82,980 matches
-
ingenue, personaje secundare (cum e, de pildă, un oarecare Iliescu: "La puțin timp după nuntă, tatăl se învoi de la șeful său de birou, Iliescu, un ins obtuz, suferind de ulcer, care-și trata deseori subalternii în raport cu duritatea crizelor, a chinurilor suportate de stomacul lui. Înalt, slab, osos, cu figură cadaverică, Iliescu preluase lucrările unității de vreo zece ani. Găsise toate actele contabile într-o devălmășie de nedescris, luni întregi, zi și noapte reconstituise evidențele contabile, își neglijase familia și organismul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uși după uși și dincolo de ușă, o noapte și încă o noapte, un întuneric după un alt întuneric, un lanț nesfârșit. Să fie căutarea o încercare de a ieși din beznă? Era atât de absorbită de noua ei îndeletnicire încât suportă zile întregi o durere intensă de măsele, un chin înfiorător, dezarmant. Își administra singură fiole de algocalmin, le spărgea vârful deasupra chiuvetei, le scutura picătură cu picătură în lingură sau, alteori, când îi lipsea răbdarea, sugea direct din fiolă licoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
semnalat în discuție. Începea o idee și se dispersa, începea o alta și o abandona. Ar fi vrut să scânteieze prin noutatea deducțiilor, să epateze, să atragă atenția și insuccesele sale îi produceau în interior descărcări nervoase paroxistice, adevărate biciuiri, suportate cu stoicism, dar și cu o oarecare plăcere. Mimica îi era controlată la maximum și doar cineva foarte atent ar fi putut să observe, dincolo de masca meditativ surâzătoare, atrofierea pupilelor, împietrirea articulațiilor, paliditatea epidermei. Dar în casa profesorilor Alexe era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva ori, se pleoști moale pe canapea și înțepeni cu privirile în gol. Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru Carmina o pendulă necruțătoare. Se instalase o tăcere agresivă, greu de suportat. Fata se ridică de pe scaun, argumentă că se făcuse târziu, n-o contrazise nimeni, chiar așa și era, se făcuse târziu. Își controlă ceasul și spuse că trebuia să plece, îi erau degetele reci, nici nu-și mai recunoștea toarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce-i săgeta tâmplele și starea de vomă îi încleșta fălcile, se ducea mătăhăind la dulapul de medicamente, căuta printre gene comprimatul de fasconal, înghițea una, două tablete, pe moment avea impresia că stomacul și așa încordat nu le va suporta, zăbovea rezemată de peretele băii, pregătită pentru o eventuală expulzie, îi tremurau picioarele, fața deshidratată se uscase, celulele se descuamau strat după strat într-un ritm fulgerător, o pulbere albicioasă ca de făină se cernea pe haine. Iar am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simplă și totuși cât de greu îi venea să accepte. La puțin timp după nuntă, tatăl se învoi de la șeful său de birou, Iliescu, un ins obtuz, suferind de ulcer, care-și trata deseori subalternii în raport cu duritatea crizelor, a chinurilor suportate de stomacul lui. Înalt, slab, osos, cu figură cadaverică, Iliescu preluase lucrările unității de vreo zece ani. Găsise toate actele contabile într-o devălmășie de nedescris, luni întregi, zi și noapte reconstituise evidențele contabile, își neglijase familia și organismul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce se petrecea în casă. Când observă că nu se află pe lista celor admiși la examen Carmina avu un sentiment de satisfacție răutăcioasă. Ea nu se simțea prea rănită în schimb era sigură că insuccesul va fi greu de suportat de tatăl ei, însemna o lovitură. Nu-i păsa ce-o să se petreacă cu propria sa persoană odată ajunsă acasă, știa că, oricum, nimic nu poate fi mai rău decât starea de teroare, de tensiune în care trăise începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de izul îndoielnic ce-și pusese amprenta pe propria lui existență. Ascultă-mă, domnișoară, omul acesta, Alexe e dotat cu atâta fantezie când este vorba să desființeze pe cineva! Și-a făcut un mod de viață din a demitiza, nu suportă, nu vrea să știe că cineva este mai sus decât altul, este suficient să încerce cineva să se salte, că este tras rapid de picioare înapoi, după părerea lui toți suntem în aceeași oală, pe aceeași treaptă, în afara lui, Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aștepta apelul telefonului, sunetul soneriei, claxonul de afară, dar nici o comunicare venită din exterior nu-i alunga alarma, senzația lui era de cu totul altă natură, era dorință fierbinte, difuză, era viciu. Când revenea la Alexe, inginerul părea decis să suporte orice, cu zâmbetul pe buze, se călise sufletește, se hotărâse să-și lepede orgoliul. Se ducea spășit la profesor, își lua pilula, venea acasă, îi savura efectul sub cupola de lumină de la birou și devenea din nou cel mai obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se întrebă enervată Carmina și-și dădu seama că este ca o frunză în vânt la dispoziția profesorului, că nu posedă nici o armă de apărare, nici una, că se oferise singură să vină în gura lupului și era gata să-i suporte tirania și capriciile sau gata să se lase alungată de zidul masiv al tăcerii și se miră singură, înduioșată, până unde o va purta slăbiciunea? Aștepta reacția lui Alexe cu respirația întretăiată, cu ciudă, îl privea cu amărăciune. O să tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acea nepăsare tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare, să fie gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță, privirea galeșă, atoateștiutoare, aerul de câștigătoare. Se dădu înapoi din fața acestei eventualități și se întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era atât de pricepută să facă și să desfacă, să genereze tensiune și apoi să producă destindere. Numai așa, credea ea poți merge înainte, doar prin contrast poți să sesizezi realitatea. După propriile ei mărturisiri avusese o căsnicie total nereușită, suportată cu stoicism ani și ani, din pricina copiilor care trebuiau să aibă un tată. Felul ei sublim de resemnare, forța de a accepta viața așa cum este dovedeau din plin vocația ei de eroină. Dar tocmai pentru că își considera căsnicia ratată, soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o hărțuia zilnic cu diferite necesități. Având o groază de tabieturi și obligații, toate de "bon ton", de copii a avut prea puțin timp să se preocupe. Ei au crescut mai mult de capul lor și adesea, a avut de suportat din pricina lui Ovidiu, băiatul cel mare o serie de neplăceri. Când Ovidiu era doar un puști, nu agrea decât fotbalul, la școală notele erau de la 1 la 10 într-un amestec permanent, fără să se poată constata vreo scădere sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
transpirat, murdar, cu greu și-ar fi putut imagina chinurile interioare ce-l măcinau. Cât despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportând cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire, să respire și atâta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și seara se masa cu loțiuni hrănitoare, săptămânal se ducea la cosmeticiană, să-i curețe tenul, stătea zilnic câte un sfert de ceas cu capul în jos și cu picioarele pe speteaza fotoliului, dar măsurile sale, atât de greu de suportat pentru o persoană comodă ca ea se dovedeau zadarnice în fața timpului care săpa mai departe pe chipul ei, îi deshidrata pielea o făcea să-și piardă din elasticitate, să se plieze mărunt, subțire de parcă nu mai avea consistență, ci devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cine știe de când. Ei, da, se coalizau împotriva ei, devenise o fată ca oricare, acum când venea să-i întrebe de un om ca oricare, despre care spusese odată pentru totdeauna că e lichea, ei n-aveau de gând să suporte noianul de întrebări, să-și deconspire întreg angrenajul gândirii lor, construit cu migală, ce căpătase deja o precizie de automat, erau suficiente una sau două date minore ca mașinăria să se urnească, repede, cu precizie, să caute asociații, comparații, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gust se putea salva cât de cât ca aspect, putea să șadă alături de Trofin fără să aibă sentimentul că-i este și lui mamă. Și apoi tortura pe scaunul de cazne, întinderea tenului, aburirea, masarea, atâtea operații neplăcute ce trebuiau suportate... Își aminti de un fost client de-al ei: într-o zi, când o văzuse ieșind de la coafor, îi spusese că ar da un ciubuc bunișor cosmeticienei, ca să fie mai energică, mai cu inimă atunci când o veni nevastă-sa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arăta o expresie chinuită ce părea autentică, își sprijinea ceafa de marginea fotoliului, ce mare lucru, spunea, să vrei dintr-odată să fii liber și să poți să o faci. Tu, Carmina, poți să declari că nu-l mai poți suporta ca prezență fizică, că te irită simpla lui apropiere și trebuie să vă separați, altfel te temi că ai să faci vreun act necugetat, mă rog vei spune că starea asta s-a născut gradat din pricina purtării soțului tău, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici un telefon, în fine, asta este. Cât de firesc mi se păruse la început totul! N-a fost să fie. Am stat o jumătate de oră alături de el și nu am reușit să-l clintesc nici un milimetru măcar. M-a suportat cu politețe și nimic mai mult. Îi știu numele, îi știu în mare biografia, cum de nu am reușit să realizez o conversație interesantă, cum de n-am reușit să-l atrag? Nu înțeleg ce se petrece cu mine, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exactitate realul. Se despărți de Dimitrie în stația de autobuz. N-o să mai facă pasiențe așezată pe covor. Știa că pierduse partida, dar se înverșuna. Intră în coafor să-și facă un tratament cosmetic și să se vopsească la păr. Suporta cu stoicism întreaga tevatură, închidea ochii, își spunea că așa o fi creația, se naște din durere, ar fi vrut să fie o bucată de plastilină în mâinile viguroase ale cosmeticienei și, după chinul îndurat, ideal ar fi fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi se pare, chiar deloc. Și zâmbind, adăugase: Dar dacă-mi pui la dispoziție o cafea o să miroasă în curând aici a cafea și a țigară. Carmina era prea mândră ca să-și întrebe prietena ce știa despre fratele ei, îi suportă două ore vorbăria fără să afle nimic din ceea ce o interesa, se înfurie, ei, bine, cu siguranță că-și bătea joc, era imposibil să nu fie la curent asupra relațiilor ei cu Ovidiu, atâta timp cât Sidonia cunoștea realitatea, o vizitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bună de nimic. Oare ce trebuie să fac? Ce trebuie să descopăr? Singură acasă și-a făcut o pasiență și a izbucnit în plâns când a văzut șirul de ași aliniați ca la paradă. Mai târziu, în miezul nopții, în timp ce suporta efuziunile erotice ale partenerului ei de ocazie, înțelese că era pierdută și pentru ea, că nu va reuși să ajungă la linia de plutire. Avea impresia că un ochi magic, montat undeva în tavan, urmărește totul, secundă cu secundă, înregistrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se ducă, ia uite cum s-a ridicat Toni în picioare, îmi dau și eu seama, ai instinct de nevastă, și așa e, să dea naiba, ce să fac dacă am și eu un trecut și o copilărie, nu suport să plece oamenii așa, în toiul nopții, hai, stai... și Pinochio a rămas atunci. Miau coboară din taxi, ești aproape aici, vorbim diseară, te sun, vedem, azi ne mai întâlnim cu Păianjenul? Dar cui i-e dor de el, nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
la Loto, unul mănâncă sticsuri și bate după 3 portocale la fel, 3 figuri la fel, fac drumuri inutile și sunt un extraterestru mutant, creierii mi se topesc în cap și mi se umflă, am ochelari pe nas și nu suport nici lumina, nici lumina verzuie din lentile, nici căldura, nici mașinile, nici calmul meu, nici controlul mersului, nici clădirile, nici treburile oamenilor care au treabă, e mult prea cald și-mi vine să-mi înfig mâinile în față și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
execrabil, răspunse Șam. Vrei să spui că Maica Tereza chiar i-a dat un interviu? îl întreba Adrian, nevenindu-i să-și creadă urechilor. — A, nu, dar a făcut-o praf în jurnalul ei publicat în foileton... Fanny Tarrant nu suportă ideea că cineva poate fi în același timp cu-adevărat bun și celebru pe merit. — Mda, ăsta m-ar face cu siguranta să am conștiința curată, comenta Adrian. — Uite cum stă treaba, vorbi Șam pe un ton serios. Hahalerele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]