3,144 matches
-
de intensa intrepretare a Elisabethei Kulman, în Fricka. Singura dintre soliste ce nu a simțit nevoia suportului partiturii, Elisabeth Kulman a „jucat” în toate aparițiile sale, cântate sau nu, gestica sa empatică fiind în deplină armonie cu rolul său: viitoarea stăpână a Walhallei, cea care dorește să transforme o cetate într-un cămin, cea pentru care pare să conteze în primul rând dragostea, deși ambiția rezidă în subsidiar, ceea ce am simțit din gravele vocii sale uluitoare. Pe Eglis Silnis, în Wotan
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
acestei lumi din cauza izolării noastre depline de celelalte popoare romanice, e lesne de înțeles că razimul nostru viitor va fi o putere mai puțin esclusivă decât Rusia care, cu vrerea lui Dumnezeu și așa fiind scris în cartea sorții, ajungând stăpână pe Basarabia bunăoară, a știut să scoată până și din biserică limba românească, deși pravoslavia ar trebui să știe că un asemenea lucru e cu desăvârșire anticanonic și necreștinesc. Nu e vorbă, patriarhatul ecumenic al Constantinopolei au făcut tot astfel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care unii joacă pe miniștri, alții pe legiuitori. {EminescuOpX 174} Din capul locului am văzut că Adunarea actuală a împreunat toate puterile statului: puterea Domnului, atribuțiile executivei, a justiției. Din cazul locului onorata Adunare s-a numit suverană, pe deplin stăpână pe oameni, pământ, bani, oștire, pe toate celea, ca și când ar fi luat țara în arendă sau în otcup și ca și când, afară de Adunări, nu mai e suflet de mu-ritor care are dreptul de a zice și el cuvântul său în privirea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cale de nelegiuită suveranitate d. C. A. Rosetti a condus sistematic Adunarea spre... republică. Căci în republică așa este. Capul statului e șeful, nominal adesea, al unui partid si n-are nici un control ai nici o putere, iar majoritatea întîmplătoare e stăpână pe destinele țării. Căci majoritățile sânt întîmplătoare, adesea absurde chiar, pe când statul ca ființă organică și răsărită pe cale istorică are nevoie de puternice elemente de stabilitate. Își poate oricine închipui în ce stare ar ajunge un stat guvernat azi de-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ei se vede răceala care provine din nepriceperea rolului și lipsa de simțire, iar trăsătura de mai sus provine din ovațiunile nemeritate ce le-a primit din partea prea indulgentului nostru public. Ea nu vorbește din abundanța simțirii și nu este stăpână pe voce sau, daca este stăpână, nu are ce stăpâni. Vorba și gesturile ei, între care nu ezistă nici o legătură firească, unite cu deplina neschimbare a trăsăturelor feței, dovedește că nu este pătrunsă de ceea ce zice că simte. Scena între
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din nepriceperea rolului și lipsa de simțire, iar trăsătura de mai sus provine din ovațiunile nemeritate ce le-a primit din partea prea indulgentului nostru public. Ea nu vorbește din abundanța simțirii și nu este stăpână pe voce sau, daca este stăpână, nu are ce stăpâni. Vorba și gesturile ei, între care nu ezistă nici o legătură firească, unite cu deplina neschimbare a trăsăturelor feței, dovedește că nu este pătrunsă de ceea ce zice că simte. Scena între dânsa și George d'Esteve nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a o "rezolva", potrivit obiectivelor sale, de vreme ce, conform stipulațiilor articolului opt, Franța urma, în condițiile specificate, să o sprijine că, împreună, să-i "sustragă" Imperiului Otoman provinciile sale europene. Nu, însă, chiar pe toate, căci Napoleon nu dorea o Rusie stăpâna pe intreg Orientul European, de unde ar fi putut pune sub un grav semn de întrebare realizarea propriei sale politici orientale și chiar continentale. De aceea, a inserat o precizare care o împiedică pe noua să aliata să devină prea puternică
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
mi se spune în față, tu ești un om și jumătate! Dar eu știu, aproape că striga ea, și mai ales de când te iubesc pe tine, că nu e așa, că nu sânt un om și jumătate, fiindcă nu sânt stăpână pe mine." " De ce ar trebui să fii stăpână pe tine din moment ce toată lumea te admiră?" rupsei eu tăcerea. Și nu spusei mai mult. Stăpân pe sine, gândii, trebuie să fie acela care dă la iveală fără să vrea lucruri străine firii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
om și jumătate! Dar eu știu, aproape că striga ea, și mai ales de când te iubesc pe tine, că nu e așa, că nu sânt un om și jumătate, fiindcă nu sânt stăpână pe mine." " De ce ar trebui să fii stăpână pe tine din moment ce toată lumea te admiră?" rupsei eu tăcerea. Și nu spusei mai mult. Stăpân pe sine, gândii, trebuie să fie acela care dă la iveală fără să vrea lucruri străine firii lui. Or, Matilda, ce e străin de tine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era căsătorit, în orice caz nu putea fi așa de misogin la simpla vedere. Cu toata acestea la masă mi se păru că ea avea dreptate: nu se vorbește într-o primă vizită nimic rău despre femei, din politețe pentru stăpâna casei. Mai târziu, când relațiile devin familiare și dacă gazda are destul spirit să facă la rândul ei considerații nu prea măgulitoare pentru bărbați, subiectul poate distra pe toată lumea. Matilda ne servi pentru început foarte gustoase ciuperci, făcute nu știu cum, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
schiță nici măcar un surâs. Arăta foarte grav și chiar sumbru. "Și în Șeherezada, continuă el, există o frumoasă scenă cu un călător care cere într-o casă găzduire. Este bine primit, se pune masa, se servește pește, dar în timp ce mâncau, stăpâna casei, ce-i vine, se apleacă spre musafir, îl apucă de ceafă și începe să-i îndese la pești pe gît...Am crezut că e un intermezzo epopeic, ia uite, mi-am zis, povestitorul are chef de glume... Când colo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dând scaunele înapoi. Mă răsucii și văzui patru doamne care intrară cu o expresie comună de veselie și siguranță că mai puteau întîrzia un ceas și nimeni din cei de fată n-ar fi îndrăznit să le facă vreun reproș. Stăpâne pe situație, nu numai aici, ci așa în general și oriunde. Avui un șoc și mai rămăsei pe scaun câtva timp, uluit de surpriză, nu erau doamne, ci niște târâturi, una mai respingătoare decât alta. Nici măcar tinere! Curve în pragul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să lege brațele și picioarele femeii care se zbătea ca turbată. Cearșafurile zburară. O lovitură de picor îl aruncă pe un mediteh, timp în care celălalt spărgea ochiul de sticlă al monitorului. Refugiat sub un dulap. Jones își privea înspăimântat stăpâna. ― Ține-o, urla medicul. Îmi trebuie oxigen și cinsprezece cc de... Dumnezeule! O explozie de sânge coloră brusc în roșu aprins cearșaful de deasupra, sub care ceva se ridică, dându-i o formă piramidală. Stupefiați, medicul și tehnicienii dădură înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
încerca să nu se trădeze. ― Trebuie să te prezinți la 9 și 30. Nu întârzia. Faci o impresie proastă. Ea dădu din cap și se ridică. ― Jones, Jonesey, vino. Mieunând, motanul înaintă cu nonșalanță pentru a se lăsa prins de stăpâna sa. Ea-și șterse lacrimile. ― Trebuie să mă schimb. Dar n-o să-mi ia mult timp. Își frecă nasul pe spinarea motanului, o crimă de lezmajestate pe care acesta o îndură în liniște. ― Vrei să te conduc la camera dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
goi, cearșafurile căzute lângă pat, toaleta și comoda. Pe acesta din urmă, cocoțat pe partea cea mai înaltă, impasibil, Jones îi întorcea privirea. Își luase acest obicei la puțină vreme de la întoarcere. Când venea ora somnului, motanul se ghemuia lângă stăpâna lui până în clipa în care ea ațipea, după care se refugia pe comodă. Știa că Ripley urma să aibă coșmarul zilnic și prefera să-i lase tot patul. Cu un colț al cearșafului își șterse broboanele de sudoare de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
punea o frână în calea prăpădului: frați cu tați, verișorii între ei, cumnații cu socrii, reparatorii aparatului de aer condiționat cu bunicuțele octogenare rămase acasă, nepoții cu nepoțicile, detectivii cu nevestele patronilor pe care trebuia să-i protejeze, grădinarul cu stăpâna, stăpânul cu menajera, avocații cu clienții lor acuzați de crimă, psihoterapeutul cu fiica nevropată a senatorului, tatăl miliardar care își recuperează trei din cei patru copii din flori și mama care adoptă alți doi de la orfelinat - între ei iscându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-și știa atât de bine locul! Deși, într-adevăr, avea și practică, și experiență în problemele de viață, deși poseda unele calități deosebite, îi plăcea să apară mai degrabă înfăptuitor al ideilor altora, decât o persoană care-și e sieși stăpână, manifestându-se ca un om „devotat fără a fi măgulitor“6 și - ca să vezi cum sunt timpurile! - chiar rus și sincer. În ce privește acest ultim atribut, trecuse chiar prin câteva nostime întâmplări anecdotice; însă generalul nu-și pierdea cumpătul nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scape doar cu râsul. Dar nu era doar de amorul artei. De îndată ce traversară antreul întunecos și scund și ajunseră într-o sală îngustă, mobilată cu o jumătate de duzină de scaune împletite din nuiele și cu două mese de joc, stăpâna casei reluă ocările cu tonul plângăreț, artificial, pe care îl folosea de obicei. — Și nu ți-e rușine, nu ți-e rușine, barbarule și tiranule al familiei mele, barbar și bestie ce-mi ești! M-ai prădat, m-ai supt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și Ganea era cu pălăria în mână, însă stătea tăcut în picioare și nu-și putea dezlipi ochii de la spectacolul ce se desfășura în fața lui. — Nu te apropia! striga Rogojin. Lasă zbieretele! îi spuse râzând Nastasia Filippovna. Încă mai sunt stăpână în casa mea; dacă vreau, pun să ți se dea brânci afară. Încă nu ți-am luat banii, uite-i acolo; adu-i încoace, tot pachetul! În pachetul ăsta sunt o sută de mii? Ptiu, ce mârșăvie! Ce vrei, Daria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privire grea și teribilă și nu-i răspunse nimic. — Asta e a cincea zi de când n-am fost la ea, continuă el după ce tăcu cam un minut. Mă tem că o să mă alunge. „Eu, zice, încă-mi sunt propria mea stăpână; dacă vreau, mă descotorosesc de tine și plec în străinătate“ (chiar mie mi-a spus că pleacă în străinătate, observă el ca între paranteze și privindu-l cumva aparte pe prinț în ochi); câteodată, ce-i drept, vrea numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
m-a părăsit și a fugit aici, la Lebedev. De cum am sosit, îmi zice: „Să știi că nu mă dezic câtuși de puțin de tine; vreau numai să mai aștept, cât o să mai am chef, pentru că încă îmi sunt singura stăpână. Așteaptă și tu, dacă vrei.“ Uite, așa-i acum între noi... Ce crezi despre toate astea, Lev Nikolaevici? Dar tu ce crezi? îi răspunse prințul tot cu o întrebare, privindu-l trist pe Rogojin. Parcă pot crede ceva! explodă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ciudat e tabloul ăsta al lui Holbein!... A, asta-i strada! Uite, asta trebuie să fie casa, chiar așa, e numărul 16, „casa doamnei Filisova, soție de secretar de colegiu. Aici e!“ Prințul sună și întrebă de Nastasia Filippovna. Însăși stăpâna casei îi răspunse că Nastasia Filippovna e plecată de dimineață la Pavlovsk, la Daria Alexeevna și că „s-ar putea întâmpla să rămână acolo câteva zile“. Filisova era o femeie cu privirea vioaie și fața ascuțită, de vreo patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe zi ce merge tot mai mult. Dar se 'mbogățește în adevăr clasa Caradalelor, Stăteștilor și Costineștilor, o clasă cu totul improductivă, care n-a 'nvățat nimic, n-au muncit nimic, și n-a avut nimic și care-a ajuns stăpână pe cei ce au învățat, pe cei ce au, pe cei ce muncesc. Exploatatori boierii? Dar întreg partidul roșu nu e decât o companie de exploatare. Și cu ce mijloace, și cu ce preț? Cu prețul sărăciei claselor pozitive și-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mama lor este coruptă, ce respect mai poate găsi la străini o asemenea mamă cu niște asemenea fii? Noi credem din parte-ne că dilema aceasta s-ar putea formula numai în cazul când în adevăr națiunea ar fi totdeuna stăpână pe voința ei, când ar putea-o emite clar și statornic, fără să mai rămâie vro îndoială asupra intențiilor ei; dar mai ales atunci s-ar putea stabili când guvernul n-ar dispune de mijloace pentru a falsifica opinia țării
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rurale și va introduce asistența ambulatorie prin crearea instituției medicului de plasă. În acest context va apărea și spitalul din Vaslui ctitorit de Dimitrie Drăghici pe pământul donat de Elena Ghica (căsătorită Șubin) sora voievodului Alexandru Grigore Ghica (1849-1856) și stăpâna orașului și moșiei Vaslui. Odată cu fondarea spitalului, pe lângă cele 18 odăi ale clădirii mari, ctitorul Dimitrie Drăghici oferă și un paraclis pe care-l clădește pe locul fostei biserici de țintirim cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, care a existat
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]