 6. Proorocie asupra unor dobitoace de la miază-zi: printr-un ținut strîmtorat și necăjit, de unde vin leoaica și leul, năpîrca și șarpele zburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor, și vistieriile pe cocoașa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. 7. Căci ajutorul Egiptului nu este decît deșertăciune și nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta: zarvă fără nici o ispravă." 8. "Du-te acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
povară pentru vita obosită! 2. Au căzut, s-au prăbușit împreună, nu pot să scape povara; ei înșiși se duc în robie. 3. Ascultați-Mă, casa lui Iacov, toată rămășița casei lui Israel, voi pe care v-am luat în spinare de la obîrșia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la nașterea voastră: 4. pînă la bătrînețea voastră Eu voi fi Același, pînă la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, și tot vreau să vă mai port, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
poporul Lui: "Iată că îți iau din mînă potirul amețelii, potirul mîniei Mele ca să nu mai bei din el! 23. Și îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, care îți ziceau: "Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!" Îți făceai atunci spinarea ca un pămînt, și ca o uliță pentru trecători. $52 1. Trezește-te, trezește-te-! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfîntă! Căci nu va mai intra în tine nici un om netăiat împrejur sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră mult timp împreună, angajați de armatorul grec Dimitrios, care sosea o dată pe lună în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă cu vopsele decolorate de arșiță, ploaie și vânt. Când se apropie mai mult putu citi un anunț, scris cu litere mai mici: "De
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în spinare o legătură de vreascuri. Nu aveau habar unul de celălalt, cu toate că erau foarte aproape. Bătrânul se juca, aproximând timpul și locul unde cei doi urma să se întâlnească. Vru să strige ca un profet, să anunțe evenimentul cu o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându-le colții ascuțiți în carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această asemănare dintre stăpân
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Costică. - Nu sânt, domnule, membru de partid! Dar ce treabă are una cu alta? - le răspund eu. - Are, bă, are! Ce-ți spuneam eu, Costică? Hă? Ai văzut? Nu e membru de partid! E puturos din ăia care trăiește pe spinarea poporului! Ia strânge-ți catrafusele și hai cu noi! Mergem frumușel la miliție să vedem noi cine ești tu! Și de unde ai tu bani să stai aici să pictezi, în timp ce noi nu ne vedem capul de muncă! Avea dreptate omul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
gaură, o aveam până nu demult când, vrând să par ca de-alde voi, frecam euroiul să-mi astup gaura din fund, da’ acu m-am lămurit că toți ățtia care nu vă mai săturați să v ă pricopsiți pe spinarea altora, aveți nițte găuri mari în cap, care nu vă lasă să gândiți normal ți aveți pretenția că noi suntem nițte amărâți. Nenorociților, vai de capul vostru! BATCA Cum zilele toride ale lui iulie nu ne mai lăsau parcă nici
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
au o firmă își vor putea deduce din cheltuieli banii dați astrologilor și prezicătoarelor, care vor fi trecuți la capitolul consultanță. Ar trebui măcar așa din sfânta curiozitate să aruncăm un ochi spre fauna aceasta care trăiește și prosperă pe spinarea credulilor. Să știți că futuroloagele acestea oacheșe sunt forte istețe și te drămăluiesc dintr-o ochire cam câte pene poate să-ți jumulească fără să simți. Te înnebunesc de cap cu terminologia și limbajul lor strict profesional și au cultura
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
americane și care prin „bunăvoința” sau neglijența lor, și-au luat zborul triumfătoare în lumea largă. Ar trebui să amintesc aici doar de SIDA - boala care a ucis 25 de milioane de oameni, și vi s-ar zbârli părul pe spinare. Spuneam mai sus că maghiarii, ca popor mic de altfel, au în arsenalul lor tot felul de tertipuri ca să îngenuncheze adversarii. Cred că mulți români acum nu mai știu de cumplita epidemie de sifilis, printre militarii români, care în 1916
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu înlocuitori de calitate, m-a făcut oarecum visător dar am mers voinicește mai departe. - Ofer loc de veci, liberabil prin schimb. Aoleu, adică vine unul proaspăt mort, iar cel care se odihnește acolo trebuie să-și ia coșciugul la spinare și să elibereze locul? Și eu care credeam că odihna de veci, e chiar de veci... Ce mi ți-i și cu oamenii ăștia din ziua de azi! Iată și un anunț mai... agricol: - La un concurs de animale, în cadrul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
înger transformat în pisic. Oricât l-aș mângâia, niciodată nu se plictisește. Dacă mă opresc, întinde capul spre mine ca să-l mângâi mai departe și palpită întreg de voluptate când mâna mea se prelinge de la cap, de-a lungul șirei spinării. Cred că, indiferent de unele trăsături comune, fiecare pisică își are caracterul ei, care evoluează și el. Totul este să o privești mereu cu atenție. Muzica nu face nici o impresie asupra lui Ahmed. Pot să pun în mijlocul somnului lui, la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prin despărțirea neofitului de familie și retragerea sa în pădure. Există de pe acum un simbol al Morții: pădurea, jungla, întunericul reprezintă lumea de dincolo, "Infernul". În unele locuri se crede că vine un tigru care îi poartă pe candidați în spinare până în pădure: fiara îl întruchipează pe Strămoșul mitic, Dascălul inițierii, care îi conduce pe adolescenți în Infern. În alte părți, se crede că neofitul este înghițit de un monstru, în pântecele căruia domnește Noaptea cosmică: este lumea embrionară a existenței
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
puternic cu ape metalice, începe să domine peisajul. Au dispărut nuanțele palide din Sud, verdele acela decolorat de soare, biruit de argilă și nisip după cele dintâi secete. Aici văzduhul e mai dur, culorile mai precise. Se văd în zare spinările roșcate ale masivului Caramulo. Se știu astăzi prea puține amănunte despre copilăria lui Oliveira Salazar. Dar nu e greu să ni-l închipuim crescând în casa aceea de oameni muncitori și cuviincioși, atât de aproape de pământ și de cer, petrecîndu-și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu capul înspre marginea unui pâlc de fagi, unde păștea mica turmă de porci, păzită de un tânăr, care, cu o bâtă lungă, împingea către grajd animalele îndărătnice - o scroafă și trei godaci -, croindu-i din când în când pe spinare. — Ne-a văzut, observă Odolgan, râzând. Uite-l cum se grăbește să-și pună la adăpost animalele. Chiar, îi răspunse Khaba, scărpinându-și cicatricea lungă ce-i străbătea toată partea stângă a feței. îmi vine să-l ușurez de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pierzi curând. Audbert, alb la față, suspină resemnat, dar și ușurat. — Veniți, zise el, îi spun nevestei să taie un porc. Dar o să trebuiască să așteptați puțin. încrețindu-și buzele pe sub mustața lungă și neagră, Balamber consimți; își îndreptă apoi spinarea, își aranjă pe talie brâul verde cu auriu - culorile ce desemnau din vremuri străvechi clanul său -, îi făcu, în sfârșit, semn marcomanului să se dea la o parte și încheie: - Bine, o să așteptăm. în timp ce se îndreptau spre casă, copila îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un semn vag cu mâna. — Nu-ți bate capul. O să afli la momentul potrivit. însă la acest mijlocitor trebuie să ajungem fără să fim observați, asta e important, fiindcă altfel burgunzi din toate satele de pe drum ne-ar sări în spinare ca niște câini și riscăm să nu mai ajungem deloc. Așa că tu vei fi călăuza noastră. Exact de asta se temea Audbert. Desfăcu brațele într-un gest de perplexitate și totodată de consternare. — Dar... de ce tocmai eu? Pentru că ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fete. Fiii mei... Balamber i-o tăie scurt, pe un ton dur: — Scroafa ta o să fete și fără tine, iar fiii tăi mai mari o să poată face câteva zile și partea ta de muncă. — Câteva zile, spui? Hunul își îndreptă spinarea. — Bineînțeles, nu mai mult de douăzeci! Cât să ducem solia la Gundovek și să primim răspunsul lui. — Tu ai vorbit de o solie secretă. Dar trei huni ca tine... și mai e și băiatul... în sfârșit, sunteți prea ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câteva mile mai la vale, traversa Rinul în dreptul cetății Augusta Rauricorum. Fergal era ajutat de cei trei fii ai săi: băieți robuști, ca și el, și care, chiar dacă nu erau prea ageri la minte, aveau, în schimb, brațe viguroase și spinări puternice și, atunci când era nevoie, știau să proptească zdravăn prăjina de fundul râului și să biruie curentul. Audbert îi conduse pe cei patru huni la punctul de îmbarcare mult înainte de ivirea zorilor; bătu la cocioaba lui Fergal și îl convinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]