3,258 matches
-
Bella. Exact la asta mă gândeam și eu. Oamenii nu vor pleca la atac știindu-și familiile atât de expuse unui bombardament orbital. Iar dacă păstrăm pe Z o forță de apărare considerabilă, mi-e teamă că nu vom putea străpunge apărările Klemplantului. Pe de altă parte, dacă am reuși să cucerim capitala, sunt absolut convins că vom găsi acolo destul austral pentru a porni un război la scară galactică și destule nave pe care le-am putea adapta repede pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putut vedea doar efectele închipuite de luptătorii din rand asupra atacatorilor. Folosindu-și capacitățile psi și structura semisferică a randului, care părea să amplifice puterea ansamblului, luptătorii de pe Kyrall forțau cu gândul materia să se transforme. Era greu însă să străpungi carcasa unui policorn doar gîndindu-te la ca. Când îți închipuiai însă că ești ochiul scăpărător al unui animal imens și invincibil, carapacea bestiei crăpa cu mult mai multă ușurință, deși omul depunea același efort. Imaginea aceea mentală conferea însă coeziune
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Loon spre Tars. Lama nu trebuie văzută niciodată. De nimeni! - Iartă-mă, Maestre. Așa am crezut în momentul acela. - Ai procedat nesăbuit. - Mai nesăbuit ca tine? întrebă aparent pe un ton neutru Allin Perse. Dementul ăla are dreptate. Cum vei străpunge apărarea Kyrallului? - Asta e problema mea, îl repezi N'Gai Loon. Anunț-o doar pe Alaana că vin, așa încît ea să îi prevină pe ceilalți! Ei știu ce e de făcut. Și nu uitați! Datoria voastră principală e față de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că toți au înțeles ce au de făcut. Vizita asta îi făcu bine și lui. De viziunea mantiei se ocupau câțiva bărbați destoinici. Era puțin probabil ca forța minții lor, țesătura impenetrabilă pe care și-o imaginau, să poată fi străpunsă de ceva. Erau pur și simplu puternici, atât de echilibrați și de rezistenți încît nu existau trucuri care să îi doboare, mai ales că sarcina lor era simplă. Spre marea surpriză a lui Xtyn, când ceilalți se apropiară îndeajuns încît
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în timpul ăsta..., întrebă Bella fără să-și ducă fraza la bun sfârșit. - Părerea mea e că suntem în deplină siguranță, spuse calm Allin Perse. Clonele ar trebui să atace Tengysul cu jumătate din forțele de care dispun pentru a ne străpunge liniile defensive orbitale. Nu cred că o asemenea acțiune gigantică va putea fi dusă la bun sfârșit înainte de întoarcerea tovarășilor noștri. Cu câteva minute înainte, de pe orbită mi s-a raportat distrugerea a încă două nave, semn că Johanssonii nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce e băiete, am să-ți spun lucrurile astea o singură dată și ai face bine să mă asculți. Poate că ești în stare să faci să-mi stea inima în piept doar gîndindu-te la ea, poate că mă poți străpunge cu un pumnal înainte ca eu să înțeleg chiar ce mi se întîmplă. Există însă un lucru pe care îl vei deprinde abia când oasele te vor durea așa cum ne dor acum pe mine și pe împăratul Kasser, abia după ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
semn să meargă spre punte. Durdrin se năpusti repede pe ușa de unde venise și pătrunse pe puntea de comandă, unde trei soldați se luptau să stingă un incendiu minor. - Nu cred că suntem loviți prea tare. Învelișul nu a fost străpuns nicăieri, se grăbi să spună unul din ei, recunoscîndu-l pe Barna. - Lasă asta! strigă Șestov, care intrase și el pe punte dintr-un culoar lateral, înecat de fum. Cine dracu' trage în noi? - Îmi dați voie? întrebă pe un ton
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
l-ar fi transformat în antiteza sa, a devenit un fel de fanatic militar. Ce s-a întîmplat apoi știți... Vassur știa într-adevăr povestea. Unul dintre strămoșii săi își dăduse viața încercînd să pătrundă prin poarta Iadului de pe Quintrium, străpungând o apărare disperată de clone care luptau dincolo de șine, drogate cu o ciupercă verde... - Vrei să spui că Familia Census a mai Însămânțat o dată?! exclamă Diribal. - Da. Deși lucrul ăsta ar fi trebuit să rămână secret... - Atunci își merită soarta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
temerile lui, iar când îi spunea câte ceva, ocolea mereu subiectul. Dar asta numai până termină de ronțăit ultima pulpă de purcel și o azvârli câinelui, care, în seara aceea, contrar obiceiurilor sale, se ținea la o distanță prudentă de masă. Străpungându-l, cu ochii săi înguști și pătrunzători, pe stăpânul casei, hunul se lăsă pe masă, încrucișând brațele. — Zi-i să mai aducă niște bere, spuse, arătând către nevastă. Avem de vorbit. — Am hidromel, dacă vrei. Nu, porcăria aia o lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
niște zgomote, urmate repede de strigăte: un șuierat sinistru și imediat un nechezat și un strigăt răgușit, apoi fluieratul unei lame în aer și o bufnitură surdă. Răsucindu-se, îl văzu pe bagaudul mai tânăr ducându-și mâinile la gâtul străpuns de o săgeată, în vreme ce calul său se năpusti deodată înainte. După câteva momente, băiatul cădea în iarbă, la marginea cărării. O clipă mai târziu, camaradul său mai vârstnic era mort și el: trupul, decapitat, fu susținut scurtă vreme de grumazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în picioare și, mânat de groază, o zbughi către copaci. După câțiva pași pe pământul ușor înclinat, se împiedică și căzu iarăși. Când se ridică și se întoarse să privească spre luminiș, rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din copite. Bagauzii care rămăseseră în viață se retrăseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să execute un soi de dans grotesc îndărăt, din care bagaudul, cu toate că se zbătea din răsputeri, nu reușea să se elibereze. în sfârșit, hunul opri calul și, trăgând fulgerător din cizmă un cuțit lung, cu o singură și rapidă mișcare, străpunse gâtul bărbatului, care căzu în iarbă, zvârcolindu-se în chinurile morții. Cu un strigăt de triumf, Balamber se ridică atunci din șa și, culegând securea adversarului său, îi reteză capul dintr-o singură mișcare. Când ridică în aer macabrul trofeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Etius, poporul nostru se va afla în mare, mare primejdie; iar asta și fiindcă... Se întrerupse un moment, apoi își puse mâinile în șolduri și, trecând peste mulțimea celor care îl ascultau o privire atât de aprinsă, încât părea să străpungă pe fiecare în parte, continuă: — Asta și fiindcă nimeni nu ne garantează că hunii, odată ce au trecut Rinul, nu se vor îndrepta chiar către părțile acestea ca să ajungă în Italia; și ce-o să facem atunci? Vă gândiți cumva să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi închise drumul. Tânărul îl doborî din două lovituri și alergă spre car. în spațiul ce se deschise dintr-o dată înaintea lui printre combatanți, îl văzu pe tatăl său, plin de sânge, primind o nouă lovitură de suliță, care îi străpunse zalele sub un umăr. în spatele lui, Ricarius, rănit și el, se apleca sub loviturile dușmanilor. în același timp, vizitiul fusese dat jos din car, iar carul țâșnea înainte, tras de caii îngroziți într-o goană sălbatică, spulberând tot ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o ploaie de sânge, în timp ce trupul soldatului se prăbușea în mărăcini. Ceva mai departe, un arcaș helvet, țintuit de un copac cu o suliță ce i se înfipsese în stomac, se agăța cu mâinile însângerate de arma care îl străpungea și, alb la față, îl fixa cu ochi întrebători parcă, larg deschiși de uimire, mișcându-și abia perceptibil buzele, ca și cum ar fi spus ceva. Apoi, comandantul hun se întoarse și, rotindu-și sabia, ieși dintr-un pâlc de pini, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
biserici, cântecul călugărilor se ridica încet, curat și puternic. îngenuncheați înaintea abatelui, cu mâinile împreunate, se concentrau în rugăciune și dădeau glorie Mântuitorului. Prin mica fereastră - deschisă în absidă, doar puțin mai largă decât o ambrazură - o rază de soare străpungea penumbra cu o șuviță de lumină, în care pluteau o sumedenie de firișoare de praf și care îmbrăca în aur tabernacolul aflat în centrul altarului simplu de piatră, luminând chipurile câtorva cantori și lăsându-i pe ceilalți aproape invizibili ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reușiseră să ducă viața în mănăstire se retrăseseră din proprie voință ori se lăsaseră convinși de el cu argumentele potrivite. Nu fusese ușor nici să o pună în practică, fiindcă Inisius se răzvrătise, opusese rezistență, fără să reușească, însă, să străpungă zidul de indiferență care se ridicase de acum în jurul său. Până la urmă, fusese nevoie să fie luat și dus până la poartă: de treaba aceasta trebuise să se ocupe, cu o blândă fermitate, robustul Gomerius. Inisius rămăsese trei zile să patruleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru viețile voastre și pentru bunurile voastre! Vă e frică de huni! Dar câți dintre voi s-au întrebat pentru ce Domnul nostru i-a trimis ca să semene moartea prin părțile astea? Lăsă această întrebare să plutească în aer, în vreme ce străpungea cu privirea sa ascuțită chipurile bărbaților și ale femeilor care îl ascultau. Multe capete se aplecară, dar nimeni nu-i răspunse. Apoi reluă: — Ei bine, v-o spun eu: mânia divină e cea care vă lovește acum și, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimic din ce se întâmpla în jur. își dădu seama că, așa cum era și logic, nu construcțiile deja distruse pe jumătate ardeau, ci multe corturi de-ale hunilor. Cai înnebuniți galopau în mijlocul taberei răvășite, iar pe cer săgeți de foc străpungeau întunericul nopții. La lumina flăcărilor, într-un vacarm infernal, văzu bărbați înarmați luptând printre case și corturi. Instinctiv, izbindu-se de oameni care alergau încoace și încolo fără țintă, cuprinși de o groază nebună, se năpusti spre depozitul femeilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o cale de scăpare, îl ajunse și încercă să-l doboare cu o lovitură directă. Hunul, însă, se aplecă pe coasta cealaltă a calului și se feri de lovitură; totuși, în cele din urmă, în timp ce se îndrepta în șa, fu străpuns de sulița unui burgund ce venea aproape frontal. în scurtă vreme, nici ceilalți nu avură o soartă mai bună - curând, dintre ei rămăsese în viață numai unul. Era un războinic nu tocmai tânăr, uscățiv și țeapăn și totuși energic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un plesnet gros în apă. Bărbatul cel mai apropiat de el, ce se găsea la câțiva pași de colibă, se întoarse, porni în goană către tovarășii săi și începu să strige, alertându-i; strigătul însă i se curmă imediat în gât, străpuns de a treia săgeată a lui Maliban. în acel moment, Sebastianus părăsi adăpostul copacilor, intră în apă și se azvârli înainte, cu sabia în mână, urmat de tovarășii săi, în afara lui Divicone, care rămase pe loc. Cei trei agresori încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
perete și ceru apă. Hippolita chemă un serv să-i aducă, dar nu zăbovi acolo. îl văzuse în colț pe soldatul care-l păzea pe prizonier și voia să-i vorbească. Pentru a putea ajunge până la cei doi, trebui să străpungă mulțimea de refugiați și nu-i scăpă faptul că unii dintre ei, pierduți, deși o salutau respectuos, tăceau la trecerea ei, aruncând priviri nesigure către diacon, și se dădeau înapoi mai mult decât era nevoie, vrând parcă să evite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar așa. Maliban, veșnicul taciturn, de astă dată vorbi: — Cred că am face bine dacă am controla poarta lui Marcentius. Probabil că acolo au rămas puțini. Prefectului îi trecu un fior prin șira spinării. — Bine. Să mergem, atunci! Trebui să străpungă mulțimea, înaintând împotriva curentului; fu nevoie de multe eforturi ca să ajungă să intre pe strada întunecoasă ce ducea la Poarta de Apus. Acolo întâlniră câțiva milițieni ce se îndreptau în direcția opusă și care, pradă agitației, îi întrebară ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
angajați într-o luptă încrâncenată și disperată pentru a ajunge la poartă. Vitalius reuși să-l lovească pe unul dintre oamenii care, după ce fuseseră date la o parte ultimele întărituri, îndepărta acum bârna ce zăvora poarta, iar un altul căzu străpuns de săgeata lui Maliban. Câțiva bagauzi, dându-și seama că puținii soldați încă în viață primeau ajutor, înaintară să-i întâmpine pe noii veniți, în timp ce tovarășii lor continuau să manevreze cu înfrigurare mecanismul de deschidere a porții. Curând, o șuviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reuși să i-l arate lui Sebastianus. — Cel de colo! strigă. El e! Auzind acel strigăt, Eudoxiu se întoarse și se năpusti spre el cu sabia ridicată, însă nu făcu decât câțiva pași, fiindcă ultima javelină a lui Vitalius îi străpunse o coapsă. Cu un strigăt, bagaudul își aruncă arma și, strângând în mâini țepușa de frasin care-i sfâșia carnea, dădu îndărăt, clătinându-se, până ajunse cu spatele la zidul de piatră al turnului. De îndată, Sebastianus fu lângă el pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]