3,370 matches
-
îl părăsește tot așa de grabnic, căci se furișează în ființa lui o altă neliniște. Nana Floarea va fi dat drumul cățelușei după clipa când arhanghelul și-a plutit umbra peste casa de la Prelunci, ducând cu el cel din urmă suspin al bolnavei, cu sufletul. —Dumnezeu să se milostivească de noi... șoptește Nicula Ursake. Trece cureaua cățelușei în mâna stângă și-și face cruce cu dreapta. Cum a făcut semnul sfânt, i se aprinde înainte, în desimea ceții, o stea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sărmana, odihnește în țintirim la ea acasă. Și i se fac rugăciunile de liniștire, și i s-au plătit vămile, și i-au pus podurile de trecere. Ea s-a dus în împărăția drepților, unde nu mai este întristare, nici suspin. Așa că erau rătăciri de-ale lui, în frigurile boalei. Înțeleg, nană, dar el vorbea cu dânsa și ea îi răspundea. Noi n-auzeam; însă el auzea. —Vai, și când s-a întâmplat asta? — În noaptea dintăi. — Pe urmă a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zis că te-ai întors în oraș. Poți să mă suni, te rog? Ar trebui să vorbim despre... despre... ce... ce-nușă. Vocea i s-a frânt când a spus cuvântul. Am auzit cum încerca să se controleze, dar îi scăpau suspine. A închis abrupt. La naiba, m-am gândit. Va trebui s-o sun. Mai degrabă mi-aș fi mâncat urechile. Parcul gemea de lume. Am găsit un loc pe iarbă și, după câteva clipe, a apărut și Jacqui, bălăngănindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
drumul, stele, lipește, aruncă. Era foarte liniștitor și plângeam de o bună bucată de vreme până să-mi dau seama. Ca să știți, nu plângeam, mai degrabă mă scurgeam. Lacrimile îmi curgeau pe față fără vreo contribuție din partea mea - fără nici un suspin, fără nici un gâfâit, fără să mi se cutremure umerii; totul se întâmpla în perfectă liniște. Am plâns tot timpul până am terminat treaba și, deși lacrimile mele au întins cerneala de pe eticheta cu adresa revistei Femme, n-am produs nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e un imbecil. Și nici măcar nu e drăguț, știi? Ciufut. — Nu trebuie să-ți placă de el. Impune-ți doar să nu-ți placă. —E chiar așa de ușor? — Da! Mă rog, poate. —Mamă? —Care din voi e? —Anna. Un suspin. — Vreo știre despre Jacqui și Joey? De fapt, da! De-asta și sun. —Hai! Zi odată! — Crede că seamănă cu Jon Bon Jovi. —Asta e, atunci. S-a încheiat partida. —Deloc. Jacqui e mai puternică de-atât. —El defăimează dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
al meu. Vocea i s-a frânt. —Cel mai bun prieten pe care l-ar fi putut avea cineva. Mecanic, am căutat în geantă și i-am întins un șervețel. Leon și-a îngropat fața în șervețel, lăsând să răzbată suspine înfundate, în timp ce eu mă întrebam dacă îl credeam. Da, m-am hotărât. Îl credeam. Atunci ce se întâmpla? Dar când m-am întors la birou, mă așteptau o serie de mesaje frenetice de la Kevin, iar ultimul spunea: —Vin să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
televizor, până și pe cea din portofel - și le-am exilat în tărâmul plin de praf de sub pat. Singura persoană cu care voiam să stau era Jacqui, care nu se putea opri din plâns. —E doar din cauza hormonilor, repeta, printre suspine. Nu e din cauza lui Joey. Sunt total împăcată în privința lui. E doar din cauza hormonilor. Când nu eram cu Jacqui, ieșeam la cumpărături și aruncam frenetic cu banii. Tocmai îmi luasem salariul și l-am cheltuit pe tot, inclusiv banii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a plecat așadar spre uitare, bogat, dar vrednic de milă, iar în momentul când străbătea ultima trecătoare, de unde încă mai putea vedea Granada, a rămas nemișcat o clipă, cu privirea tulbure și mintea amorțită; castilienii au numit acel loc „Ultimul suspin al maurului“, căci sultanul detronat vărsase acolo, zice-se, câteva lacrimi, de rușine și de remușcare. „Plângi ca o muiere un regat pe care n-ai știut să-l aperi ca un bărbat!“ i-ar fi spus, se pare, Fatima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au fost ale mele și ale surorii mele. Mohamed și Warda erau încremeniți de emoție, la fel ca sutele de priviri ațintite asupra lor. Cât despe Salma, m-a strâns ceva mai puternic la piept. După felul cum respira, după suspinele care-i scăpau, am înțeles că suferea. Lacrimile îi curgeau desigur la adăpostul vălului, și nu fără motiv, deoarece patima neînfrânată a tatălui meu avea să ne ducă foarte curând pe toți la marginea decăderii. Mohamed măsurătorul, atât de senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și-a vârât capul la pieptul meu și a izbucnit în plâns. Am strâns-o în brațe ca s-o fac să tacă, temându-mă să nu fie auzită. S-a turtit de pieptul meu, înăbușindu-și încetul cu încetul suspinele, dar trupul îi tremura și, încet, se prăbușea. A rămas curând aidoma unui vreasc fără vlagă pe care-l țineam moale în brațe. Prietenii mă preveniseră că în noaptea nunții multe fete se străduie să pară mai neștiutoare decât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A fost ales ieri în scaunul Sfântului Petru și a luat numele de Clement, al șaptelea cu acest nume. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Îmi curgeau lacrimile fără să mi le pot opri. Am fost totuși în stare să îngaim, printre suspine: — Și cu Adrian ce s-a întâmplat? — N-aș fi crezut că dispariția sa te va afecta atât de tare! I-am trântit un ghiont cu pumnul în umăr pe care nici măcar n-a încercat să-l eschiveze, știind bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nimeni n-a știut, nici chiar Ella Llewellyn. Cui îi pasă, mi-am spus eu, și am încercat să o înghesui imediat în pat Aveam o mare dorință să o posed iar. M-a lăsat să o mozolesc, scoțând acele suspine de căpriță care știe că îmi plac, pline de promisiuni amănunțite despre talentul viril și candid - după care cere o întrerupere, se strecoară din pat, își aranjează hainele de pe ea, se piaptănă, își schimbă pantofii, se pudrează, și-l scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poezii cu o temă națională („Basarabie română”), cu o temă religioasă („Ziua Înălțării Sfintei Cruci”, „Zi de Crăciun”), poezii din „interior” („Gânduri” sau „Vis”), versuri de dragoste („Dacă mă cauți”, „Tu să mă ierți”) și poezii dedicate naturii („Farmecul iernii”, „Suspin de toamnă”, „Cântecul frunzei” etc.). În ce rezidă coerența interioară a acestui volum cu abordări atât de diverse? Care este elementul de unitate?... Sunt întrebări legitime și totodată un impuls suplimentar pentru a purcede la o lectură atentă a versurilor
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
o părere de rău. Am uitat dacă merg... încă tot mă iubesc... Am ajuns la timp, ocup și un loc. Dar gândul apasă cu greul său bloc... E numai vedere... nu mai pot să vorbesc... Romanță Parfumul rozelor ude, Tomnatic suspin, În zori, în tăcutele trude, Te cheamă pe tine, puțin. O tristă poemă de foi Îmi spune-o poveste de noi... - Adio, pustiu, și fior. Va fi poate-odată, amor. SFÎRȘIT George Bacovia " Ștanțe burgheze (1946) " * SIC TRANSIT Acolo, unde nu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Bookers în 1993). Au urmat Rușinea î1983, Prix du Meilleur Livre Étranger, nominalizare la Booker Prize în 1984), Versetele satanice î1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun și Marea de Povești î1990), Ultimul suspin al Maurului î1995), Pământul de sub tălpile ei î1999, Commonwealth Prize), Furie î2001) și Shalimar clovnul î2005). Pe lângă operele de ficțiune, i-au mai apărut o culegere de eseuri, interviuri și recenzii intitulată Patrii imaginare î1992), volumul de povestiri Orient, Occident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
culegere de eseuri, interviuri și recenzii intitulată Patrii imaginare î1992), volumul de povestiri Orient, Occident î1994) și o vastă antologie de texte eseistice și memorialistice, purtând titlul Dincolo de limite. La Editura Polirom au fost traduse până în prezent Rușinea î2001), Ultimul suspin al Maurului î2002), Harun și Marea de Povești î2003), Pământul de sub tălpile ei î2003), Copiii din miez de noapte î2005), Orient, Occident î2005) și Dincolo de limite î2005). în 2006, în cadrul colecției Biblioteca Polirom a fost lansată seria de autor „Salman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care le făcea James. Cuvântul „otrăvit“ rămăsese în aer deasupra capului lui James. Oamenii s-au dat câțiva pași înapoi, de parcă le era frică să nu fie contaminați. Departe de privirea mea, departe de mulțime, Susie plângea cu sughițuri, cu suspine lungi, terifiante, panicată la culme, fiind parcă un punct de sprijin pentru gemetele agonizante ale lui James. Toată lumea se uita la Marcus Samson de parcă el era purtătorul lor de cuvânt. Dar el nu se uita decât la James și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Ori deschideți ușa, ori o dărîmăm În șuturi, domnule Sempere. Nu mă faceți să repet. Am recunoscut glasul lui Fumero și am simțit cum mă năpădește un fior Înghețat. Tata Îmi aruncă o privire Întrebătoare. Am Încuviințat. Înăbușindu-și un suspin, deschise ușa. Siluetele lui Fumero și ale celor doi ciraci se conturau În lumina gălbuie a pragului. Niște pardesie gri tîrÎnd după ele marionete din cenușă. — Unde-i? strigă Fumero, dîndu-l la o parte pe tata cu o mînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mi-ați poruncit! Zâna: Și cum l-ai găsit ? Viu sau mort ? Șoimul: Când îl privești, pare mort. Dar nu cred să fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l sugruma, a lăsat să-i scape un suspin și a îngânat: „Acum mă simt mai bine!” Zâna: (bate de trei ori din palme) Câinele: (merge drept, ca omul, cu lăbuțele ridicate; coada îi iese din fracul/costumul negru; așteaptă porunci) Zâna: Bine c-ai venit, Medoro! Ia repede
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Început, că totul nu e decât stângăcie și teamă și curiozitate În speranța plăcerii...! O plăcere atât de neînsemnată! Prin ce meritase tocmai el și de ce profitase, doar o văzuse cât e de dezorientată, nu? Acum fata plângea Încet, cu suspine abia auzite, iar Gelu Își lăcrima ochii privind drept În pata albă și strălucitoare din mijlocul acelui nor uriaș. Partea cenușie a norului se curbă Încet și luă forma a două emisfere cerebrale. Pata albă rămânea În mijloc ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
moment Îl strecurase În scutecul copilului său de un an Înainte de a se despărți de el fără voie și probabil definitiv. Grințu Încă se Îndoia că tocmai el ar fi fost acel copil. Ea Începu fără veste să plângă Încetișor. Suspinele ei se auzeau o dată cu cântecul greierilor sau alternativ. Multă vreme acesta fu singurul fond sonor și e greu de stabilit În ore și minute acea durată. Liniștea fu spartă În cele din urmă tot de Grințu. — Totuși, nu Înțeleg de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dezastrul! Eram în stare să merg până la capăt cu toate riscurile. Joaca s-ar fi încheiat tragic, iubirea noastră ar fi început cu o trădare neînchipuită! Prețul ar fi fost prea mare. I-am auzit vaietul înfundat, întretăiat c-un suspin scârțâit: - Acum poți să pleci, mi-ajunge ! Mi-am potolit foamea și setea de tine! Acum poți să pleci! M-am săturat pentru o clipă, un milenium, o viață. Pleacă repede și nu privi în urma ta, nu o să vezi pe
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
era, dar abia îndrăznea să respire, de teamă să nu se trădeze. Cavalerul s-a trântit pe malul înflorit și lăsându-și capul pe cotul mâinii a căzut în visare. Apoi a prins a se jelui cu glas tare și suspine adânci. Lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraji, iar pieptul său părea mistuit de un foc ascuns. -Oh, crudă soartă! - exclamă el. - Alții triumfă și eu sufăr! De o mie de ori mai bine moartea decât să îndur un lanț atât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
că împăratul decretase hotărârea de a o acorda ca răsplată a vitejiei aceluia dintre nepoții săi care aveau s-o merite mai mult. În vreme ce Sacripant continua a se jeli, Angelica, deși se arătase întotdeauna de o răceală de marmoră, la suspinele lui, s-a gândit totuși acum că nimic n-o oprea să se slujească de el în aceste clipe de grea cumpănă. Deși hotărâtă să nu-l accepte niciodată ca soț, ea și-a dat totuși seama că era nevoie
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate. Doamna cea tânără a răspzîuns cu glas întretăiat de suspine: “Deși știu că povestea mea nu-mi va aduce decât și mai mari suferințe din partea mârșavului căruia această femeie mă va pârî negreșit, nu-ți voi ascunde nimic. Și de ce m-aș mai teme de furia lui? Măcar de mi-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]