2,825 matches
-
luciul oglinzii, o lună, coboară, Văpăi Vărsând pe covoare. Privind-o smerită cum șade culcat, Demonic zîmbi-vei, cu luna vei trece În pat Pe-o marmură rece. Privind-o o noapte întreagă tu taci - Privește cum sânii se bat și suspină S-o-mbraci C-un giulgiu de lumină. Și ochiului celui în basme îi minți Să-i pară că ese din arc de pilastri Un prinț Cu ochii albaștri. {EminescuOpIV 543} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sunt nevinovat! 30. Este vreo nelegiuire pe limba mea, și nu deosebește gura mea ce este rău? $7 1. Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaș și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua. 2. Cum suspină robul după umbră, cum își așteaptă muncitorul plata, 3. așa am eu parte de luni de durere și partea mea sunt nopți de suferință; 4. Mă culc, și zic: Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrși noaptea?" Și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Supărarea să nu te împingă la batjocură, și mărimea prețului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire! 19. Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, și chiar toate puterile pe care le-ai putea desfășura? 20. Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor. 21. Ferește-te să faci rău, căci suferința te îndeamnă la rău. 22. Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să învețe pe alții ca El? 23. Cine Îi cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacile din țară de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>. Că nu știe femeia acia că este singur Duca-Vodă. Iar Duca-Vodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar”. E drept ce ai spus, dar de unde până unde ți-ai adus aminte iar de Duca-Vodă? Tocmai îmi umbla prin minte un zapis întocmit de Alexandra stolniceasa și fiul ei, Toderașco, prin care arătau că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
exista Iubire în lumea asta rea. Îl privești, e mincinos, Te duce cu vorbe ușoare Dar e al tău, îl ierți și așa, Căci e cel mai dulce soare. Te vrea în pat și apoi tot pleacă, Tu plângi și suspini ușor, Îl ierți din nou, las! o să treacă. Te amăgești și fugi p’un nor. Dar când îl întâlnești zâmbind Și te iubește așa cum ești, Acel bărbat e al tău prinț Și atunci există dragoste! Așteaptă-l, va veni într-
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
cea preste măsură, iar Dionis este a chefului... {EminescuOpXV 588} {EminescuOpXV 589} {EminescuOpXV 590} ["STIHURI POLITICE... "] 2276A 52. ["STIHURI POLITICE... "], 163r Stihuri politice asupra stemei prealuminatului, slăvitului și blagocestivului domn Io Constantin B. Basarab Voievoda {EminescuOpXV 1022} O INIMĂ CE SUSPINĂ (p. 546) O inimă ce suspină De durere fiind plină, Zi și noapte se muncește, De nimic nu se alină. Nime-n lume nu se-ndură Să potoale-a ei arsură, Toate s-au giurat de moarte S-o întîmpine
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a chefului... {EminescuOpXV 588} {EminescuOpXV 589} {EminescuOpXV 590} ["STIHURI POLITICE... "] 2276A 52. ["STIHURI POLITICE... "], 163r Stihuri politice asupra stemei prealuminatului, slăvitului și blagocestivului domn Io Constantin B. Basarab Voievoda {EminescuOpXV 1022} O INIMĂ CE SUSPINĂ (p. 546) O inimă ce suspină De durere fiind plină, Zi și noapte se muncește, De nimic nu se alină. Nime-n lume nu se-ndură Să potoale-a ei arsură, Toate s-au giurat de moarte S-o întîmpine cu ură. ["CÎND TU TRECI... Când
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în noduri *** cirul Ar mai merge și-nainte Dar ți-ar unge * și samurul. TURTURICĂ, TURTUREA (p. 562) Turturică, turturea, De ce-mi ești așa de rea Și nu-mi stai alăturea. Că mi-e drag un turturel 5 Ce suspină singurel, Mă gândesc numai la el. 1023 {EminescuOpXV 1024} DE UNDE VII DORULE? (p. 562) - De unde vii dorule? - De la voi odorule. - Dar la noi ce foc mai vii, C-a venit urîtu-ntîi 5 Și s-a pus la căpătâi, Și n-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vis amăgitor". Vis îmi pare fericirea 30 La trecut când mă gândesc Căci o clipă a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute, Ce ca flori vă scuturați, 35 De ce gândurile mele În zadar le turburați? Liră jalnică, duioasă, Ce suspini tu în zădar? Poate plângi că-a mea viață 40 Se sfârșește cu amar? {EminescuOpXV 1034} AJUNGĂ-ȚI PUIULE, AJUNGĂ (p. 667) [De aș ști că ai] veni Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă Să vii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și, dorind să-l facă fericit, intră în vorbă cu el: - Bună! Mă numesc Marta. De ce ești așa de trist? Este seara de Crăciun și în această seară toți ar trebui să fim fericiți! Copilul o privi cu ochii înlăcrimați, suspină adânc și răspunse: - Cum aș putea să fiu fericit, când toată lumea stă lângă bradul împodobit, cu mesele pline de bucate alese, iar eu... eu nu am nici măcar unde să dorm? La mine nu a venit Moșul niciodată, deși am fost
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
schimbă deodată ritmul... încetinesc, merg strâns înlănțuiți și se sărută . Iar visează... se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză... amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie.. regretă, suspină însă trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Încetează și se despart cu dificultate din îmbrățișare însă merg mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
îndemne, sânul plin de lapte îl îmbie, instinctual el suge de două-trei ori și obosit începe din nou să plângă. În toată casa nu doarme nimeni. Toți sunt îngrijorați de acest refuz de neînțeles din partea unui nou născut. Mamă-sa suspină însă deodată devine fericită când băiatul mai suge puțin lapte: - De ce însă obosește imediat și suspină întruna? se întreabă cei din jur. Pomilia și bunică-sa încearcă să-i dea ceai îndulcit, același rezultat. Nașterea a fost relativ ușoara, iar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din nou să plângă. În toată casa nu doarme nimeni. Toți sunt îngrijorați de acest refuz de neînțeles din partea unui nou născut. Mamă-sa suspină însă deodată devine fericită când băiatul mai suge puțin lapte: - De ce însă obosește imediat și suspină întruna? se întreabă cei din jur. Pomilia și bunică-sa încearcă să-i dea ceai îndulcit, același rezultat. Nașterea a fost relativ ușoara, iar mama lui nu vrea să se despartă de micuț. Îl schimbă, îl înfașă stă cu ochii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Apelor. Străinii spun că este undeva spre apus, între ape. Poate la capătul lumii. - Dar cine-i omul negru cu care ai vorbit și azi și ieri? E dintre stăpîni? Mai-Baka nu răspunse îndată. - Cine poate ști! zise vrăjitorul Tela, suspinând. - Cum, nici chiar tu nu știi? îl întrebă Mai-Baka mirat. Iată, eu nu știu, dar bănuiesc. - Ce poți bănui! se repezi Tela. - Asta bănuiesc: străinul nu ne este dușman! spuse Mai-Baka. - Ce caută aici? De ce umblă mereu prin țarc? întrebă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fac, s-ar găsi altul să aleagă. Ar alege poate jumătate din voi, și pe ceilalți i-ar da pe mâna soldaților. M-am gândit însă... Auta tăcu, nesfîrșindu-și cuvintele începute. Mai-Baka și Agbongbotile îl priviră deodată cu teamă. Bătrânul suspină și zise: - Tela a ghicit: ești iscoadă!... Păcat. Lui Auta îi venea greu să le spună tot ce avea pe suflet, dar și mai greu îi venea să nu le spună. Lupta din el se oglindi în cutele feței lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
avea cum să afle că aceea pe care a ales-o Auta nu numai că nu e neagră și nu e sclavă, dar că e Nefert, care e atât de frumoasă, are optsprezece ani și e fiica lui Tefnaht. Auta suspină: va trece viața lui, și Nefert nu va fi niciodată pentru el altceva decât un idol de zeiță zărită de departe, și numai câte o clipă, ca fulgerul sau rândunica. Din nou simți pe frunte ceva mătăsos și rece, ca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spun. Zice că a înțeles de la început că ești foarte bătrân, slăvite stăpâne, și că ești foarte înțelept și puternic. Te roagă, stăpâne, să te uiți în ochii lui. Marele Preot se uită adânc în ochii străinului. Părea mulțumit. Apoi suspină și zise: - Ce pot vedea în niște ochi atât de străini! - Dar despre mine ce a spus? întrebă Tefnaht. Auta se uită la el liniștit. Spuse rar: - Despre stăpânul meu Tefnaht n-a spus nimic. - Totuși este prea mult cât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu se poate stăpâni și lăsă plânsul să izbucnească. Fără să știe pentru ce, plânse și Nefert. Străinul își încorda ochii, părând că se gândește la altceva, dar îl privea țintă pe rob cărunt. Potolindu-și în sfârșit plânsul, Auta suspină: - Te-am crezut mort, prietenul meu drag... Bine că te-am găsit! Acum ai să vii cu noi, Mai-Baka. CAPITOLUL XXIX Părăsindu-și coșul cu pește, Mai-Baka îl urmă pe Auta ca un câine credincios. Numai uneori se uita pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
își privea tatăl trist. în acel moment domnul Radu Brădescu se îndreptă spre Ionuț îmbrățișându-l. Nici unul din ei nu-și mai putu stăpâni lacrimile, tatăl și fiul plângeau în spatele lor, atât doamna Ramona Brădescu, cât și doamna Angela Ulmeanu suspinau printre lacrimi. Acest tablou viu și dureros era mai puțin vizibil din cauza veseliei și a dansului de la acea oră de după miezul nopții. Lui Andrei și Liviei, finii soților Brădescu nu le scăpase scena și intrară între cei triști, luându
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
e prea obraznic și că o s-o ia puternic la bot. Stabilesc cu toți să mai tragem o băută noaptea târziu la cazinoul despre care știu că e Închis pentru renovare. Acum e ger și mergem prin zăpadă mare. — Rahat, suspin eu când văd ușile acoperite cu scânduri, acu obligatoriu mergem la unu din localurile astea de poponari, le spun eu, arătând spre Top of the Walk. — Io nu merg acolo, face mișto Inglis. Acolo n Shrubhill la masoni... — Ai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Elenă Marin Alexe Caut suspinând ușa zorilor cu tandrețe în genele răsfățate de căldură privirii Prin gânduri dau târcoale uitate meandre visului pasager, incoerent, ratat. Mă străduiesc să deschid seiful inimii prin Cuvânt și să ating taine ascunse înțelepților, dar descoperite profanului. Ciudat nu? Zilnic
Labirintul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83320_a_84645]
-
zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd trecutu-n viață, să văd româna dramă, Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă Și muzica română chemând din munții-n nouri, Din stelele căzânde, din văile-n ecouri, Din brazii ce suspină l-a iernei vijelie, Din fluierul cel jalnic, din buciume-n câmpie, Chemând doina română, a inimilor plângeri, A sufletului noapte, a dorurilor stângeri. Românu-n trecut mare e mare-n viitor! Și tu vrei ca poetul să fie trecător, Pe-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ochii și iar începu să rostească frânturi de rugăciuni. Sorocul îl silea la plecare; era preludiul despărțirii veșnice. „- Doamni, facă-se voia Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rușine... intră în crâșmă ca o furtună, murmurând: - Tot a me‟ ai să cii, fa Anucă! Trântind ușa de perete, mare cât un mal, podelele scârțâiră jalnic sub greutatea pasului său, și se opri lângă tejghea. În crâșmă lăutarul le suspina din gură și din vioară, la ureche, bătrânilor, cântece vechi, neauzite... neascultate, din alte vremuri, care bucurau dar și întristau sufletul... Era atâta jale în cântecul lui, că-ți frângea inima, sufletul, de piatră să fi fost. Toți, la intrarea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și imediat îi dă o notă. Vreau să consider bărbații niște ființe egale mie, nu niște posibili soți. Foarte nobil din partea ta, observă Darcey. —Deci e? — Ce să fie? —Însurat, deșteapto. —Habar n-am, spuse Darcey. — Deci aș putea spera, suspină Anna. O să-mi permit să am speranțe numai în legătură cu unul dintre ei, așa că măcar să fie cel mai arătos. Pare să aibă stofă de soț. Dar trebuie să am grijă să aibă și stofă de tată. E foarte deprimant. Cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]