3,733 matches
-
câțiva dinți, Iosif era încă frumos la față și puternic, același demn fiul al Rahelei. - Dina, a zis el, Ahatti - surioară, a zis el, în limba copilăriei noastre. Ai fost eliberată din mormânt. - Da, Iosif, am zis. Sunt vie și surprinsă să fiu lângă tine. Dar singurul motiv pentru care sunt aici e să știu ce s-a întâmplat cu fiul meu. - Fiul tău știe povestea morții tatălui său și-mi amenință viața. Mă consideră pe mine vinovat pentru păcatele fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fii și a Tolei, care s-a făcut moașă. Dacă Dafna a moștenit frumusețea Rahelei, Tola are mâinile ei de aur. - Cine e Rahela? am întrebat, sperând să aflu mai multe despre mătușa mea. - E mama stăpânului tău, a zis, surprinsă că nu știam. Deși probabil că n-ai de unde să-i știi numele. Rahela a fost a doua soție, dragostea lui Iacob, o frumusețe. A murit când l-a născut pe Beniamin, tatăl meu. Am dat din cap și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întâi vrea să-mi arate ceva ce-i arătase, pe vremuri, și lui tata, deci să mă liniștesc, să nu-mi mai fie frică, nu-mi vrea răul, eu tot n-am zis nimic, mă holbam doar la el, prea surprins, niciodată până acum bunicul n-a pomenit de tata, niciodată, și nu suporta nici ca alții să-l pomenească, se purta de parcă nici n-ar fi avut vreodată un fiu, într-atât era de supărat că tata ne stricase reputația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acum cînd asociatul lui nu mai este acolo pentru a face ca lucrurile să meargă bine. Și am Încredere În dumneata că o vei convinge pe Jeanne să-ți cedeze partea defunctului ei fiu. Arthus Îi aruncă o privire plăcut surprinsă. Să fi avut totuși PM un dram de minte? Sau nutrea același vis ca și el? Epoca În care cei din familia Kersaint domneau ca niște stăpîni absoluți asupra celor din Lands’en se dusese, dar speranța de a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căuta adevărul? - Unele adevăruri pot fi fatale. Riști să deschizi cutia Pandorei, las-o baltă. Tonul sincer, la fel ca avertismentul, o șocară pe tînăra femeie. Era gata să răspundă, Însă ușa se deschise brusc În fața lui Fersen. Polițistul păru surprins, apoi demoralizat descoperind-o pe Marie În compania lui Pérec. - Nu bați niciodată la ușă? Îl luă ea peste picior. - Vezi că s-ar putea să ajung să te bat pe dumneata. Se proțăpi În fața ei. - Pentru ultima oară, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alungă cineva o muscă și se pregăti să urce În mașina de teren. Rămase Însă blocat zărind cauciucurile sparte. Fără umbră de expresie pe chip, se Întoarse spre Marie. - Ai făcut bine că ai rămas. Unde e mașina dumitale? Marie, surprinsă, Îngăimă ceva ce aducea a protest, dar Lucas, fără măcar s-o asculte, Întinse mîna. - Cheile. Ordin de rechiziție. După glas, ea pricepu furioasă că n-avea Încotro, făcu stînga-mprejur spre mașină declarînd pe un ton decisiv, că În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
austeră a castelului se profilă la cotitura drumului. Marie Își Întrerupse reflecțiile trecînd pe sub poarta de intrare pe proprietate. Silueta lui Jeanne ducînd un coș cu rufe se decupa pe fondul apei cenușii a estuarului care mărginea parcul. Marie rămase surprinsă că mama ei venise la muncă. Și se simți Întristată constatînd, pentru prima oară, că mersul ei Încet și greoi era cel al unei femei bătrîne. De vină era povara pe care o ducea, desigur. Cea a durerii, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le făcu semn să tacă. Marie primi răceala acelei priviri ca pe o rană care se suprapuse peste suferința ei, se clătină pe picioare. Jeanne Își strecură atunci brațul pe sub cel al fetei ei și o luă blînd de mînă. Surprinsă și bulversată de gestul afectuos pe care nu-l mai aștepta, Marie nu-și mai putu controla lacrimile care i se rostogoliră fără reținere pe obraji. O strînse atunci impulsiv pe maică-sa În brațe, cuibărindu-și obrazul În scobitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e sigur. Ucigașul știa poate de galeria pînă la faleză... - Și ne-a pus astfel În situația de a o descoperi? Ca să ne facă să Înțelegem ceva?... - Poate, da... Timbrul vocii lui era dintr-odată atît de intim Încît Marie, surprinsă, ridică ochii spre el. Lucas nu se mai gîndea deloc la anchetă, ci la ce Înțelesese din sentimentele lui cînd crezuseră că vor muri. Marie, foarte tulburată, nu putu articula o vorbă și nici nu se simți În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se instaleze pe insulă. Era aici pentru a scrie și a trăi liniștit, și Înțelegea ca toate astea să meargă la fel și mai departe. Afirmația lui Ryan era atît de netă că Lucas și Marie nu fură deloc surprinși cînd Morineau confirmă alibiurile acestuia: Ryan se aflase la cafeneaua din port atunci cînd ei fuseseră blocați În grotă, Stéphane Îl Încuiase În celulă ca să-l trezească din beție În noaptea uciderii lui Gildas, apoi se aflase la Paris cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reflectă o clipă, apoi se Întoarse iute Înăuntru. Coborî scara În viteză pînă la ușa de intrare la farului și se ascunse acolo la țanc pentru a-l lua pe Ryan prin surprindere. - Ne părăsești deja? Scriitorul Înălță sprîncenele, abia surprins, și Îi zîmbi liniștit. - Plec pentru cîteva zile ca să dau ocol insulelor, te tentează? Marie se uita fix la el fără să izbutească să descopere ceva ascuns În atitudinea lui. Își depăși simpatia instinctivă pe care i-o trezea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gest. Ajunseră la ușă cînd, brusc, se răsuci, mătură arma Mariei cu un gest fulgerător și precis, o Împinse violent În lături, ieși, apoi Închise ușa grea În urma lui, Încuind-o cu cheia. Marie, turbată de furie că se lăsase surprinsă, se ridică și Își recuperă arma. Se văzu nevoită să tragă de trei ori pînă ce broasca cedă sub Împușcăturile asurzitoare care răsunau În imensa cușcă a scării. Izbuti să deschidă ușa și se năpusti afară. Nu făcuse decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu respirația tăiată, ajunse În sfîrșit la monolit: singura persoană de pe insulă care ar fi putut dispărea În felul acela sub dolmen era Ryan. Se strecură sub mastodontul de piatră cînd o voce o făcu să tresară. - Ce faci aici? Surprinsă, se Întoarse spre Lucas, care stătea aplecat deasupra ei. - Știai că eram aici? După cele două cute mici care se săpau Între sprîncenele lui, văzu că era prost dispus. - Înregistrările video au Încetat să mai transmită, camerele au fost toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea chiar În dimineața respectivă. Milic și Jeanne aveau aceeași părere, În mod vizibil. Emoția Îi făcea să se simtă stingheriți. - Ai grijă de tine, fetițo, murmură simplu bătrînul pescar, legănîndu-se de pe un picior pe altul. Marie Încuviință și rămase surprinsă cînd Jeanne o cuprinse brusc În brațe și o strînse la piept. - Du-te repede, te așteaptă, Îi șopti ea desprinzîndu-se la fel de brusc. La capătul ultimului loc de oprire din port, Christian se agita pe goeletă, ocupat cu ultimele pregătiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care pune la cale o năzdrăvănie. Se Îndreptă spre un automat distribuitor de dulciuri și luă un cornet de Înghețată de zmeură pe care-l scoase din ambalaj. Se Întoarse la ea și i-o puse sub nas. Deși cam surprinsă, schiță gestul de a lua cornetul În mînă, dar el Îl trase Înapoi cu iuțeală. - Nu e de mîncat, e doar de privit. Ea nu Înțelegea. El continuă. - Nu ți s-a părut uimitor că Ryan se echipase cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Shakespeare? „Cât trebuie să fi suferit acest om ca să simtă atâta nevoie să facă pe bufonul!...” Shakespeare mi s-a părut Întotdeauna un autor supraevaluat; Însă, ce-i drept, e un bufon fără pereche. Bruno se Întrerupse, Își dădu seama surprins că Începea să sufere cu adevărat. Femeile sunt, uneori, atât de drăguțe; la agresivitate răspund cu Înțelegere, la cinism cu blândețe. Care bărbat s-ar purta așa? — Sophie, aș vrea să-ți ling păsărica..., Îi spuse el cu emoție; ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se lipi de partener Îmbrățișându-l; el respiră și mai apăsat, scoase un geamăt lung, după care tăcu. Rămaseră Înlănțuiți două minute, apoi bărbatul se ridică și ieși din bazin. Înainte de a se Îmbrăca, Își scoase de pe sex un prezervativ. Surprins, Bruno constată că femeia rămâne pe loc. Pașii bărbatului se depărtară, liniștea reveni. Ea Își Întinse picioarele prin apă. Bruno făcu la fel. Un picior al femeii Îi găsi coapsa, Îi atinse ușor sexul. Cu un clipocit ușor, ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-n fiecare dimineață la trezire și ca majoritatea bărbaților, avea o erecție. În lumina slabă a zorilor, Încadrat de părul negru, des și ciufulit, chipul Christianei părea foarte palid. Întredeschise ochii În clipa În care el o penetra. Păru puțin surprinsă, dar desfăcu picioarele. Bruno Începu să se miște În ea, dar constată că devine din ce În ce mai neputincios. Simți o mare tristețe, amestecată cu neliniște și rușine. Vrei să-mi pun un prezervativ? Întrebă el. — Da, te rog. Sunt alături, În trusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cei mai influenți ai secolului.” Ieșiră să mănânce la un restaurant chinezesc din apropiere, ce oferea un meniu pentru două persoane la 270 de franci. Michel nu ieșise din casă de trei zile. — Azi n-am mâncat, remarcă el, puțin surprins; continua să țină cartea În mână. — Huxley a publicat Insula În 1962, e ultima lui carte, continuă el amestecându-și orezul cleios. Acțiunea are loc pe o insulă tropicală paradiziacă - vegetația și peisajele sunt probabil inspirate de Sri Lanka. Pe acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În gura neveste-mii. Nu aveam intenția să am alți copii. A doua zi am scris textul despre familie, cel care a fost publicat. — Îl mai am..., interveni Michel. Se ridică și căută revista În bibliotecă. Bruno o răsfoi ușor surprins, regăsi pagina. Mai există, Într-o anume măsură, familii ( Scântei de credință printre atei, Scântei de iubire În adâncul greței), Nu se știe cum, Aceste scântei strălucesc. Sclavi În serviciul unor organizații de neînțeles, Singura noastră șansă de Împlinire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
insistă să accepte un bacșiș - Îi rămâneau trei sute de franci, bani gheață. Săptămâna următoare, se hotărî să arate textele unui coleg - un profesor de literatură de vreo cincizeci de ani, marxist, foarte rafinat, cu reputație de homosexual. Fajardie fu plăcut surprins. „O influență a lui Claudel... sau poate mai curând a lui Péguy, cel din versurile libere... Dar e original, tocmai, nu prea mai Întâlnești așa ceva.” În privința demersurilor ce trebuiau făcute, nu Încăpea nici o Îndoială: „L’Infini. Acolo se face literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lui Péguy, cel din versurile libere... Dar e original, tocmai, nu prea mai Întâlnești așa ceva.” În privința demersurilor ce trebuiau făcute, nu Încăpea nici o Îndoială: „L’Infini. Acolo se face literatura de azi. Trebuie să-i trimiți textele lui Sollers.” Puțin surprins, Bruno Îl rugă să repete numele - Își dădu seama că-l confunda cu o marcă de saltele, apoi trimise textele. Peste trei săptămâni, telefonă la Denoël; spre marea lui surpriză, Sollers Îi răspunse, Îi propuse o Întâlnire. Miercuri nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Început să țip, tipul mi-a dat drumul, am izbutit să fug. Am plecat chiar a doua zi, cu prietena mea. Despre oamenii aceia, n-am mai auzit niciodată nimic. — N-ai citit articolul din Paris Match? — Nu... Christiane părea surprinsă; Bruno făcu o pauză, ceru două cafele, apoi continuă. De-a lungul anilor, Își făcuse o concepție despre viață cinică și violentă, tipic masculină. Universul este un câmp Închis, o viermuială bestială; totul se află Într-un univers Închis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
viața Annabellei atârna de un fir. Bătrâna avea dreptate refuzând să Înțeleagă; omul nu e făcut ca să accepte moartea: nici pe a lui, nici pe a celorlalți. Se apropie de paznic, Îl Întrebă dacă Îi poate da niște hârtie; puțin surprins, acesta Îi Întinse teanc de foi cu antetul spitalului (acest antet avea să-i permită lui Hubczejak, mult mai târziu, să identifice textul În grămada de note găsite la Clifden). Unii oameni se agață cu ferocitate de viață, o părăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tradiționale. Totuși, rata natalității scade la ei an de an, iar dispariția lor pare acum inevitabilă. Contrar tuturor previziunilor pesimiste, această dispariție se petrece În liniște, În ciuda câtorva acte de violență izolate, al căror număr scade În permanență. Suntem aproape surprinși să constatăm cu cât calm, cu câtă resemnare și poate cu ce ușurare secretă și-au acceptat oamenii propria dispariție. După ce am rupt cordonul ombilical care ne lega de umanitate, noi trăim. Din punctul de vedere al oamenilor, trăim o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]