2,656 matches
-
avea să le aducă destinul peste doar câțiva ani. Pe malul Tiberis-ului, mulțimea era și mai mare, ajungând să înghită escorta și să se transforme în cortegiu. — Toți oamenii sunt aici numai pentru că Germanicus se întoarce dintr-o călătorie, observă supărat senatorul Annius Vinicianus, superior printre optimates. Iar definirea anilor grei de război pe care Germanicus fusese obligat să-i îndure - cu speranța că avea să fie ucis - drept o „călătorie“ era atât de cinică și de disprețuitoare, încât adepții săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cineva care nu-și arăta fața și fusese adus înapoi în același chip, mile întregi. — Există vreun leac? L-ați întrebat? îl iscodeau ei, tot mai neliniștiți. Gajus se ivi tăcut în ușă. — Aceasta a fost prima mea întrebare, răspunse supărat medicul din Edessa. Ucigașul, deși era torturat, mi-a zâmbit. A spus că, dacă o mică picătură de otravă s-ar fi prelins din vas, ar fi putut să-și salveze viața numai dacă și-ar fi ars repede, adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de râsul curcilor în privința eficienței. Dar de când au avut inspirația, de a spune adevărul pe nume despre iubitul nostru președinte, invitându-l să iasă la discuție, folosind cuvinte mobilizatoare de genul „Ieși afară, javră ordinară”, se pare că susnumita javră, supărată că s-a folosit cuvântul, „ordinară”, în loc de „extraordinară”, a început să le poarte sâmbetele. Că a înlocuit la unele structuri de comandă, pe Tobă și Șoric, cu Popa și Dascălu, este un lucru binevenit și cuvios la vreme de post
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
O să mă duc cu ea în altă parte, ca să-și facă analizele, dacă nu vrei tu sau tanti Elena! - Cum îndrăznești să spui așa? Doar știi că este o asistentă foarte bună și renumită, aici la noi spuse Geta, supărată. - Atunci să-și facă meseria, așa cum trebuie! A doua zi, George o luă pe Frusina de mână și se înființă la dispensarul din localitate. Elena le spuse că așa sunt simptomele unei femei însărcinate și să aibă răbdare până o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
zicea nimic. Stătea pe scaun și asista la discuții. Gheorghe plecase odată cu preotul. - Uite ce colțoasă este nevastă-ta, gata să răspundă! Eu n-o să mai vin niciodată în casa ta, văd că ești sub papucul ei! Se ridică supărată, își luă bărbatul de mână și dădu să plece. Frusina nu îi opri. Petre se sculă și îi conduse până la poartă. - Maică, o să ajungi rău cu Frusina. Nu își vede lungul nasului, iar tu nu vrei să vrei să ne
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
lungul nasului, iar tu nu vrei să vrei să ne mai asculți. Petre își îmbrațișă părinții și intră în casă. Abia își stăpânea furia. Nevasta lui strângea masa. - Sunt părinții mei, nu trebuia să-i răspunzi mamei așa! A plecat supărată. - Probabil că pe tine nu te-a deranjat dar pe mine m-a supărat când, față de preot a spus ce a spus. Chiar m-am simțit jignită. Nu m-ai luat din drum, ca să se exprime așa! - De ce dracu, nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
bucur atât de mult că ți-ai revenit, fata tatii, îți doresc să fii mereu fericită! Nici nu știi că, alături de tine simt că trăiesc toate momentele vieții: fericirea când te văd pe tine veselă și tristețea când te văd supărată. La orele 16,30, fix, Alexandru a fost la poartă. Intră în curte și bătu la ușă. Frusina era pregătită pentru plimbare. Se îmbrăcase într-un pantalon bej și un tricou de culoare verde pe deasupra, care se mula pe corp
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
crucișă, care își notă cu o figură plictisită comanda într-un carnet soios, dar mai trecu încă multă vreme până să aducă berea și debreținii comandați. Gata cu săptămâna de bună servire, meștere? îl întrebă Ticu ironic. "Meșterul" bombăni ceva supărat și se evaporă. Săracul Tănase..., adăugă el și, ridicându-și halba de pe masă, ciocni cu fratele său. Stelian nu zise nimic și se uită curios la un afiș mare cât un ziar desfăcut, înfățișându-l pe Tito cu o bardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scoase dintr-un buzunar. Apoi vrură să plece, dar Iorgu îi mai reținu puțin. Spuneți-mi, vă rog, vru el să știe, așa, ca să nu mor neștiutor, ce-o să faceți cu casa asta?... Amândoi funcționarii se opriră, iar Ionescu zise supărat: De ce puneți asemenea întrebări? De unde vreți să știm noi? Partidul o să hotărască!... După care, azvârlind din gură restul de țigară, se îndepărtă repede împreună cu colegul său. De ce l-ai mai întrebat pe ăsta, tată?! îi reproșă Valentin nemulțumit. Parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru că, mai presus de toate, ne ești de trebuință la cele duhovnicești, iar să te trimitem la altă mănăstire nu s-ar cădea, că n-ai greșit cu nimic în fața noastră și nici în fața Domnului!... Dar, fiindcă ești așa de supărată și te-ai ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chițăi foarte vesel Ștefănel, privindu-și tatăl ca pe un fel de Moș Crăciun, adus în casă la ceas de seară de ninsoarea de-afară. Mariana nu mai spuse nimic și se apucă să le pună masa cu un aer supărat. A doua zi, Virgil se trezi dis-de-dimineață și ieși să aducă niște lemne de foc de sub șopron. De cum crăpă ușa casei, el își dădu seama că lucrurile nu stăteau deloc bine. Speranța lui că, printr-o minune, vremea s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
reumatismului articular, de care suferea și care-l împiedica să bată ulițele satului nestingherit. Pe dracu, tratament în stațiune! Nu suntem agenție de binefaceri!... N-avem bilete!" îi trânti grosolan politrucul comunal și îi ieși din birou trântind ușa foarte supărat. Din acea zi, Tarbacea îl slăbi cu insistențele și, dintr-un motiv sau altul, activitatea comisiei de lămurire rămase deocamdată mai mult pe hârtie, deși despre colectivizare continuă să se mai vorbească mult și bine. În schimb, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Asta ce-nseamnă, mai exact? făcu el uimit. Ńu pricep! Dragule, dacă nu te superi, hai mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sunt..., îi ceru Felicia cu glas moale, evitând să-l mai privească. Bine... Atunci... la revedere! articulă el supărat. La revedere! îi răspunse ea, cu o undă de tristețe în glas. Nici unul, nici altul nu se simțea în stare să facă ceva pentru ca despărțirea lor să pară mai firească și mai veselă. Mai stătură câteva clipe față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răsuci spre fată, părându-i-se o clipă că era Felicia. Bună, dragă! îi răspunse el de sus. Bineînțeles că n-am uitat că suntem vecini... Eu am memorie! Atunci să-ți fie rușine! îl mustră Bianca, făcând o mutriță supărată, ca și cum toată istoria aceasta o privea numai pe ea personal. Colegii lui Victor, care fumau și tăifăsuiau prin preajmă, tăcură și își întoarseră capetele spre ei. Da, să-ți fie rușine!... repetă ostentativ fata, ca s-o audă bine cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te chem înapoi, ca să te fac să înțelegi mai bine cum stau lucrurile, și că în nici un caz nu era vorba de ceea ce ți-ai închipuit tu. Voi, tipii ăstia subțiri la minte, aveți ideile voastre fixe și imediat va supărați, dacă nu vă convine ceva. Nu întrebați și nu cercetați, dar vă grăbiți să aruncați anatema. Chestia asta, cu anatema, e așa, o figură de stil. Nu-mi place să fiu anatemizată fără motiv. Cred că nici ție. Dragă uriciosule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Avea-n brațe-un coș de mere, Nuci, gutui și porumbele. Buna doamnă directoare Cu ochi calzi și glasul dulce Ne-a-ntrebat pe fiecare: Oare bucurii ne-aduce? S-o primim în curtea noastră? Viorel, din clasa întâi, A-nchis ochii supărat, De sub gene, imediat Lacrimi mari s-au strecurat: Acest copăcel micuț, Sub povara brumei reci, Își va pierde haina verde Și va îngheța pe veci. N-ai dreptate, spune Ana. Ia privește la gutui Cum așteaptă mâna toamnei, Să-i
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-a Școala Gimnazială nr.6 "Nicolae Titulescu" Constanta profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 în grădina bunicii căpșuni dar pentru prieteni... Haiku 2 cocoș alb pe gard, in înflorit s-au coborât norii? Haiku 3 printre răsaduri Hera pitită bunica supărată... Haiku 4 singură printre meri înfloriți S.M.S.! ochii mai veseli... Haiku 5 bunicul înhamă măgarul... în cotigă numai lalele. Speianu Andreea, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Desenul Desenam o pasăre De care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu, Tom, întrecuse limitele. Nu puteam să admit ca o persoană oarecare să-mi insulte familia, dar ca de obicei, l-am tratat cu indiferență, întorcându-i spatele și prefăcându-mă că nu există. La sfârșitul programului, am plecat foarte supărată. Ajungând acasă, am trântit cu furie ușa de la intrare, începând să țip și să plâng în același timp. M-am așezat pe scaun ținându-mi capul bine strâns între mâini. Lângă mine, s-a așezat mama și ca de obicei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în camera mea, tristă, fără să mai scot măcar un sunet. Îmi era din ce în ce mai greu, așa că imediat am sunat-o pe Sabrina. Era alarmată de faptul că o sunam la acea oră. Cunoștea foarte bine momentele în care eu eram supărată, așa că nu a stat prea mult pe gânduri și mi-a spus că trebuie să lupt să duc la capăt misiunea, fără să-mi pese de ceea ce crede lumea din jurul meu. Dar, chiar și așa, tot nu puteam să admit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi-am dat seama că săpa o groapă. După ce a terminat de săpat, sa dat puțin în spate și a așteptat entuziasmat un val. Acesta a venit și, imediat după trecerea lui, copilul și-a pierdut fericirea și a plecat supărat pășind încet pe nisipul rece. Înțelesesem de ce era copilul trist și, încercând să-l ajung din urmă, în fața mea a apărut un om îmbrăcat într-un costum negru și cămașă albă, exact ca mine. Eram eu. Aveam aceleași haine, doar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în lup și cu laba începu a-l mângâia pe obraz, să se trezească. Andrei a revenit la împărat, scuze, la rege; îi povestit cele întâmplate cu frații săi și peripețiile din care scăpase cu fața curată grație proniei divine. Supărat, regele hotărî să-i pedepsească așa cum se cuvine unora cărora nu le mai ajunge agoniseala fără sudoare Ce poveste plicticoasă! zise nepoțelul... Greu e să fii bunic! continuă bătrânul... Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gospodărește, făcând cumpărături, mă ajuta și-mi explica unele lucruri, de aceea îmi doresc să fiu și eu o mamă ca ea. Pentru a se relaxa, mama se uita împreună cu mine la televizor sau ascultam muzică, iar atunci când o vedeam supărată, mă întristam și eu. Aș vrea să iau o baghetă magică și să fac o vrajă ca mama mea să apară lângă mine. Ea mi-a dăruit viată, m-a alintat la sânul ei și m-a învățat a vorbi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui Lucas. Nici măcar nu-și dădu seama cum de ajunse cu el pe chei. Merseră În tăcere. Apoi Lucas murmură fără s-o privească: - M-am amestecat În ce nu mă privește? Ești supărată pe mine? - Nu. Pe mine sînt supărată. Singura imagine care Îi rămînea În urma acelei oribile scene din care o smulsese Lucas era aceea a lui Christian lungit pe jos, Încercînd să se ridice urlînd. - Dacă părăsești vasul ăsta s-a terminat, mă auzi? Între noi doi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fragment de Răsărit sub semnul cetății sfinte. Era ceva sordid În acea clădire și În cocioabele din lemn care o Înconjurau. În jur, pajiști Întinse curmau partea clădită a orașului, care reîncepea abia dindărătul zidurilor. Dante Își făcu ochirea roată, supărat. De ce niște oameni de Învățătură trebuiau să Își dea Întâlnire Într-un loc ca acela, În loc să se adune Într-una dintre mânăstirile aflate În interiorul vechii centuri de ziduri? Ce Îi putea atrage, dacă nu dorința de a se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spuse că eșecul grevei fusese, e drept, o lovitură grea pentru toți, pentru el, ca și pentru ei, dar că asta nu-i îndreptățește să se poarte ca niște copii și că nu le slujea la nimic dacă făceau pe supărații. Esposito, care mai ținea încă oala în mâini, se întoarse către el. Fața lui mare și prelungă se făcuse roșie, Yvars știa dinainte ce va spune și că toți gândeau la fel, că nu făceau pe supărații, că li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]