3,677 matches
-
de la întuneric la lumină, și trecea acum, din nou, de la lumină la întuneric. Această traversare a hotarului dintre lumi îl găsi cu simțurile încordate. Căci, de data asta, văzduhul nu doar zvâcni, ci se umplu, de-a dreptul, cu o suflare vie. Se învârti în loc, privind cerul și pardoselile, alunecând cu ochii de-a lungul zidurilor. Ridică palmele și își desfăcu degetele. Răsuflarea îi curse printre ele, ca o apă subțire. Strânse pumnii și apoi îi deschise încet, dar în căușul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unei vieți netrăite care tocmai se trezise și voia să-și recupereze, într-un fel abrupt, melancoliile. Se simțea și el atras de forța acelei respirații care părea să golească aerul din jur cu o putere ce nu era o suflare de vânt, dar îndoia vârfurile copacilor, le rotunjea, făcând ca lumea să pară lipsită de muchii și unghiuri. Se opri în fața porții. Scoase cheia și o vârî, dibuind, în gaura încercuită cu o placă de fier bătut. Porțile se deschiseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acea nedu merire copilărească pe care n-o poate risipi niciun răspuns. Purta o rochie de prințesă, până la călcâie, și părul lung îi era auriu, ca și rochia, încât păpușa părea înfășurată într-un giulgiu. — Annabel, spuse Tili, dintr-o suflare. — Doar atât ? Annabel, pur și simplu, fără vreun epitet ? Mi-a luat o săptămână s-o fac. Uită-te la ea, parcă respiră. Și părul e adevărat, nu mint, a crescut singur vreun centimetru de când am făcut-o. — Annabel, repetă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urcase luna cam de două sulițe... Luna sclipea deasupra de tot...’’, oferă o serie de numeroase viziuni fantastice asemănătoare coloritului care apare în operele lui Poe. Atunci când calmul peisajului de vară ,,nici prea cald, nici prea răcoare; de vânt, nici suflare; pe câmp, așa liniște de toate patru părțile, că se putea auzi cum țârâiau și forfoteau gângăniile’’, devine cavalcadă, nu își schimbă coloritul și nici tonul. Povestirea, scandată pe alocuri, contribuie la impresia de incantație luminoasă. Dialogul abundent intensifică tonalitatea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și unul dintre verii săi, domnul abate de Monclar, i-au acordat în mod generos îngrijirile lor. Dar, vai!, totul a fost în van. Boala a triumfat asupra acestui trup uzat prea repede de muncă. Bastiat și-a dat ultima suflare pe 24 decembrie 1850, după lungi și crude suferințe suportate cu răbdare. Împrumutăm dintr-o emoționantă relatare a domnului Paillotet câteva detalii pline de interes asupra acestor ultime momente: La ora unu a dictat testamentul său domnului de Gérando, cancelarul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
doctorul Lacauchie. Cât timp a fost împreună cu doctorul și cu abatele, am crezut că pot să absentez o clipă și am ieșit la ora cinci și un sfert [...] Când am revenit, prietenul meu nu mai exista. Și-a dat ultima suflare la cinci minute după ieșirea mea. Iată ce am aflat de la domnii Monclar și Lacauchie, amândoi martori ai sfârșitului său. În momentul în care mă îndepărtam, s-au apropiat de patul său și au văzut aproape imediat că moartea avea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
arc ciudat de timp deschidea în mintea mea imaginea aceasta. Când eram mic și răsfoiam în neștire cărțile mai arătoase aflate în casă, pierzîndu-mă în câte un amănunt nesemnificativ - număram de pildă fulgii de păpădie de pe coperta Larousse-ului, stârniți de suflarea suavă a unui profil feminin -, mă întorceam mereu la coperta somptuoasă, cu reflexe gri-albăstrui, a unei cărți pe care scria cu litere ondulate de aur "Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului". Nu știam, desigur, cine este Șaguna, nu știam prea bine nici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuințele modeste ale țăranului dunărean au înăbușit frumoasele și spornicele începuturi ale unei literaturi într-adevăr românești, ale unui naționalism nu de fraze banale, ci d-un cuprins real, Nu-i minune dacă în mijlocul {EminescuOpIX 128} unei dezvoltări care, cu suflarea sa nelegiuită, au rupt fir cu fir toate tradițiile istorice, au risipit piatră cu piatră vechea comoară a averei sufletești și materiale a poporului românesc, oamenii mai vechi s-au dat uitării, încît abia se mai auzea de ei, și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cele mai înaintate nu sunt în stare de a înlocui munca și o stare de lucruri care nu se întemeiază pe ea e o fantasmagorie care va dura mai mult sau mai puțin, dar se va preface în fum la suflarea recei realități. Acuma începe a se preface în fum. Fi-vom destul de tari de a suferi această operație, această amputare a clasei scribilor din viața publică, Fi-vom destul de drepți pentru a depărta reputațiile uzurpate și nu meritul adevărat? Vom
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
abia preoții intrase în altar, de - abia se începuse sfintele ceremonii, când la pomenirea numelui neuitatului erou clopetele se clatină, salvele de tunuri vuiesc de două părți de pe vârfurile munților. Atunci: Mușchiul zidului se mișcă, pintre iarbă se strecoară O suflare care trece ca prin vine un fior... Este ora nălucirei: Un mormânt se dezvălește, O fantomă 'ncoronată din el iese... o zăresc... Iese... vine cătră țărmuri... stă... în preajma sa privește. Râul înapoi se trage, munții vârful își clătesc. Ascultați!... marea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Mariedl o să trebuiască să uite să vorbească. Poporul o să învingă sigur. FRATELE LUI MARIEDL: Să sperăm că totul o să fie la fel de excitant și după ce poporul va fi învins. DOIȘPE Toți dorm în afară de Marie MARIEDL: Psst. Frica de durere doarme fără suflare ca un porc prost oxigenat. În coteț se înfulecă sânge mort de-abinelea și vita se zvârcolește pierdută în mormanul de gunoi. Durerii îi merge bine, nu mă mai supără. Când iese din casă durerea, atunci plăcerile au și ele o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mândră și nurlie./ Iar pielița-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de chiotoare/ Taman cât bumbul scutului de mare./ Condurii sus de geznă-i înnoda./ Era un ghiocel, o viorea,/ Încât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sărac, la rege sau supuși. Principiul „iubește pe aproapele tău ca pe tine Însuți” sintetizează viziunea avansată despre om (toți oamenii rezultă dintr-o singură creație). Aproapele este omul, toți oamenii sunt semenii noștri, căci cu toții am rezultat din aceeași suflare. Viziunea despre om nu este o imagine pasivă despre „ceva”, ci are un rol generator de atitudini, comportamente, acte orientate spre un scop. Dacă sclavul este „unealtă vorbitoare”, atunci te poți purta față de el ca față de orice unealtă. Dar omul
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
și cu mândrie. Numeroși fii ai comunei, după terminarea studiilor superioare, s-au întors în locurile natale ca profesori, ingineri, învățători, medici etc. Oamenii din Oncești au familii statornice, cu dragoste față de copii, de care se ocupă până la ultima suflare, chiar dacă i-au dat la casele lor. Nu țin numaidecât să facă copiii lor studii superioare, dar vor neapărat ca toți să învețe să respecte cea mai de preț moștenire, moștenirea bunului simț al țăranului român, dragostea față de muncă și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
botezuri sau aniversări. Cu toții sunt crescuți în religia ortodoxă a neamului, respectă biserica și participă la slujbele de sărbători, adevărate momente de înălțare spirituală. Respectă morții, oricare ar fi ei, pe ultimul lor drum aceștia fiind conduși de aproape întreaga suflare a satului. Parastasele și pomenile nu se termină, iar abundența și varietatea preparatelor de pe mesele acestor evenimente reprezintă încă o dovadă a dragostei față de cei dispăruți, dar și a respectului față de cei vii. În comună există un număr însemnat de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de boz. Albeața de la ochii vitelor era tratată de către Jean Mitrea din Oncești cu albuș de ou ars și praf de sare sau cu cenușă de șarpe ars. Acestea erau cernute cu sită deasă și puse în ochi prin suflare cu trestia. Mușcătura de nevăstuică de la uger era foarte periculoasă, deoarece vita își pierdea fruptul. Pentru vindecarea acesteia, se foloseau oblojeli cu pelin și cu piele de nevăstuică. Aceasta se înmuia în zeamă de pelin și se spăla cu ea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mândră și nurlie./ Iar pielița-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de chiotoare/ Taman cât bumbul scutului de mare./ Condurii sus de geznă-i înnoda./ Era un ghiocel, o viorea,/ Încât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este legat de percepția timpului. Cei care amână obișnuiesc să creadă că, dacă Încep ceva, le va lua mai mult timp decât e cazul, că nu merită să se apuce de o treabă dacă nu o vor termina dintr-o suflare; dacă termină repede, nu ar fi mare pierdere de timp. Folosesc timpul en gros și nu en détail, așa cum trăim de fapt. Îmi amintesc de Gregorio Marañón, care se considera un „culegător de timpi morți”. De fapt, există mici petice
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
definiție pentru toamnă. La apariția ziarului sper să fiu în Letonia, la fotbal, unde strig: Hai Vasluiul! POLITIKIE... bășcălie ! Peste ceva mai bine de 3 săptămâni știm pe noii guvernanți, parlamentarii aleși cu "dragoste și recunoștință" de cât mai multă suflare vasluiană. Așa cum se desfășoară ostilitățile vor fi la vot doar susținătorii fiecărui partid, ceea ce nu va provoca nici un fel de cutremur. Lehamitea de care sunt cuprinși concetățenii noști îi va face ca pe 30 noiembrie să doarmă liniștiți mai toată
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
secunde? Mai multă informație v-ar conduce la o evaluare diferită? Acum, ce s-ar întâmpla dacă, după ce ați completa chestionarul, ați lucra împreună cu Will trei luni? Evaluarea dumneavoastră ar diferi de cea pe care ați făcut-o dintr-o suflare, în numai câteva secunde? Răspunsul dumneavoastră este „Cu siguranță că da”. Sunteți convins că acele luni în plus vă vor ajuta să faceți o evaluare mai informată și mai exactă. De fapt, nu este așa. Aprecierea dumneavoastră va semăna cu
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
criticați un competitor. Sacrificiultc "Sacrificiul" Romeo și Julieta este privită ca cea mai frumoasă poveste de dragoste a lumii, deoarece ilustrează ceva ce oamenii iubesc. Totul în piesă duce către momentul în care Romeo o descoperă pe Julieta, aparent fără suflare. Copleșit de durere, el se înjunghie pentru a o putea însoți în moarte. Apoi, Julieta se trezește din somnul indus de leacuri și descoperă că Romeo este mort. Îndurerată, îi ia pumnalul și își curmă viața. Moartea Julietei reprezintă sacrificiul
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
sunt „buni români”, cu durere pentru acest pământ. Politicianul Nicolae Dabija, care are un cuvânt greu de spus în politica unui partid de la noi, PFD, ne recomandă în mod surprinzător „să fim la 22 martie 1998, o forță și o suflare”. Adică, după ce patru ani de zile, înregimentați în partide, ne luptăm fiecare pentru electoratul său, demolându-ne adversarii politici - bârfindu-i, calomniindu-i, demascându-i, desființându-i pentru impostura și inconsistența demersului lor - să ne unim în cuget și suflare
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
suflare”. Adică, după ce patru ani de zile, înregimentați în partide, ne luptăm fiecare pentru electoratul său, demolându-ne adversarii politici - bârfindu-i, calomniindu-i, demascându-i, desființându-i pentru impostura și inconsistența demersului lor - să ne unim în cuget și suflare pentru salvarea națiunii. Aș vrea să fiu bine înțeles. A lansa, ca intelectual, ca scriitor, mesaje în numele concilierii, apeluri la colaborare, la elaborarea, eventual, a unor poziții comune în chestiuni esențiale pentru destinul Basarabiei, către clasa politică sau, „tuturor celor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
existenței umane? În orice caz, aici hotărârile zeilor sunt întotdeauna determinate de muritori, niciodată invers, un resort în plus al parodiei savuroase, atunci când aceasta își alătură comicul reieșind din răsturnările de situație și ironia: "Claudius începu să-și dea ultima suflare, dar nu putea să-și găsească obștescul sfârșit. Atunci Mercur, care fusese mereu desfătat de inteligența aceluia, o luă departe pe una dintre cele trei Parce: Ce, femeie crudă, vei îngădui să fie pus la cazne un om nefericit? Nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
spița Guildivernilor și a Celorlalți din Corbentraz și Sura, învestit cavaler de Selimpia Citerioară și Fes în cutare zi, săvârșitor, pentru gloria oștilor creștine, a cutărei și cutărei fapte (...) Agilulf, cu toată platoșa lui, era străbătut prin fiecare crăpătură de suflarea vântului, de zborul țânțarilor și de razele lunii (...), era, desigur, nu model de soldat; dar nimeni nu-l putea suferi"354. Vitejii sunt, și în romanul lui Calvino, inexistenți. Rambald, Torrismondo, Sofronia contribuie, cu tot statutul lor de personaje secundare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]