5,409 matches
-
pe Tine.” Doar printr-un singur mijloc puteam să-i țin piept părintelui Valente: să-i creștinez la Madrid pe soli. Întocmai după cum i-am făcut pe negustorii japonezi să primească botezul în Mexico. Numai astfel vor da crezare episcopii spuselor mele. Întocmai după cum mi-a dat dreptate guvernatorul din Mexico după acel botez pompos. Solii au urcat în susul râului Guadalquivir și, în cele din urmă, au pășit pe pământ european. Prima oară au pus piciorul în orașul spaniol Sevilia. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cardinalii și nici episcopii nu se vor împotrivi câtuși de puțin. Pașii săi care dădeau roată încăperii se opriră și unchiul se așeză pe un scaun. Își împreună mâinile și mă cercetă cu privirea să vadă ce cred eu despre spusele lui. Nu înțeleg prea bine... Nimeni nu vrea să te pui în primejdie, fie și pentru numele Domnului. Dacă o să te faci stareț la Manila, fără îndoială că harul tău va spori și mai mult. Cu ochii închiși, îmi aminteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
începu apoi să vorbească: — Vreme de treizeci de ani cât am stat în Japonia, am văzut cu ochii mei greșelile de care ne învinovățește părintele Velasco pe noi, cei din Ordinul Sfântul Petru. De aceea, n-am să tăgăduiesc acum spusele sale. Într-adevăr, ordinul nostru a arătat prea mult zel. Și din prea mult zel am împins uneori lucrurile prea departe. Însă prigoana din Japonia nu poate fi pusă în întregime pe seama faptului că am împins noi lucrurile prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de jale pretutindeni în lume? Dumneavoastră ați străbătut multe țări. Ați trecut peste mări și oceane și ați înconjurat lumea. Sigur ați văzut în drumul vostru oamenii care plângeau și se jeluiau și care păreau să caute ceva. Erau adevărate spusele lui. Samuraiul văzuse în toate casele, din toate satele, din toate ținuturile pe care le vizitase chipul omului aceluia sfrijit și urât cu brațele desfăcute și capul căzut pe piept. — Cei care plâng caută pe cineva care să plângă împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și drept în fața mea se înalță un munte uriaș cu trei piscuri. Pe mica plaja înfiripată din cenușa vulcanului se găsesc vreo treizeci de case de pescari, ei fiind singurii locuitori ai acestei insule. Aici nu sunt slujbași japonezi. După spusele oamenilor de pe insulă, niște slujbași vin aici o dată pe an de la Satsuma, dar se îndreaptă de îndată către Ryūkyū. Fără să bănuiască nimic, oamenii locului ne zic că de cum o să ne înzdrăvenim, or să ne ducă ei cu bărcile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prea Întreg. — Da’ ce ai? — Sunt nebun. Își puse șapca Înapoi pe cap. Lui Nick Îi veni să râdă. — Hai că n-ai nimic, spuse. — Ba da, am. Sunt nebun. Ai fost nebun vreodată? — Nu. Cum te-apucă? Nu știu, spuse Ad. Nu-ți dai seama că te-a apucat când te-apucă. Știi cine-s eu, nu-i așa? — Nu. — Sunt Ad Francis. — Pe bune? Nu mă crezi? — Ba da. Nick simți că bărbatul nu minte. — Știi de ce-i băteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Am șters plăcuța cu cârpa. — Și acum? — Douășcinci de lire. — Ce? Puteai să-l citești. Ș-apoi, plăcuța e murdară doar pentru că străzile sunt În halu’-n care sunt. Nu-ți plac drumurile din Italia? — Sunt murdare. — Cincizeci de lire, spuse, scuipând pe jos. Mașina voastră e jegoasă și voi sunteți la fel de jegoși. — Bine, atunci. Dar să-mi dai o chitanță semnată. Scoase un chitanțier cu hârtii duble, perforate, astfel Încât amendatul să aibă un exemplar, celălalt - completat - să rămână prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe un stativ de lemn. — Uite, au Speiserkarte, Îi spusei lui John. Se uită și el pe meniu. Era somnoros Încă. — Nu beți ceva cu noi? Îl Întrebai pe hangiu. Acesta se așeză la masă. — Țăranii ăștia-s niște animale, spuse. — Pe cel care a plecat l-am văzut la o Înmormântare când veneam Încoace. — Da, o Înmormânta pe nevastă-sa. — Aha. — E un animal. Toți țăranii ăștia-s niște animale. Ce vreți să spuneți? — N-o să vă vină să credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ești haios deloc. Nu-ncerc să fiu haios. Doar că vorbesc printr-un cearșaf. — Da, chiar că așa vorbești. Puteți pleca, domnule Turner, spuse Campbell. Nu mai lucrez pentru dumneavoastră. — E bine că știi asta. Știu o grăma’ de lucruri, spuse scoțându-și capul de sub cerșaf și privindu-l pe domnul Turner. Știu destule cât să mă pot uita fără probleme În ochii dumneavoastră. Vreți să vă zic ce știu? Nu. — Bine. Pentru că de fapt nu prea știu nimic. Vorbeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
inspiră adânc. — Trebuie să urmezi un tratament, Billy. O să-ți placă la Keeley. E frumos acolo. — Keeley. Asta nu-i departe de Londra. Își Închise ochii și apoi Îi deschise din nou, pipăind cearșaful cu genele. — Sunt mort după cearșafuri, spuse, privindu-l pe domnul Turner. Auzi, tu crezi că-s beat, nu? Ești beat. — Nu, nu sunt. — Ba da, ești beat și ai avut un episod. — Nu, spuse William Campbell trăgându-și cearșaful peste cap. Dragul meu cearșaf, spuse, respirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ridică: — Mademoselle! strigă. Chelnerița se-ndreptă spre masă. — Cât face vinul? — Șapte franci. Domnul Wheeler scoase opt franci și-i lăsă pe masă. Își Îmbrăcă haina și-l urmă pe hamal spre peron, unde continua să ningă. — Au revoir, mademoiselle, spuse. Chelnerița se uită după el. E urât, se gândi, urât și Îngrozitor. Trei sute de franci pentru o chestie care nu mă costa nimic. De câte ori n-am făcut-o pe gratis. Și aici nici n-aveam unde să mergem. Dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Clătină din cap cu tristețe. — Cochons, spusei și eu. Asta și sunt - cochons. Salauds. Duritatea cuvintelor Îi era neplăcută lui Fontan. I-ar fi plăcut să schimbăm subiectul. — Il y a de gens très gentiles, très sensibles, qui viennent aussi, spuse. Vin ofițerii de la fort. Oameni foarte drăguți. Băieți de treabă. Toți care au fost vreodată-n Franța, vor să vină să bea vin. Chiar că le place vinul. — Mai era un bărbat, spuse madam Fontan, pe care nu-l lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Scump“ -, un nume nu tocmai potrivit. Noi, copiii ei vitregi, eram obligați să-i spunem acelei acrituri pe numele de alint, Mamă Scumpă. Toate deficiențele emoționale mi s-au tras de la ea. Excesele, după cum am spus deja, de la mama. Conform spuselor Mamei Scumpe, ea ar fi fost singura soție a tatălui nostru dacă nu ar fi insistat pe lângă el să-și ia o concubină care să-i facă și lui niște urmași. „A fost ideea mea“, se lăuda Mama Scumpă, „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ia drept concubină, iar el a zis că eu Îi sunt de-ajuns ca soție. Eu am insistat spunându-i că un armăsar trebuie să aibă iepe, iar iepele se prăsesc, așa că să nu se poarte ca un catâr“. Conform spuselor Mamei Scumpe, relația dintre tata și mama era „foarte politicoasă, așa cum se cuvine să fie Între doi străini“. De fapt, tata era mult prea bun, iar mama Învățase să profite de asta. Mama Scumpă prezenta situația cam așa: „Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urechile Roxanne și Heidi; amândouă avuseseră ponei În copilărie. Vera continuă: —Și ce șanse credeți că aveți În viața asta să vedeți o pășune alpină la 5 000 de metri altitudine? Foarte puține. Dădu din cap cu solemnitate aprobând cele spuse de ea Însăși. —Cât despre picturile murale de la Guan Yin, templul din secolul XVI... Biata Vera, aproape Îi convinsese, până să menționeze picturile murale. Bine, zeițele erau ramura preferată a Verei din istoria artei, dar ceilalți tresăriră Înspăimântați când pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
toată lumea aer. Toți bărbații se năpustiră spre ușa autocarului, căutând puțină intimitate În bezna de afară și În vegetația necunoscută. Femeile preferară să aștepte să ajungă la hotel, lucru care urma să se Întâmple În următoarea jumătate de oră, conform spuselor lui Walter. Erau de fapt 45 de minute, dar știa că dacă le-ar fi spus așa li s-ar fi părut insuportabil de mult. În premieră, Harry nu simțea nevoia să se ușureze. Dar se dădu și el jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
termite mișunând sub scoarța scorojită. Jucau mimă, Încercând să redea lucrurile de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și o scărpină pe Cuțu-Cuțu pe burtă. Un băiat care linge o fată! Ea dădu un țipăt acoperindu-și fața, apoi Îl lovi ușor peste mână. Rupert zâmbi. —Știu, Înghețată la cornet. Ea zâmbi. Apoi trasă ușor un cerc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui Ieremia Domnul. 5. Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: "Eu sunt închis, și nu pot să merg la Casa Domnului. 6. De aceea, du-te tu însuți, și citește din carte ce ai scris în ea după spusele mele, și anume, cuvintele Domnului, citește-le în auzul poporului, în Casa Domnului, în ziua postului să le citești și în auzul tuturor acelora din Iuda, care vor veni din cetățile lor. 7. Poate că se vor smeri cu rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alții, și au zis lui Baruc: Vom spune împăratului toate cuvintele acestea." 17. Și au mai pus lui Baruc următoarea întrebare: "Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui!" 18. Baruc le-a răspuns: "El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, și eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală." 19. Căpeteniile au zis lui Baruc: "Du-te de te ascunde, tu și Ieremia, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Seraia, fiul lui Azriel, și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mîna pe logofătul Baruc și pe proorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns. 27. După ce a ars împăratul cartea, care cuprindea cuvintele, pe care le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia: 28. "Ia din nou o altă carte, și scrie în ea toate cuvintele, care erau în cea dintîi carte, pe care a ars-o Ioiachim, împăratul lui Iuda. 29. Și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lui Iuda toate nenorocirile cu care i-am amenințat, fără ca ei să fi vrut să Mă asculte!" 32. Ieremia a luat o altă carte; și a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea. $37 1. În locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim, a început să domnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
împăratul lui Iuda în mîinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, vrăjmașul său, care voia să-l omoare." $45 1. Cuvîntul, pe care l-a spus proorocul Ieremia către Baruc fiul lui Neriia, cînd a scris într-o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda sună astfel: 2. "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc: 3. "Tu zici: "Vai de mine! căci Domnul a adus întristare peste durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
purtam mănuși. I-am șoptit la ureche: «Shizuko, a venit frățiorul tău!» Mi s-a părut că a reacționat, pentru că s-a mișcat puțin. Parcă ar fi încuviințat. Pe moment am crezut că Shizuko reacționase la vocea mea, dar după spusele medicului, în starea în care se afla, acest lucru era imposibil. Probabil că a avut un spasm în somn. Se pare că, de când fusese transportată la spital, avea destul de des astfel de convulsii. Fața ei, ca să fiu sincer, arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gura ca să mănânce, de aceea o hrănesc printr-un tub care trece prin nară și ajunge direct în stomac. Mușchii gâtului sunt blocați. Nu e nimic în neregulă cu corzile vocale, dar nu prea poate să-și controleze mușchii. Conform spuselor medicului, obiectivul principal al terapiei este ca ea să poată ieși din camera de spital pe propriile picioare. Însă nu-mi poate spune dacă există posibilitatea ca Shizuko să ajungă sau nu până la acest nivel. Oricum, toată lumea luptă pentru atingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi plictisitor să fiu un simplu angajat, n-ar fi rău să fac ceva mai deosebit, nu?“ Și s-a decis să urmeze acest drum, cu toate că nu-și dorea în mod deosebit să se alăture forțelor de apărare japoneze. După spusele lui Ishino (rostite pe un ton scăzut): „Nu sunt prea mulți în Academie care să nutrească asemenea sentimente.“ (de patrotism) E destul de retras, nu ai zice că e cadru militar. Uniforma i se potrivește (o poartă în fiecare zi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]