4,034 matches
-
judecătorilor cămașă curată, parcă s-ar duce la execuție. E ras neglijent, ras de alții, cu un semn de brici pe bărbie, pe care îl simte fără să-l atingă, ca pe o insectă pe care ar trebui s-o strivească între degetele sale cu urme de pământ la buricele turtite. După ras, primise cămașa al cărei guler îl irită și cafeaua de la o gardiană în uniformă de camuflaj, o negresă drăguță în fața căreia militarul ar fi încercat să fie curtenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din care unchiu-meu abia mai înghite o lingură, îngropându-și fața în mâini, pe urmă la televizor, unde tot el începe să cârtescă cu glas pierit împotriva programului de seară, și în fine în spațiul de scris animat de molii strivite din sezoanele trecute pe peretele într-o culoare pastelată, cu muzica la radio dată destul de tare. Privirile îmi alunecă pe spații albe, pe monitorul rece al PC-ului, pe stiva de foi cu semne mărunte care se cer contemplate îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În fața mea, un șir întreg de capete se răsucește. Se aude o respirație adâncă la unison, după care are loc o revărsare de fete, care se îndreaptă spre mine. Mă trezesc fugind spre ușă, doar pentru a evita să fiu strivită în picioare; și, deodată, mă aflu în mijlocul încăperii, ușor șocată, în timp ce toate celelalte se năpustesc spre hainele atârnate pe stative. Mă uit în jur, încercând să mă orientez. Sunt zeci de stative pline cu umerașe cu haine, mese acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Înaintezi cu picioarele tot mai moi, cu pantofii uzi de rouă. E o schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă pe care strivești smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te strâng, atenție să nu aluneci! Atenție să nu... De câte ori n-ai mai mers pe aici, la fel, la fel, la fiecare pas picioare nenumărate urcă odată cu tine treptele de ciment ale podului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
gâtul sufocat de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani, ruși, polonezi, care caută bombele neexplodate, care Îi scot pe cei morți, asfixiați, striviți de sub ruine. * De fiecare dată când revine la poveștile din trecutul ei, Christa devine irascibilă. A trecut de mult faza plânsului În pat, după ce fac dragoste, e drept și că fac tot mai rar, corpul ei se usucă și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la cur cu ea! Fodor, ăsta, e din lotul spionilor americani, este? De i-ai anchetat tu, și când te vede Își aduce aminte cum l-ai ciomăgit și l-ai priponit șaisprezece ani! Ce i-ai făcut, i-ai strivit degetele În ușă, de scrie doar trei rânduri, nu știu, n-am văzut?! Păi, asta-i muncă de informație? Ăsta e războiu’ nostru secret? Ce dracu’, toarășu’, lucrezi de atâția ani În instituția noastră și tot n-ai aflat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
necontenit, mort, sângele. Nu! Amintește-ți altceva, altceva, altceva! Pomenește-i, Doamne, pe Ion, Constantin, Rozalia, Ivana, Alexandru, Neacșa, Corneliu, Gheorghiță, Petre, Mănăilă, Ana Maria, Mihnea. Pomenește-i, Doamne, În Împărăția drepților. * Capetele acoperite cu broboade negre, genunchii osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dintre locuitorii orașului. Mai era, desigur, și marea, inexplicabila, revoltătoarea simpatie de care se bucurau ofițerii armatei ruse și generalul Kutuzov în rândurile populației. Dar cel mai mult și mai mult îl exasperau nesuferitele bacșișuri - consulul reușea să pronunțe bacsisi strivind cu ciudă cuvântul între dinți - pe care era silit, da, silit să le împartă în dreapta și în stânga ori de câte ori ieșea de la Curtea domnească. O curte, de altfel, doar cu numele, căci, de mai mulți ani, acolo domneau doar generalii ruși. Boierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-se să o părăsească (până se făcuse prea târziu) fusese acel ceva prea-puțin ca să te poți despărți de el: acel ceva făcut cu mânurile lui, Înălțat, nu doar cu-sacrificii, ci cu-un-sacrificiu: un flăcău care scotea piatră pentru temelie fusese strivit de o surpare a chetrăriei. Pantelimon Severin Îl chema. Deși trecuse de șaptesprezece ani, la intervențiile repetate (și Înflăcărate) ale tatei, obținuse dispensă de vârstă ca să intre la școala Normală din Orhei. Desigur, după studii, În Mana noastră avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca să-ți urce mintea la cap, să Înveți să gândești!» Atunci Sapșa se dă Înapoi doi pași, scoate Naganul din toc: «Pentru ce-ai spus acum, te pot Împușca pe loc, tovarășii m-ar felicita, m-ar răsplăti că am strivit o năpârcă regalistă, un șarpe burghezo-moșieresc! Dar vreau să-ți arăt că noi, internaționaliștii, revoluționarii, noi nu suntem ca voi, boerii antisemiți!» Făcuse spumă la colțurile gurii, spuma se făcuse caș - dacă mi-ar mai fi fost elev, i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ce contează? - vorba lui Sapșa. Ce contează cine le-a stropit cu gaz, cine a scăpărat chibritul, cine a... suflat În foc? De acord: ei, comisarii de la NKVD. Dar nu asta era misia lor? Meseria lor nu era asta: să strivească, să nimicească, să distrugă, să ardă? Tata oftează, tace o vreme, apoi reia, privind În pământ: - Nu știu dacă ți-a povestit careva din noi cum, al doilea lucru pecare l-au făcut Rușii, după ce ne-au ocupat, după primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
buhnitura, abia după aceea trântitura la podea, În antreu - cu mama deasupra; ori mama, presimțind ce avea să vină, auzind șuierătura, mă silise să mă culc, apoi se culcase și ea peste mine - știu doar că mă doare rău nasul, strivit de dușumea; și mai știu că plâng amarnic, plâng de ciudă: de ce m-a acoperit mama cu ea, ca pe un copil? Când mă ridic, Încă miorlăind, trebuie să ocolesc cioburile unei vaze de sticlă, spartă. Prin ușa salonului, deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
galbenul curge, se mută, de sus, din rotund, jos, În iarbă, pe Întins. Sunt atât de deși plumbii galbeni În iarba verde, Încât nici tălpile mele desculțe și, orice-ar zice: de copil, nu se pot strecura fără să-i strivească - de aceea Încep adunatul de pe margine; Doamna și cu mama de la rădăcină Încoace. Doamna este și ea Învățătoare. Și directoare-Înlocuitoare - ca mama. A fost colegă cu mama la Normala de la Chișinău. Domnul ei a fost coleg cu tata la Normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cam Înăbușă. După aceea zice că ea-i degerata, s-o des, eu, care-s a treia fată, cea de deasupra. Așa mai merge, dar când mă pune pe mine dedesubt, iar nu-mi place, se lasă prea grea, mă strivește. Într-o dimineață mi-a zis să-i intru eu sub cămașa de noapte - nici așa nu mi-a plăcut: nu-i o poziție bună. I-am și spus. Și ea m-a Întrebat care-i poziția de-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la aceeași concluzie! - De acord, de acord, ei sunt de zece ori mai mulți decât noi - dar omu-i om - unic... - S-o credem noi!, dă tata din mână, cu lehamite. Ei altceva cred - după Învățătura tătărască: un om - nimic! Îl strivești uite-așa, cu călcâiul, ca pe-un muc de țigară - altul la rând! Alții! Davai, Davai! Vperiod, uraaa! - Sșșșt, că ne-aud oamenii, face mama. - Ce, Grabenko-i om? O fi fost, când l-a făcut mă-sa... - Și tu, acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
veacuri, ce mai rămâne din cei care ne-au tot lovit, ne-au tot umilit, ne-au tot dat la cap: nimic!, câtă-frunză-câtă-iarbă - toți-o-apă-și-un-pământ! Pe când noi... E-hei, căci Românul are șapte vieți (În pieptu-i de aramă): oricât l-ar strivi strivitorii, el nu mișcă, nu crâcnește - astfel supraviețuiește el, Românul... MINCIUNA BUNĂ Stau În calidor și aștept să plece neamurile de azi. Nu sunt neamuri de-ale noastre, sunt de-ale lor, ale dușilor neîntorși. Azi sunt patru femei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pot transporta? Tata se uită În altă parte. Pufăie. - Am Înțeles, zic. Ai răspuns: da... - Am răspuns da, fiindcă știu ceea ce știe toată lumea: «Rusul Îțidă cămașa de pe el» - bine, ți-o dă, Însă când i se năzare, te omoară, te strivește, te face una cu pământul și după aceea Își aprinde papirosul și trage din el ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic. Ei vorbesc de celovek, de celovecestvo - dar nu știu ce-i aceea, Mongolii i-au Învățat pe dos... - Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca un ecou în adâncul creierului lui Gacel, fără ca el s-o știe, fără să fie pe deplin conștient de asta. Soarele îl surprinse călare pe mehari și se înălță deasupra capului său, tot mai puternic, făcând vântul să tacă, strivind pământul, potolind nisipul și scaieții, ce nu mai alergau de colo-colo, scoțând șopârlele din vizuinele lor și făcând păsările să se lase la pământ, căci nici să zboare nu mai îndrăzneau când, în sfârșit, ajunse la zenit. Targuí-ul opri atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se plimbe încet prin grădini și pe la fântâni, observând cum sosesc de foarte departe sute de păsări ca să-și petreacă noaptea în frunzișul copacilor. S-ar fi zis că la ora aceea se trezeau și mirosurile din letargia zilei călduroase, strivite de soarele violent, și se răspândea în voie parfumul trandafirilor, al iasomiei și garoafelor, iar guvernatorul Hassan-ben-Koufra era profund convins că în nici un alt loc din lume florile nu sunt atât de mirositoare ca în acele ținuturi calde și bogate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
imenșilor săi ochi negri, în timp ce degetele i se crispau ușor pe pânza aspră și murdară a saltelei de paie. Malik-el-Haideri așteptă câteva clipe, își termină țigara, o puse cu grijă pe podea sub balansoar și lăsă ca acesta s-o strivească în legănatul său. își ridică ochii și-o privi fix. — Ascultă! spuse. Există decât două feluri în care se poate rezolva această problemă: cu binele sau cu răul. Eu, personal, îl prefer pe cel dintâi, pentru că întotdeauna este mai plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
chiar aici, în fața porții noastre, și să ne sfideze... E nemaipomenit! Ridicol și nemaipomenit! Mi-ar plăcea să-l cunosc... — Pe toți dracii! Și mie, exclamă cu convingere. Un tip cu coaie ca el nu se întâlnește la tot pasul - strivi țigara de geam. Dar ce dracu caută? întrebă dintr-o dată, prost dispus. Ce poveste e asta cu familia lui? N-am nici cea mai vagă idee, Excelență. — Ia legătura cu El-Akab, ordonă. Vezi ce s-a întâmplat cu familia nebunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asta mănâncă o pâine și nu e vreunul care să nu se scape cu o palmă, barem, peste obrajii supți și creștetele chiluge, măcar că Rafael resimte palma aia abătându-se cu puteri însutite asupra lui. Păi, ca întotdeauna, lovit și strivit de lumea care-și vede de treburi ca să mănânce o pâine. Ce fel de pâine, mânjită cu ce, mă rog, păi, nervi de fier să ai cu sălbăticiunile astea, și totuși nimănui nu i-ar da mâna să calce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ori un copil infirm... Păi, nici n-a pretins altceva Mărgărit, bineînțeles că-i nevăzută, dar Rafael altceva a vrut să spună, și anume că-n nevolnicia și, nemernicia, și-n păcătoșenia lui, omul vede o cruce grea, care-l strivește, în grijile și-n necazurile care se țin de el și se zbate să scape de ele, trăgând nădejde că, într-o bună zi, va fi liniștit și împăcat și fericit pe lumea asta, fără să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea. I-a lăsat un mesaj secretarei, cu numele tău și adresa și că ai vrea să găsești o familie, că ai un copil în întreținere... — Am doi. O fi uitat doamna Timuc. Avocata trase chiștocul din țigaret și-l strivi în scrumieră. Se foi puțin, trăgându-și mâinile din mânecile hainei, care rămase întoarsă pe dos, cu căptușeala de satin la vedere și învelind fotoliul ca o husă. Se încălzise și avea de stat aici ceva mai mult decât crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îndulci amăreala - o familie, niște copii, o slujbă, o agoniseală, banii, banii... De cum închise ușa șifonierului, tresări auzind soneria. Să țină de bani, deh, și țârâitul prelung răsucindu-se-n creier, nu se mai termină, nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia de gât legată cu șnur, degeaba îi spune în fiecare zi să descuie. Sună în dușmănie, înadins, ca să-i toace nervii. Rău copil, încăpățânat, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]