11,293 matches
-
bine, însă ce te faci cu veneticii? Cei care nu erau din partea locului și nu erau la curent cu superstițiile, ori pur și simplu, nu credeau în ele. Chiar el fusese unul dintre aceștia. Atât Ileana cât și Calistrat se străduiseră din răsputeri să-l convingă dar, până ce nu văzuse cu ochii lui, nu le dăduse crezare. De asta trebuia să se ocupe Calistrat, paznicul lăsat acolo să vegheze. Nu credea în ruptul capului că bătrânul nu-și făcuse treaba. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nivel, voia să treacă pe deasupra taberei de jos și apoi să coboare de pe munte pe partea cealaltă. În pădure era aproape întuneric, molizi uriași cu scoarța aspră și crăpată se ridicau vertical, unii lângă alții, ca și cum cineva îi sădise acolo, străduindu-se să lase cât mai puțin loc între ei. Dedesubt, se întindea un desiș de tulpini uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de deasupra. Pierduseră cursa pentru lumină și pieriseră în lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
târziu am constatat că treaba nu stă chiar așa. Atunci am început să iau în serios ce îmi spuneați voi. Nu pot să spun că despre paznici și ce au ei de făcut știu mare lucru, deși Calistrat s-a străduit să mă învețe câte ceva. Despre zei și domnițe însă chiar nu știu nimic. Nu crezi că a venit vremea să mă lămurești și pe mine? Deși trecuseră trei ani de la evenimentele petrecute în Baia de Sus, Cristian nu discutase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clătină din cap, rămânând foarte serioasă. Primul? întrebă el mirat. Nț, clătină ea din cap. A mai fost unul, mai înainte, cel cu turcii. Fugi de aici, este absolut imposibil! decretă Cristian după câteva clipe de tăcere în care se străduise să socotească vârsta bătrânului. Ba da, dragul meu, vorbi cu glas scăzut Ileana dând încet din cap, exact ce îți spuneam mai devreme, Calistrat încerca să îi păcălească pe zei. Aproape o sută cincizeci de ani ... murmură inspectorul. Își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că lucrurile nu mai stau așa, tu ești dovada vie în acest sens. Stai așa, încă nu te grăbi să tragi concluzii! Eu nu cred că sunt noul paznic și nici nu-mi doresc să fiu. Bineînțeles că mă voi strădui să rezolv problema ce a apărut acum. Voi face tot ce-mi stă în putință ca să bag din nou vâlva la loc în bârlog, dar nu am de gând să rămân aici și să bat munții în fiecare zi, speriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
act de agresiune, Rusia a fost implicată într-un război cumplit care s-a întins pe durata a douăzeci și cinci de ani, împotriva Poloniei, Lituaniei, Suediei și Danemarcei. Războiul a fost lung și istovitor, iar rușii, oricât de mult s-au străduit, nu au reușit să avanseze în teritoriile inamice, iar mult râvnita ieșire la Marea baltică a rămas un vis neîmplinit. Mai mult chiar, considerând că pot profita de greu tățile rușilor, hanatele de la graniță efectuau raiduri de pradă, ajungând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
liniștească? Nici el nu pricepea despre ce putea fi vorba, mai ales în urma discuției cu Cerkatov. O liniștise cum putuse el mai bine, jurându-i că nu făcuse nici o prostie și totul este în regulă. În perioada imediat următoare, se străduise să fie un militar model și să se achite de toate îndatoririle impecabil. Urmaseră apoi alte chemări în biroul CI-stului, și un interogatoriu și mai amănunțit. După mai bine de o lună, Cerkatov îi propusese să meargă la școala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu voia să facă uz de prea multă violență, cel puțin nu de față cu atâția oameni. Din păcate, încercarea lui de a-l zdruncina pe intrus, rămânea fără rezultat. Bătrânul părea ca de stâncă, era de neclintit. Oricât se străduia nu reușea să îl miște din loc, îi făcea impresia că are o tonă. În disperare de cauză, apucase reverele cămășii aspre a bătrânului în pumni, răsucindu-le apoi cu putere. Această încercare părea să își facă efectul scontat. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în iarbă, așa cum ar fi trebuit să se întâmple în mod normal, ba chiar putea să vadă roua dimineții pe pantalonii strâmți ai acestuia. Deși venise cu alte gânduri acolo, Godunov se prelinse în jos de-a lungul trunchiului copacului, străduindu-se să nu facă nici un zgomot. Porni apoi grăbit, spre baza de la poalele muntelui. I-ar fi plăcut să meargă la culcare dar nu îndrăznea. În afară de faptul că avea o mulțime de treburi de făcut, se temea că, odată plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Poate că în noaptea aceea Calistrat nu avea de gând să plece de acasă. Se rezemă ușor de zidul casei, respirând adânc. Parcă avea nisip sub pleoape, era nedormit de multă vreme și îl ajunsese oboseala. Își scutură repede capul, străduindu-se să rămână cu ochii deschiși. Nu avea voie să ațipească nici o clipă. Tresări, devenind dintr-o dată atent. De dincolo de ușă răzbă teau niște lovituri înfundate. Nu auzise pașii bătrânului, zgomotul făcut de toiagul în care acesta se sprijinea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreun efect, peretele lichid era tot acolo. Aruncă sectorul consumat și îl atașă pe următorul. De data aceasta trăgea în serii scurte, sistematic, în diferite părți, sperând să nimerească un organ vital. Zadarnic, nici un rezultat, bestia rămânea în același loc, străduindu-se să se arunce spre el și, oprindu-se de fiecare dată, imediat ce o atingeau razele de lumină. Pistolul mitralieră scoase un sunet sec atunci când și al doilea încărcător se goli. Țeava încinsă scotea fum. Mai avea două sectoare pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tuși scurt și se puse în mișcare. Ușurat, băgă în viteză și eliberă ambreiajul. Mașina porni brusc, dar nu apucă să parcurgă mai mult de un metru înainte de a se opri ca și cum s-ar fi lovit de ceva. Oricât se strădui, motorul se încăpățâna să nu pornească. Deși mașina era nouă, bateria părea moartă, demarorul nu mai voia să se învârtă. Partea proastă era că, din peșteră, începea să se prelingă un abur subțire. Privea încremenit ceața care ieșea afară, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimeni nu se oprește nici pentru a se duce la budă. Fiecare dintre ei era un supraviețuitor al măcelului din seara precedentă, văzuseră cu ochii lor tot ce se întâmplase, așa încât nu era necesar să insiste prea mult. Oamenii se străduiau din răsputeri să îndeplinească ordinele mercenarului șef. Cu toții erau foști combatanți în trupele speciale. Făcuseră multe la viața lor iar de văzut, văzuseră și mai multe, însă cu un asemenea inamic nu se mai întâlniseră niciodată. Faptul că nu înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe la spate, un individ. No, cred că la fel au procedat și cu mine, pentru că mi-am pierdut cunoștința și nu îmi mai amintesc nimic. Unde ne aflăm? întrebă inspectorul după mai bine de un minut, răstimp în care se străduise să-și amintească și el cele petre cute în pădure. Habar n-am. M-am trezit aici, cu mâinile legate la spate. Cred că suntem undeva în clădirile de la Pinforest, dar nu sunt sigur. Ascultându-l, Cristi își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la mine! Faci exact ce fac eu. Cu un efort care îl slei aproape de puteri, se ridică în șezut. Apoi, cu mișcări greoaie, inspectorul se târî până la marginea încăperii și rămase acolo cu spatele rezemat de perete. Simion Pop se strădui și el să-l imite. După clipe lungi, care nu păreau să se mai sfârșească, era alături de ginerele său. Din cauza efortului, gâfâia puternic, aproape își pierduse răsuflarea. Voi încerca să mă ridic în picioare, șopti Cristian după ce îl lăsase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea fi desfăcut. În regulă, hai acum să ne uităm la tine! Nu își pusese prea mari speranțe în încercarea sa, însă era dezamăgit. Nu credea nici că legăturile lui Pop erau mai slabe dar trebuia să verifice. Bătrânul se străduia să se ridice. Din cauza vârstei, dar și a dimensiunilor sale, era destul de dificil. Ar fi vrut să-l ajute, dar nu putea face mare lucru pentru el. Când, în sfârșit, Pop izbuti să se ridice, Cristian se lăsă să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
brusc, dureros chiar. Izbitura îi smulse un icnet scurt, din adâncul pieptului. Inspiră adânc, cu sete, horcăind după aer. Deschise ochii și se ridică în capul oaselor. Întunericul ce îl înconjura era deplin. Greierii cântau ascunși în iarbă. Oricât se strădui, de data aceasta nu mai reuși să se apropie de nici unul dintre ei. Auzea vântul foșnind printre crengi și încercă să vadă frunzele tremurând. Zadarnic, nu mai era în stare să simtă vibrația naturii. Un regret imens îi sfâșia inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rându-l unul de-al lor. Era respectat și chiar îi propuseseră să facă parte dintre consilierii locali la Primărie. Refuzase politicos oferta, motivând că nu este încă pregătit pentru o asemenea responsa bilitate. O singură nemulțumire avea: oricât se străduise să mute mormântul lui Calistrat de la marginea cimitirului nu reușise să găsească înțelegere din partea preotului paroh. Acesta nici nu voia să audă de strămutarea oaselor bătrânului în pământ sfințit. Cristian Toma stătuse multă vreme în cumpănă, nehotărât dacă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu boarfele din port. Iar din respect față de mormînt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit-o“ doar flori „naturale“, interzicîndu-le categoric, evident, Într-un acces de exaltare mistică, „profanarea mormîntului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cît de cît, firul gîndirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență pînă la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
principiile sale expuse În lucrarea Vara și pustie. „Arta e cunoaștere, iar cunoașterea e asexuată, cu alte cuvinte «amoral㻓, citează Franckel o aserțiune a lui Haas. Învățatul Ben Haas, care era Îngemănarea poetului cu moralistul, două vocații contradictorii, se va strădui așadar, ca acea cunoaștere asexuată a artei, căreia orice trăire Îi era prețioasă, să fie În consonanță cu acele principii etice care nu o vor sărăci: „A crede În cuvînt, chiar dacă e vorba de Sfînta Scriptură, implică un risc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
proveni binele guvernării imperturbabile: drumul just al mecanismului ființei naționale, pe care acum a dezechilibrat-o liberalismul... Rezultatele justifică mijloacele. De aceea, În planurile noastre trebuie să prevaleze nu binele și morala, ci trebuința și eficiența.“ (p. 218) „Ne vom strădui ca Împotriva noastră să nu mai existe comploturi. De aceea vom pedepsi crîncen pe toți acei ca ni se vor Împotrivi cu arma. Pentru orice tentativă de constituire a unei societăți secrete va fi instituită pedeapsa cu moartea. Acele societăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de nimic; biblioteca comunală era luată cu asalt nu numai de elevi, la fel cluburile și căminul cultural, situație care contrasta cu starea precară a condițiilor materiale. Erau și activiști de partid care învățaseră carte ca adulți și care se străduiau să învețe în continuare. Unul dintre aceșștia, venind la școala din Slobozia, îi spunea tatălui meu cât de greu i-a fost să învețe, dar avea o mare satisfacție că putea scrie procesul-verbal singur, cu scrisul lui stângaci și nesigur
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bâtă niște încrustații, un motiv geometric, cu linii drepte, cum nu sunt în natură, dar așa credeau ei că trebuie să fie lumea, dreaptă. Sunt puțini oameni care nu sunt sensibili la frumosă și, văzându-i pe cei care se străduiau să pună pe îmbrăcăminte, pe unelte, pe vase, pe grinzile și derigii casei „ceva” ce nu văzuseră, să nu facă și ei. Așa cred că, din îmbrăcămintea zilnică, a rezultat îmbrăcămintea de sărbătoare, când și Dumnezeu se uită cu alți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
următor, În primăvara lui ’36, vechiul său prieten de la chioșcul de cărți de pe malul Senei Îl Întrebă dacă Îl mai interesa Carax. Monsieur Roquefort afirmă că el nu Închina niciodată steagul. Era deja o chestiune de Încăpățînare: dacă lumea se străduia să-l Îngroape În uitare pe Carax, el n-avea nici un chef să Înghită gălușca. Prietenul său În explică cum, cu cîteva săptămîni În urmă, circulase un zvon În privința lui Carax. Se părea că, În sfîrșit, soarta lui se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În mîna unui ucenic, stiloul se străduia să plăsmuiască pe hîrtie ultima operă pe care autorul nu o putuse termina În viață. Nu-mi amintesc de unde am copiat-o sau de unde mi-a venit, Însă adevărul e că niciodată n-am mai avut o asemenea idee. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]