2,423 matches
-
publica Scene pitorești din obiceiurile poporului (Nou chip de a face curte) și încheia regretând aceste "ceremonii care din zi în zi se per prin civilizația cea făcătoare de bine, adecă prin acea civilizație care ne face cosmopoliți, dărîmîndu-ne obiceiuri strămoșești, caracter și limbă..." Cu toată stima ce se dă lui Kogălniceanu ca orator, azi e greu a găsi satisfacții în fraze moarte, din care totuși se poate face o idee despre căldura și îndemînarea omului. Proza nu poate de asemeni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin câteva familii "care s-au strecurat prin negura fanariotă"; în Tănase Scatiu constatăm strecurarea în mijlocul ei a arendașului mojic, brutal, rău; în În război boierimea e slăbită din cauza împerecherii cu elemente impure, frivolă, dezaxată, deși încă în posesia virtuților strămoșești. Îndreptări e un roman finalist. Urmașul Comăneștenilor, al boierimii din țara liberă, se căsătorește cu fata unui preot ardelean, chip de a spune că românimea degenerată de dincoace nu se va regenera decât împrospătîndu-se cu sânge curat transilvan. Ca scriitor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-n neagra zare! De ești om, fă-ți ochii roată peste țară și hotare. Chinuri!... Dar privește sânul bietei noastre de moșii, Numără, de poți, pe dânsul urmele de vrăjmășii... Iată chinurile noastre, și cu ele, doruri, vise, Pe moșia strămoșească-n lung și-n lat cu sânge scrise! Iată chinurile mele, ale unui domn român, Basarab, de sine vrednic și de numele-i bătrîn! G. DIAMANDY Dintre piesele lui G. Diamandy (1867-1917), numai Chemarea codrului se mai poate menționa, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rigă cu suflet țărănesc, arhaic: - Oaspeți dragi, Mărită Doamnă, fetelor, cinstită curte, Nu mai am de-aci-nainte zile lungi, ci zile scurte, Numărați îmi sunt de-acuma bobii vieții, numărați! Astăzi, mâine, întîlni-voi pe strămoșii împărați! Stăpânind ținutul nostru în credința strămoșească, Rareori îngăduit-am minții mele să greșească. Rareori supușii Țării înălțat-au ruga lor Fără să-mi aplec urechea glasului plânsorilor. Când, în timpul nunții, Făt-Frumos trece pe la curte, împăratul, vesel de băutură, îl întîmpină singur afară și fără multă ceremonie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Efectuarea de activități caritabile în folosul membrilor comunității și al celor aflați în dificultate; Antrenarea membrilor în acțiuni care au ca scop ridicarea nivelului de cultură civică , învățarea și exersarea democrației, organizării civile; Cultivarea , transmiterea culturii și a civilizației populare strămoșești; Cunoașterea și apărarea propriei identități pornind de la adevărul istoric și al valorilor specifice, răspunzând astfel pe plan național și, daca este cazul, internațional celor ce atribuie peiorativul „ceangău” romano-catolicilor din Moldova, precum și nenumăratelor și nejustificatelor provocări interne și externe; Deschiderea
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Spre deosebire de clasa deicticelor, caracterizată prin referință exoforică (noi, astăzi, ei ș.a.), în cazul pro-formelor, referința este endoforică (intra-textuală), situându-se la nivel frastic: În ajunul de-a pierde o parte din patria noastră, Basarabia, și a adaoge la pământul strămoșesc ținuturile de peste Dunăre ale Dobrogei, credem că cestiunea aceasta (s.n.) trebuie cercetată mai cu deamănuntul și din mai multe puncte de vedere"363. În categoria pro-formelor pronominale și adjectivale, o pondere însemnată o înregistrează categoria demonstrativelor (aceasta, celălalt, acel, același
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
-și câțiva confidenți, dar însoțit numai de Fabius Maximus, debarcase la Planasia pentru a-l vizita pe Agrippa: acolo, de-o parte și de alta, multe lacrimi și demonstrații de afecțiune, de unde speranța că tânărul urma să fie redat casei strămoșești. Maximus i s-a destăinuit Marciei, soția sa, iar aceasta Liviei. A aflat Augustus, și la puțin timp după, când Maximus s-a stins, au fost înțelese gemetele Marciei din timpul funeraliilor (a fost sinucidere?) care se acuza pe sine
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
zidurile ce se lățesc etc; urmează invocația (justificarea temei) și, partea cea mai Întinsă, evocarea istoriei și a păstorilor ei mari, „martiri ai vitejiei”, de la Traian la Minai; vine, din nou, tema autorului (interpretarea simbolurilor): „O ziduri! rămășiță din slava strămoșească! O, turn! de unde ochiul de mii de ori văzu Biruința să zboare p-oștirea românească, În muta voastră șoaptă cîte-mi vorbiți acu.” Într-o lamentație obosită, cu slabe mijloace figurative. Comparația poeziei cu glasul preacobitor al cucuvăii, vestala acestor ziduri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din cer cântând, Cu flori de măr în mână. Plugușorul Aho, aho, copii și frați, Stați puțin și nu m=nați, Lângă boi v-alăturați Și cuvântu-mi ascultați! Am plecat să colindam Pe la case să uram, Plugușorul românesc Obiceiul strămoșesc. Vă uram cum se cuvine Pentru anul care vine Holde mari cu bobul des Și pe creasta și pe șes, Câte mure în livezi Atâtea vite-n cirezi, Câtă apă în izvoare Atâta lapte în șistare Să ne fie îndestulata
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
cântece rituale românești, tot cu fundal marin. Ele ar fi, în opinia lui Adrian Poruciuc, mult mai vechi decât sofisticatele mitologii sumero-akkadiene. Potopul marin este văzut de Adrian Poruciuc nu doar ca proiecție arhetipal-mitologică sau ca pedepsă divină a unor strămoșești păcate, ci ca ,,amintire a unei experiențe traumatice colective pe care au avut-o îndepărtații strămoși sud-est europeni" (p. 76). În joc este un veritabil "nucleu de tradiție" ce se perpetuează istoric asemenea mitemelor. Un alt subiect extrem de interesat pe
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
trecere de an, deși rugina se încuibă tot mai adânc sub ostrețele timpului și în toate cele, continuăm să greșim frumos în întoarcerile noastre către datini, orgoliul de orășeni cumpărați aplecându-ne dinaintea viețuitorilor dintre luturi nedeslipiți de coaja casei strămoșești, de cântec și descântec, de semn, însemn și blestem, de respirația încă fragedă a veșniciei" (p. 123). Sub semnul veșniciei, Iorgu și Maria au pus nuci la poartă ca "temei de legat căpăstrul propriilor vieți" (p. 123). Însă scriitorului metarmofozat
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
va fi primit cu bunăvoință și interes de către teologi, credincioșii din parohii și alte categorii de cititori, care vor putea aprecia râvna, știința și mai ales credința vie, trăită de către cei ce au slujit la răspândirea Evangheliei pe meleagurile noastre strămoșești. Aduc mulțumiri celor ce au sprijinit tipărirea acestei cărți, spre folosul didactic și sufletesc al tuturor. I. DOI MARI MISIONARI ȘI PĂTIMITORI PENTRU HRISTOS LA DUNĂREA DE JOS: SFINȚII EPICTECT ȘI ASTION Încă din antichitatea creștină, MARTIROLOGIILE răsăritene redactate în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
desăvârșirii duhovnicești. a. Personalitatea patristică a lui Dionisie cel Smerit Etapa străromână a culturii noastre, în geneal, și a teologiei, în special, consemnează ca personalitate marcantă pe Dionisie Exiguul care era un creștin integru, legat total cu statornicie de rânduielile strămoșești”. Acest nume este cunoscut mai ales în studiile istorice de circulație apuseană. Dr. Aloisie L. Tăutu îl numește Dionisie Românul. Având în vedere însă concepția lui despre viață, Dionisie Smeritul este numele cel mai potrivit cu care literatura română ar trebui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de înfrânare să fii între plăcerile omenești și să păstrezi măsura cumpătării. Dar, ca să ne referim la bunele podoabe ale minții lui cu un cuvânt de laudă, putem spune că era un creștin integru, legat total, cu statornicie de rânduielile strămoșești; și ceea ce pot să găsească unii citind la diferiți scriitori, era cunoscut că strălucește în știința lui. Unii oameni răi se silesc să umbrească într-un mod calomnios numele lui glorios al lui și, prin aceasta, ei par să-și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
general-maior Neagoe Marin De-a lungul întregii sale istorii poporul român și-a înconjurat cu dragoste și și-a urmat cu încredere conducătorii care s-au identificat cu interesele naționale, care s-au situat în fruntea luptelor pentru apărarea gliei strămoșești, pentru libertate, neatârnare și demnitate, pentru o viață mai bună și mai dreaptă. Această trăsătură politică și etică a poporului român cu adânci tradiții își găsește cea mai deplină și strălucită afirmare astăzi, când în fruntea partidului și statului nostru
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
statului, ci și ale locuitorilor din unitățile administrativ-teritoriale respective. Ignorarea acestor din urmă interese, așa cum s-a întâmplat în statul comunist, dictatorial, când măsurile luate au condus adeseori la desființarea multor localități rurale și obligarea locuitorilor acestora să părăsească vatra strămoșească și să se mute în alte localități, nu are nimic comun cu "îmbunătățirea" organizării administrative a teritoriului statului. "Reorganizarea administrativ-teritorială" este o acțiune mai de amploare, care privește în esență modificarea numărului nivelurilor de organizare a unităților administrativ-teritoriale și a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Iași, paregzamplu, are parte de cîte-o dizertație pe o temă dată. Dată de cine? Ehe, de starostele tritrandafiriu îmbarbișonat al unei foarte mici și cam fanate dar mereu disponibile echipe de subrete, care echipă, dincolo de aprofundarea unor momente-bornă din trecutul strămoșesc, la care transpiră pe termen lung (deodorant, nu?), își oferă ser(viciile) nurlii de cîte ori pică de la drum lung istoricul șef. Subretele, cu barbă, cu mustăți, glabre, ca-ntr-un mîlos-bahluian Fellini, humectate foarte de prezența bărbatului stînd rect
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ulița Mare (și pe cea mică) și ascult iar, cu indispusă mirare, cum difuzoarele (unor de tristă amintire stații de amplificare) sparg lumina dumnezeiască a dimineții cu vocile slujbelor. Atît de tari, atît de discreționar-orgolioase, atît de nepotrivite. În locul oficierii strămoșești în taină și în reculegere aceste melisme de muezini ieșiți în minarete. Îndrituite acolo, evident, dar cît de nedorite aici. Lumina din înalturi în mințile noastre! 24 decembrie Întotdeauna, copilăria noastră e cea mai... (a lui Creangă e, oricum, cea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așteptat să simtă pămîntul Broadwayului sub tălpi, ca de-acolo să trimită încoace torpila constituțională. Și nu una oarecare. Ci, stupoare! parlament unicameral. Să sară peremiștii în aer de indignare, nu alta. (Ei, tobă de carte în materie de istorie strămoșească, marcată, ea, istoria strămoșească, firește, de tradiționalul bicameralism.) Nu și, culmea!, pesediștii. Care (de ce oare? de ce oare?) ar fi fost, ei, primii, care să se fi gîndit la radicala soluție. Ia uite! Dar asta-i altă chestiune. Că și prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Broadwayului sub tălpi, ca de-acolo să trimită încoace torpila constituțională. Și nu una oarecare. Ci, stupoare! parlament unicameral. Să sară peremiștii în aer de indignare, nu alta. (Ei, tobă de carte în materie de istorie strămoșească, marcată, ea, istoria strămoșească, firește, de tradiționalul bicameralism.) Nu și, culmea!, pesediștii. Care (de ce oare? de ce oare?) ar fi fost, ei, primii, care să se fi gîndit la radicala soluție. Ia uite! Dar asta-i altă chestiune. Că și prin proaspătul lui gest, cel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ridicat au spulberat vechiul regat, populînd cu poftă sangvină pușcăriile și instaurînd, tot cu pumnul, o înfloritoare și, iată, întîrziată republică sovietică. Ce-i puțin? Că atunci polul n-a mai însemnat doar o parte a populației trăitoare pe meleagul strămoșesc, ci toată populația polul frigului pe care antecesorii pesedismului de azi au știut să-l întrețină jumătate de secol, iată ceva ce scapă acelorași gînditori de-acum ai stîngii. E ceva însă mult mai parșiv decît memoria scurtă a omului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu o continuitate neîntreruptă, într-un anumit teritoriu. Legătura sufletească între acesta și națiune este atât de puternică, încât ele se confundă. „Românii numesc statul lor național țara românească. În noțiunea cuvântului țară intră și ideea de teritoriu, de pământ strămoșesc, ideea de patrie, de națiune și de stat”. În a sa lecție inaugurală, ținută la Universitatea din Cluj, în ziua de 11 noiembrie 1919, cu prilejul deschiderii cursului de Istoria Transilvaniei, Ioan Lupaș preciza factorii istorici care au acționat în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Oituz (iulie-august 1917) au dovedit forța ostașului român care, înzestrat și mai bine pregătit decât în 1916, încurajat prin înscrierea în Constituție a reformelor democratice și, mai presus de toate, animat de cel mai fierbinte patriotism izvorât din apărarea pământului strămoșesc, a arătat cotropitorilor că „pe aici nu se trece”. Această rezistență a avut o importanță capitală, făcând să eșueze - cu prețul jertfelor fără seamăn - planurile de ocupare și de împărțire a statului român. Experiența istorică ne arată greutățile, uneori insurmontabile
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
luate la un loc formează o unitate complexă, totalitatea acțiunilor condiționate reciproc”. Istoricul nu putea să nu sublinieze rolul țărănimii, care, „reprezentând interesele întregii provincii, s-a opus în mod hotărât încercărilor comuniste de a înghiți acest colț al pământului strămoșesc. La votul ei s-au asociat aproape toate curentele obștești ale provinciei”. În ce privește valoarea juridică și calitatea Sfatului Țării de a se pronunța în problema unirii (chestiuni contestate de istoriografia sovietică), G. I. Brătianu aprecia că această adunare reprezenta opinia
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de țarism, prin multiple metode timp de peste 100 de ani, în Basarabia s-a menținut o populație românescă majoritară, cu conștiința apartenenței la același neam; țărănimea a avut un rol remarcabil în păstrarea limbii române, a tradițiilor și a obiceiurilor strămoșești. Parte componentă a vechii Moldove, Basarabia a suferit diferite influențe, dar a rămas în esență un teritoriu românesc. Prăbușirea țarismului a dat posibilitatea popoarelor subjugate din Rusia să-și afirme aspirațiile și să acționeze în virtutea lor. Și în Basarabia s-
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]