4,737 matches
-
Chile. Stânga s-a întărit pretutindeni - în Nicaragua, Salvador, Mexic - și se observă o politizare masivă a populațiilor indios, cele mai defavorizate din punct de vedere istoric. Această stângă împărtășește un anumit număr de valori: naționalism, anticapitalism și respingere a supremației americane, un egalitarism* moderat implicând o redistribuire parțială a bogățiilor și a pământurilor. Marxismul nu mai joacă un rol ideologic important decât în Venezuela, unde „revoluția bolivariană” propovăduită de Charez vizează construirea unui „socialism al secolului XXI”. Este în curs
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
SUA, pe 17 aprilie 1961, o debarcare a exilaților cubanezi vizând răsturnarea regimului. Foarte prost pregătită, această operațiune - zisă „din Golful Porcilor” - eșuează și amplifică prestigiul antiimperialist* al lui Castro. Dacă acceptă ajutorul sovietic, Castro nu este dispus să suporte supremația Moscovei și inițiază, în 1962, o epurare a partidului condus de credincioșii săi. Totuși, în 1962, el acceptă oferta sovietică de a instala rachete nucleare în coasta Statelor Unite, fapt care duce, în octombrie, la criza rachetelor din Cuba; el visează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
profita de această istovire a populației, pentru a-și consolida pozițiile. La fel în Ucraina și în Belarus, după 1991. în toate aceste țări - și situația este aceeași în Vietnam și în China -, obiectivul noilor conducători este de a păstra supremația sectorului de stat și a limita măsurile ținând de reforma economică numai la inițiativa privată. Aceste două domenii ar putea subzista, separate însă unul de celălalt: uriașul sector de stat ar putea rămâne neschimbat, dar simultan, ar lua ființă activități
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
septembrie 1939. Un război total Războiul contra URSS îmbracă un triplu caracter: este un război de cucerire clasic, Hitler căutând să lărgească „spațiul vital” al poporului german; este un război de hegemonie, Hitler voind să distrugă „iudeo-bolșevismul” și să impună supremația absolută a Germaniei și a nazismului într-o Europă care se întinde până în Urali; în sfârșit, este un război de exterminare vizând nimicirea popoarelor cărora ideologia razistă le refuză orice drept la existență - în mod particular a evreilor*. Așadar, acest
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al PCUS din februarie 1956, destalinizarea* care urmează și intervenția sovietică în Ungaria, în noiembrie 1956, pun în cauză infailibilitatea PCUS și legitimitatea lui de a conduce MCI. Morolitismul declarat al organizației* și al ideologiei* comuniste pe plan mondial și supremația sovietică asupra mișcării, deja contestate de către Tito* în 1948, sunt acum puse în discuție și de alții, îndeosebi de PCI*. Pentru a pune capăt oricărei contestări, sovieticii convoacă la Moscova, în noiembrie 1957, prima mare conferință, regrupând 68 de partide
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tip sovietic, constrânsă adesea să exercite o muncă pentru a supraviețui. Ținând seama de acest egalitarism forțat*, școala devine repede un loc de intensă competiție, în care diploma își păstrează strălucirea nealterată. Pe scara prestigiului social, profesiile intelectuale își mențin supremația în ochii cetățenilor. Dacă profesioniștii din politică sau muncitorii mineri se află în egală măsură într-o poziție bună, totuși salariații din comerț, muncitorii necalificați, muncitorii agricoli sunt împinși undeva la baza scării. Aplicarea modelului sovietic în democrațiile populare în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
abordări se mai înșală cu privire la logica ce animă partidul-stat: revendicând spre propriul profit monopolul proclamării adevărului și pe cel al structurării raporturilor sociale, el nu suportă ca indivizi și grupuri să înnoade între ele relații orizontale și să rivalizeze cu supremația lui. Astfel, acordurile impuse de Solidarność* puterii comuniste în Polonia, în anii 1980, și măsurile de liberalizare politică ale lui M. Gorbaciov* au introdus germeni de autonomizare a societății civile și au indus o adevărată ruptură față de modelul leninist de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rivalitățile și amenințările reciproce sunt încă norma, chiar deghizate în prudență și în protocolul diplomatic. Nici un realist nu speră ca leul și mielul să se împace, nu mai mult decât se așteaptă ca doi lei să renunțe la lupta pentru supremație. Dacă o competiție poate fi rezolvată prin mârâieli și gesturi amenințătoare, fără a recurge la luptă sângeroasă, cu atât mai bine; dar, în cele din urmă, cineva va trebui să se impună în fața celuilalt. Într-un asemenea mediu conflictual, dacă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mod foarte diferit de politicile „imperialiste” ale Marii Britanii, de la Disraeli până la Churchill, politica externă romană a fost una de conservare a statu-quoului. Când s-au produs cuceriri, ca în cazul lui Traian, de exemplu, aceste politici au servit scopului păstrării supremației romane. Același lucru este valabil și pentru aspectele teritoriale ale „imperialismului” american, de la începutul secolului XX până la al doilea război mondial. Importanta dezbatere pro sau contra imperialismului american, care s-a purtat în primele decenii ale secolului, a urmat marii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puterii, un produs al epocii moderne. Ca atare, coincide cu perioada mercantilistă și de expansiune a capitalismului. Exemplul modern uimitor este așa-zisa „diplomație a dolarului”, care a jucat un rol și în istoria imperialismului britanic, și a celui francez. Supremația Londrei în Portugalia, de la începutul secolului al XVIII-lea, a fost sprijinită puternic de controlul economic. Primatul în lumea arabă a fost, în aceeași măsură, consecința politicilor economice pentru care termenul „diplomația petrolului” nu este deplasat. La fel, descoperirea de către
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi posibil de imaginat cultura și mai ales ideologia politică, cu toate scopurile sale imperialiste, ale statului A convertindu-i pe toți cetățenii care determină politicile statului B, statul A ar câștiga o victorie mai deplină și și-ar baza supremația pe o bază mai solidă decât orice cuceritor militar sau stăpân economic. Statul A nu are nevoie să amenințe, să utilizeze forța militară sau să folosească presiunile economice pentru a-și atinge scopul; pentru că acest scop, supunerea statului B, ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
după al doilea război mondial - indica faptul că URSS-ul se afla în ceea ce părea drept o minoritate permanentă - în fața unei majorități sub conducere americană -, sovieticii au pledat pentru schimbarea sediului la Geneva, care nu avea nici o referință simbolică la supremația Statelor Unite. Faptul că președintele Nixon l-a întâlnit, în 1972, pe premierul chinez Ciu En-Lai la Pekin, și nu la Washington sau într-un loc neutru, avea o importanță simbolică pentru schimbările despre care națiunile credeau că au avut loc
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
permite să aplice o anumită politică externă cu maximum de succes. Când era la apogeul puterii, Marea Britanie era deficitară în multe dintre elementele puterii naționale, ca resursele naturale, numărul populației și forțele terestre. Dar ea și-a dezvoltat până la nivelul supremației de necontestat singurul element al puterii naționale - marina -, un instrument perfect al politicii britanice de expansiune peste ocean și care, în același timp, garanta aprovizionarea neîntreruptă din exterior cu resursele naturale și hrană, fără de care nu ar fi putut supraviețui
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai detaliat 25, politica externă este implementată în timpurile noastre nu numai prin instrumentele tradiționale ale diplomației și forței militare, ci și prin arma nouă a propagandei. Lupta pentru putere pe scena internațională este astăzi nu numai o luptă pentru supremația militară și dominația politică, ci, într-un sens special, o luptă pentru a cuceri mințile oamenilor. Puterea unei națiuni depinde deci nu numai de abilitatea diplomației și de puterea armatei, ci și de atractivitatea exercitată pentru alte națiuni de filosofia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în 1939 ca și în 1919. Greșeala fatală a evaluării consta în ignorarea faptului că, în 1919, Franța era cea mai puternică națiune din lume numai în comparație cu alte națiuni, dintre care cel mai apropiat competitor, Germania, era înfrânt și dezarmat. Supremația sa ca putere militară era, altfel spus, nu o calitate intrinsecă a națiunii franceze care putea fi determinată la fel cum se pot stabili caracteristicile naționale ale francezilor, poziția lor geografică și resursele naturale. Primatul era, dimpotrivă, rezultatul unei anumite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
militare o pot modifica, dar nu în mod esențial. La fel, deoarece de secole istoria lumii a fost scrisă de albi, în timp ce populațiile de culoare au constituit obiectul său, este dificil pentru toată lumea să-și imagineze o situație în care supremația politică a primilor să nu mai existe, în care relațiile să fie chiar răsturnate. Mai ales demonstrarea aparent irezistibilei puteri militare exercită o fascinație stranie asupra minților celor atrași de profeții grăbite, în locul unei analize prudente. Îi face să creadă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a supraestima aspectele tehnologice ale pregătirii militare ca viteza sau raza de acțiune a aviației și unicitatea armelor nucleare. Germanul de rând și-a făcut o idee greșită văzând masele de soldați mărșăluind în pas de defilare. Rusul obișnuit simte supremația puterii sovietice, derivată din spațiu și populație, în mulțimile care umplu spațiile vaste ale Pieței Roșii de 1 Mai. Englezul tipic obișnuia să-și piardă simțul proporției în prezența gigantelor vase de război. Mulți americani sunt fascinați de „secretele” armei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Oricând puterea Chinei nu era suficientă pentru a-i proteja autonomia, o altă națiune, în general Japonia, încerca să obțină un cap de pod în peninsula coreeană. Din secolul I î.Hr., statutul internațional al Coreei a fost determinat fie de supremația chineză, fie de rivalitatea dintre China și Japonia. Însăși unificarea din secolul al VII-lea a fost rezultatul intervenției chineze. Din secolul al XIII-lea și până la decăderea puterii chineze în secolul al XIX-lea, Coreea a fost vasala Chinei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
scurtă a istoriei, el poate deveni, consecutiv, prietenul și dușmanul tuturor marilor puteri, cu condiția ca acestea din urmă să amenințe succesiv balanța, încercând să obțină dominația asupra celorlalte și ca ele să fie amenințate de alții care își doresc supremația. Pentru a parafraza o afirmație a lui Palmerston, deși deținătorul balanței nu are prieteni pe vecie, el nu are nici inamici pe vecie; are numai interesul permanent de a menține însuși echilibrul puterii. Echilibratorul se află într-o poziție de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în conflict Anglia și Franța, în 1756, la începutul Războiului de șapte Ani, autorii britanici au justificat politica țării lor în termenii necesităților balanței europene de putere, în timp ce omologii lor francezi au pretins că Franța era obligată să se opună supremației britanice pe mare și în America de Nord, pentru a restaura „balanța comerțului”. Când puterile aliate i-au trimis lui Napoleon, în 1813, condițiile de pace, ele au invocat principiul balanței de putere. Când împăratul le-a respins condițiile, el a invocat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puterii 2tc " Dispariția elementului de echilibru al balanței puterii2" A doua modificare a structurii balanței puterii la care asistăm astăzi nu este decât rezultatul inevitabil al schimbării discutate mai sus. Aceasta este dispariția elementului de echilibru, a „deținătorului” balanței. Atât supremația maritimă, cât și imunitatea reală în fața atacurilor străine timp de mai bine de trei secole au permis Marii Britanii să îndeplinească această funcție pentru balanța puterii de atunci. În prezent, Marea Britanie nu mai este capabilă să dețină această funcție, deoarece tehnologia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
timp de mai bine de trei secole au permis Marii Britanii să îndeplinească această funcție pentru balanța puterii de atunci. În prezent, Marea Britanie nu mai este capabilă să dețină această funcție, deoarece tehnologia modernă de război a privat forțele maritime de supremația lor incontestabilă asupra mărilor. Puterea aeriană nu numai că a pus capăt invulnerabilității Insulelor Britanice, dar a și transformat dintr-un avantaj într-o slăbiciune concentrarea populației și a industriei pe un teritoriu relativ redus ca dimensiuni și aflat în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la Atlantic până la Pacific, sfera de dominare a Uniunii Sovietice de-a lungul Asiei de la Marea Baltică la Pacific, într-o epocă în care cei mai capabili lideri ai Franței și Germaniei nu pot încerca să obțină, fără a fi contracarați, supremația asupra Alsaciei sau Poznanului 4. Odată cu unificarea Germaniei în 1870, consolidarea marilor state-națiune a fost finalizată, iar dobândirea de teritorii se putea face din acel moment doar în detrimentul marilor puteri sau al aliaților lor. Ulterior, timp de mai mult de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
militar. Odată dezechilibrată, balanța puterii poate fi restaurată doar prin creșterea puterii militare a părții mai slabe. Însă, din moment ce nu există nici o altă variabilă relevantă în afară de forța inerentă celor doi giganți, fiecare parte trebuie să se teamă că pretendentul la supremație care ajunge să fie cel mai puternic la un moment dat își va folosi superioritatea pentru a elimina amenințarea celeilalte părți printr-o presiune militară și economică distrugătoare sau printr-un război de anihilare. Astfel, contextul internațional este redus la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
povestea nu se oprește aici. Pacea și ordinea internaționale sunt un rezultat al balanței puterii - mai exact, al unei distribuții aproximativ egale a puterii între mai multe state sau alianțe de state, care împiedică ca oricare dintre acestea să obțină supremația asupra celorlalte. Acest echilibru fragil este cel care oferă pace și ordine, pe cât este posibil, universului statelor-națiune. Dar echilibrul nu funcționează în mod mecanic, așa cum ar părea să indice metafora „balanței”. Mai degrabă este nevoie de un consens al statelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]