2,768 matches
-
1868, Ștefan Toma și Ioan Radu au dăruit mănăstirii o livadă, iar în 1870, Ioan Cursov împreună cu poetul Ioan Sîrbu i-au mai dăruit încă o livadă. Între anii 1870-1873, starețul mănăstirii a fost egumenul Ghedeon (Ștefîrță). Între anii 1873-1876 starețul mănăstirii este numit un ucrainean - arhimandritul Irineu. În anul 1879 stareț al mănăstirii devine egumenul Gherasie, care a făcut studii la Seminarul Teologic din Chișinău. El este amintit în documente ca o personalitate severă și exigentă. În această perioadă, un
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
iar în 1870, Ioan Cursov împreună cu poetul Ioan Sîrbu i-au mai dăruit încă o livadă. Între anii 1870-1873, starețul mănăstirii a fost egumenul Ghedeon (Ștefîrță). Între anii 1873-1876 starețul mănăstirii este numit un ucrainean - arhimandritul Irineu. În anul 1879 stareț al mănăstirii devine egumenul Gherasie, care a făcut studii la Seminarul Teologic din Chișinău. El este amintit în documente ca o personalitate severă și exigentă. În această perioadă, un mare proprietar, Alexandru Russo, dăruiește mănăstirii 65 desetine de pămînt, iar
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
de 5 și respectiv 3 puduri. În anul 1884 pe lîngă Mănăstirea Hâncu a fost creat un orfelinat și o școală pentru copii. În anii 1882-1904 toate mănăstirile afară de Hîrjăucă și Curchi erau administrate de doi protopopi de mănăstiri. Alt stareț, de origine rus, al mănăstirii a fost ieromonahul Anatolie. El s-a aflat la conducerea mănăstirii de la 11 septembrie 1894 pînă în 1896. De la 16 august 1896 pînă la 12 februarie 1903 stareț al mănăstirii a fost arhimandritul Leonid (Friptu
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
administrate de doi protopopi de mănăstiri. Alt stareț, de origine rus, al mănăstirii a fost ieromonahul Anatolie. El s-a aflat la conducerea mănăstirii de la 11 septembrie 1894 pînă în 1896. De la 16 august 1896 pînă la 12 februarie 1903 stareț al mănăstirii a fost arhimandritul Leonid (Friptu). Originar din Moldova, a absolvit Seminarul Teologic din or. Chișinău, fiind o personalitate severă și responsabilă. La începutul sec XX la cîrma Mănăstirii Hâncu s-a aflat ieromonahul moldovean Erax. El a susținut
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
sec XX la cîrma Mănăstirii Hâncu s-a aflat ieromonahul moldovean Erax. El a susținut și a continuat cu fidelitate principiile expuse de ieroshimonahul Dorotei care a alcătuit “Regulamentul” mănăstirii. La 12 februarie 1903, prin ordinul Dicasteriei, el este numit stareț al Mănăstirii Hâncu, fiind decorat cu medalia “ Împăratul Alexandru” clasa III. La începutul sec XX în clopotnița bisericii de vară cu hramul “Sfînta Cuvioasa Parascheva” s-au instalat 10 clopote: cel mai mare avea 120 puduri și respectiv: 64 puduri
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
condus mănăstirea timp de 13 ani. Între anii 1906-1911, mănăstirea Hâncu este vestită, datorită ieromonahului Sava, care tămăduia sufletele multor creștini, și despre care se spune: "cu mare dăruire propăvăduia credincioșilor adevărata credință creștină". La anul 1918 aici se nevoiau: starețul arhimandritul Ioachim Ionașu, 8 ieromonahi, 5 ierodiaconi, 23 monahi și 37 frați. La acea dată mănăstirea dispunea de 632 desetine de pămînt. Din anul 1918 stareț al Mănăstirii Hâncu era Arhimandritul Mitofan (Dometian Hodorogea). El a condus obștea monahală pînă
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
cu mare dăruire propăvăduia credincioșilor adevărata credință creștină". La anul 1918 aici se nevoiau: starețul arhimandritul Ioachim Ionașu, 8 ieromonahi, 5 ierodiaconi, 23 monahi și 37 frați. La acea dată mănăstirea dispunea de 632 desetine de pămînt. Din anul 1918 stareț al Mănăstirii Hâncu era Arhimandritul Mitofan (Dometian Hodorogea). El a condus obștea monahală pînă în anul 1939. În anul 1923 mănăstirea număra în slujbă 85 persoane. În aprilie 1944 o parte din călugării mănăstirii Hâncu au fost evacuați în mănăstirea
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
duși în sudul României la închisoarea din orașul Brăila. Multe le-a fost sortit călugărilor din sfînta mănăstire să îndure, fapt dovedit documentar. O dată cu prigoana călugărilor, în acelaș timp, peste Prut , în anul 1944 a fost dusă și averea mănăstirii. Starețul Protos. Ioachent, care a condus mănăstirea pînă în anul 1944, fiind refugiat în România nu s-a mai întors în acest Sfînt Locaș. Din vara anului 1944 la conducerea Mănăstirii este numit protosinghelul Pavel (Fructu). În anul 1946 stareț este
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
mănăstirii. Starețul Protos. Ioachent, care a condus mănăstirea pînă în anul 1944, fiind refugiat în România nu s-a mai întors în acest Sfînt Locaș. Din vara anului 1944 la conducerea Mănăstirii este numit protosinghelul Pavel (Fructu). În anul 1946 stareț este numit ieromonahul Nicodim (Chicu). După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, în conformitate cu hotărîrea Comitetului Executiv județean nr. 119 din 12.03.1946, conform actului de transmitere din 08.03.1946, între mănăstire și sanatoriul de tuberculoză “Vorniceni”, s-a decis
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
a sanatoriului pe teritoriul Mănăstirii Hâncu. În acelaș an ordinul a și fost executat. În anul 1947 pe teritoriul Mănăstirii Hâncu nu funcționa nici o întreprindere de stat. În anul 1947 la conducerea mănăstirii este ales ieromonahul Feognostopul. În anul 1949 stareț al mănăstirii devine ieromonahul Feofil (Lonță). În această perioadă condițiile de trai s-au ameliorat. În perioada anilor ‘50, toate Mănăstirile Moldovei în afară de mănăstirea Japca au fost închise. Iar în luna septembrie a anului 1949 a fost închisă și Mănăstirea
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Kiev (1735-1739), apoi a rătăcit mai mulți ani pe la mai multe schituri și mănăstiri în căutarea unui duhovnic bun. În anul 1745 a trecut în Moldova, viețuind un timp la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnul, unde l-a cunoscut pe starețul Vasile de la Poiana Mărului. În vara anului 1746 pleacă la Muntele Athos și trăiește un timp în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. Este călugărit în anul 1750 de starețul Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, și apoi
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
timp la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnul, unde l-a cunoscut pe starețul Vasile de la Poiana Mărului. În vara anului 1746 pleacă la Muntele Athos și trăiește un timp în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. Este călugărit în anul 1750 de starețul Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, și apoi este hirotonit ieromonah (1758). În vara anului 1763, starețul Paisie revine în Moldova de la Muntele Athos (unde viețuise timp de 17 ani), împreună cu cei 64 de ucenici, și
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
pleacă la Muntele Athos și trăiește un timp în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. Este călugărit în anul 1750 de starețul Vasile de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, și apoi este hirotonit ieromonah (1758). În vara anului 1763, starețul Paisie revine în Moldova de la Muntele Athos (unde viețuise timp de 17 ani), împreună cu cei 64 de ucenici, și devine stareț la Mănăstirea Dragomirna. În această perioadă, împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a dăruit Mănăstirii Dragomirna în 1767
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
de la Poiana Mărului, aflat în trecere pe la Muntele Athos, și apoi este hirotonit ieromonah (1758). În vara anului 1763, starețul Paisie revine în Moldova de la Muntele Athos (unde viețuise timp de 17 ani), împreună cu cei 64 de ucenici, și devine stareț la Mănăstirea Dragomirna. În această perioadă, împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a dăruit Mănăstirii Dragomirna în 1767 un policandru de cristal (expus astăzi în sălile muzeului de la Dragomirna) și clopotul cel mare numit Zaporojanul, în greutate de peste 1100
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Mănăstirea Secu, iar în vara anului 1779 se strămută pentru ultima dată la Mănăstirea Neamț. Acolo organizează obștea după rânduiala atonită și traduce din operele Sfinților Părinți. În perioada stăreției sale, obștea de la Mănăstirea Neamț ajunge la 700 de frați. Starețul Paisie Velicicovschi a murit la 15 noiembrie 1794 și a fost înmormântat în gropnița bisericii voievodale a Mănăstirii Neamț. Mai târziu, el a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă (1988) și apoi și de Biserica Ortodoxă Română (1992) cu numele
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Aparține de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, Mitropolia Munteniei și Dobrogei. Are statut de monument istoric, având . A fost ctitorită în anul 1730 pe cheltuiala domnului Constantin Mavrocordat. Vechea vatră a schitului a fost ceva mai sus de cea actuală. Primul stareț i-a fost cuviosul Vasile, canonizat ulterior sub denumirea de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului. Biserica de lemn originală a ars în 1771 fiind refacută în perioada 1780-1784 () O a doua biserică tot din lemn () a fost construită în perioada
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
cuviosul Vasile, canonizat ulterior sub denumirea de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului. Biserica de lemn originală a ars în 1771 fiind refacută în perioada 1780-1784 () O a doua biserică tot din lemn () a fost construită în perioada 1810-1812 prin strădania starețului Teodosie al II-lea. După un nou incendiu în februarie 1879 (stăreția, trapeza și rândul chiliilor de langă arhondărie), schitul și-a mai prelungit viața până în 1893 când a fost desființat, fiind reînființat în 1938 ca mănăstire de maici. În
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
satul Deluț. La 6 iulie 1977, s-a început pictura interioară a mănăstirii. Pictura este efectuată în ulei de către Vasile Bârgovan, care a terminat această lucrare la data de 8 iulie 1982. Din 1990, s-a redeschis schitul Orata, fiind stareț preotul călugăr Grigore, în total fiind 2-3 călugări. Ctitorul Traian Pomohaci a fost călugărit și după o lungă și grea suferință moare în 1993. Sub conducerea starețului Grigore se începe construirea unei capele-paraclis pentru slujbele de iarnă, împreună cu chiliile călugărilor
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
data de 8 iulie 1982. Din 1990, s-a redeschis schitul Orata, fiind stareț preotul călugăr Grigore, în total fiind 2-3 călugări. Ctitorul Traian Pomohaci a fost călugărit și după o lungă și grea suferință moare în 1993. Sub conducerea starețului Grigore se începe construirea unei capele-paraclis pentru slujbele de iarnă, împreună cu chiliile călugărilor. Beciul de sub chilii a fost săpat de către un echipaj Scout din Epinal - Franța, care a ajutat mult mănăstirea cât a fost stareț părintele Grigore. În 1994, este
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
moare în 1993. Sub conducerea starețului Grigore se începe construirea unei capele-paraclis pentru slujbele de iarnă, împreună cu chiliile călugărilor. Beciul de sub chilii a fost săpat de către un echipaj Scout din Epinal - Franța, care a ajutat mult mănăstirea cât a fost stareț părintele Grigore. În 1994, este transformată în mănăstire de călugărițe.
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
după modelul unei icoane aduse de la Sfanțul Munte. Începutul noului mileniu aduce o reorganizare a vietii religioase din Dobrogea. În această reorganizare este inclusă și Catedrală Arhiepiscopala, care din 1 decembrie 2001 este biserică arhiepiscopala cu caracter mânăstiresc, fiind numit stareț părintele Cosma Mitu, fost viețuitor al Mănăstirii „Sfanțul Apostol Andrei“. Cu această ocazie au fost depuse în Catedrală Arhiepiscopala moaștele Sfinților Mucenici Epictet și Astion, după ce au fost conduse în procesiune pe străzile Constanței. Această nouă formă permite oficierea sfintelor
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța () [Corola-website/Science/312558_a_313887]
-
mănăstiri și schituri, care după Decretul nr.410/1959 au fost în totalitate desființate sau transformate în depozite și CAP-uri. În anul 1993, fusese sfințit în apropierea Movilei lui Burcel un paraclis al Mănăstirii "Ștefan cel Mare și Sfânt". Starețului mănăstirii respective, arhimandrit dr. Ștefan Gușă, i-a venit ideea să ridice un nou așezământ monahal chiar sus, pe vârful Movilei. Deoarece Movila lui Burcel este înscrisă în lista monumentelor istorice din România cu valoare memorială la poziția 38D019 și
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
el a luat legătura cu autoritățile în drept să dea autorizație de construcție (Academia Română filiala Iași, Ministerul Culturii - Direcția Generală a Patrimoniului Cultural Național, Secretariatul de Stat pentru Culte și Episcopia Romanului și Hușilor). Ca urmare a aprobărilor primite, el starețul a încheiat un contract de închiriere pe teren cu Primăria Miclești. Apoi s-a întocmit un proiect de execuție și s-a obținut Autorizația de construcție nr.51/31.10.1996 din partea Consiliului Județean Vaslui. Ca urmare a acestor aprobări
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea sfintelor scripturi". Călugărițele de la Mănăstirea Socola, în frunte cu stareța Elisabeta schimonahia, sora mitropolitului, au fost mutate la Mănăstirea Agapia (până atunci mănăstire de călugări), iar de acolo au fost aduși aici starețul Sofronie, împreună cu câțiva călugări. După înființarea seminarului, toate veniturile mănăstirii au fost întrebuințate numai pentru buna funcționare a școlii. Hrisovul domnesc preciza în acest sens următoarele: Și veniturile acestei mănăstiri Socola vor fi pentru trebuința școalei, fiind egumenul cu purtare
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
sau 1136. Numai St. Corona, o așezare de muncitori lemnari, are o dezvoltare separată. De multă vreme Altenmarkt era un centru comercial al zonei în care cronicarii medievali găseau mulți meșteșugari și negustori (spre deosebire de satele învecinate populate doar de țărani). Starețul Michael I. l-a rugat de aceea pe regele Frederic al IV-lea (mai târziu Împăratul Frederic al III-lea) să permită să se țină un târg săptămânal în fiecare sâmbătă la Altenmarkt. Privilegiul respectiv i-a fost acordat în
Altenmarkt an der Triesting () [Corola-website/Science/312124_a_313453]