3,383 matches
-
chiar așa, he, he... Dar acum... Hai Mariedl. Vino-ncoa și să-ți fie frică, he, he... Tatăl tău vrea să-ți îndoape gura ta maternă, gura ta maternă și botul îmbăloșat. Mariedl își ridică rochia și îi ține lui taică-său vârful cuțitului în față. Ha, ha, iar a crescut ceva omenesc aiurea. Apucă cuțitul de mâner și i-l înfige între picioare. Mereu voioasă gura alintată, gura maternă. FRATELE LUI MARIEDL: Bravo tăicuțule, bravo. Omul, mai mult așa de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și se strecoară în gaura de foc de natură umană, molipsește dobitoc de credincioasa apă vie, seul cadavrului uman nenăscut silit să trăiască nătărău, nu că poate să vrea să poată, ca seul de la fiaraom care-i tare credincioasă. Bravo taică, bravo. Chiar dacă moartea îi povestește burții de atâta vreme despre adevărata ei formă, burta căsăpește din credință pentru țară creierul, ficatul, inima, și toate pietrele de ficat. Bravo tată, bătrâne tată putrezind cu drag. Tatăl s-a aranjat cu istoria
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și sare în sus. MARIEDL: Bravo, domn' doctor. Omul varsă apă, varsă sânge și varsă lapte. MAMA LUI MARIEDL: Stai jos Mariedl. Stai cuminte și așteaptă. Cel mai bine pentru viitorul tău cap de mortăciune ar fi ca craniul lui taică-tău să aibă să muște ceva. Tu dezvelești acum chifla ta cu cârnați și îți umpli cu ea sacul neliniștit al burții tale. Mariedl bagă mâna sub fustă și trage afară o chiflă cu cârnați. MEDICUL (horcăind): Porci de câiine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mine cu măscări și injurii. Știau foarte bine cu cine au de-a face pentru că pomeneau de Televiziunea Vaslui iar unul dintre ei, fiul unui ofițer polițist hoț și dat afară, mi-a mai aruncat cândva jigniri în fața chioșcului lui taică-său. Subliniez că nu numai pentru că m-am băgat pentru fată m-au înjurat ! A fost un act de curaj să înfrunt 6 golani pu și pe tâlhărie, bătăi, băutură; puteau să mă lovească sau cine știe ... M-am ales
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
asalt, dar cu neinstruiții aceștia vrei să treci Rubiconul # 5%) și mai ales de la PNL. Partidul acestora din urmă, serios și competitiv, are un ministru (absent în campanie) dar și un cheluț cu handicap gata să-l înjunghie și pe taică-său. Ar fi interesant ca din cauza lui Dan Marian (pufuleț al nostru) să nu "iasă" nici Cristian David. Și oricât ar investi acesta, să nu uităm că ing. Ioan țibulcă a fost prefect și dacă nu se retrage chiar Ioan
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
copiii făceau distincția între agresivitatea "limbii de lemn" și obligația de a te exprima în termenii ei; realizau destul de ușor distanța între propaganda "rea" și propagandiștii "de treabă"150: "soțul [învățătoarei] era activist [...] plătit pentru asta. Dar ceea ce știu de la taică-meu și de la alții era că omul nu făcea excese 151. Adică era un funcționar, [...] care nu făcea abuzuri, nu făcea presiuni asupra oamenilor, trata chestia asta politică, așa ca [pe] o meserie oarecare" (L.B.); "mi se părea totul un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-nchipuire! Pe vîrful stîncii, ce ființă-era Cea care te-a lăsat? GLOUCESTER: Biet cerșetor. EDGAR: Cum mă uitam de jos, ochii-i păreau Două luni pline, avea mii de nașuri, Coarne sucite, se zbătea că marea. Era vreun drac. Așa că, taica bun, Zeii cei puri, ce glorie își fac Of men's impossibilities, have preserved thee. GLOUCESTER: I do remember now: henceforth I'll bear Affliction till it do cry ouț itself "Enough, enough," and die. That thing you speak of
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
regina cu-un motiv e-aici, Oștirea ei e-n marș. EDGAR: Îți mulțumesc. (Iese Curteanul) GLOUCESTER: Etern buni zei, luați-mi răsuflarea, Duhul meu rău să nu mă-nșele iar, Să mor pîn' nu voiți. EDGAR: Bin' te rogi, taica. GLOUCESTER: Acuma, domn bun, cine ești? EDGAR: Omul cel mai sărman, smerit de-ai sorții pumni, Om ce simțind și cunoscînd durerea, Prea plin de blîndă milă sînt. Dă-mi mîna, Te duc spre-un adăpost. GLOUCESTER: Din inimă The
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Of my huge sorrows! Better I were distract: Șo should my thoughts be severed from my griefs, EDGAR: Te cunosc bine: un mișel slugarnic, La viciile stăpînei-atît supus, Pe cît dorea răutatea-i. GLOUCESTER: Ce, e mort? EDGAR: Stai jos, tăicuța, odihnește-te. Să văd în buzunar: scrisorile-acelea-mi Pot fi prieteni. Mort e. -Mi pare rau Doar că n-avu alt gîde. Să vedem. Dă-mi voie, ceară; nu-mi dați blam, maniere: Taină dușmanului s-o știm, le rupem inimi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Madam, sleeps still. CORDELIA: O you kind gods! Cure this great breach în hîș abused nature. Iar suferință,-n aiurare-ar pierde Cunoașterea de sine. (Se aud tobe) EDGAR: Hai, dă-mi mîna. Departe cred c-aud toba bătînd. Hai, taica, -am să te las unui prieten. (Ies) SCENĂ 7 (Un cort în tabăra franceză. Intra Cordelia, Kent, Doctorul și Curteanul) CORDELIA: Bun Kent, cum să trăiesc și ce să fac Că plata bunătății-ți? Viața mea va fi Prea scurtă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Nu vor vedea iertarea-i; starea mea Cere să mă-apăr, nu-a delibera. (Iese) SCENĂ 2 (Un cîmp între cele două tabere. Intra, cu surle și steaguri, Lear, Cordelia și trupele lor; apoi ies. Intra Edgar și Gloucester). EDGAR: Tăicuța,-aici, ia umbra-acestui pom De bună gazdă. Roagă-te dreptatea Să-nvingă. De mă-ntorc vreodat la tine, Te-oi consolă. GLOUCESTER: Cerul cu tine, șir! (Iese Edgar. Alarmă. Zgomot de luptă. Retragere. Reintră Edgar). EDGAR: Bătrîne, fugi! Dă-mi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
schelărie de lemn știută, schelăria cea pitică dar atât de enigmatică și stranie la ceas de noapte. Era întuneric, nu se vedea, dar știa că este acolo și acolo va fi și peste o mie de ani, așa îi spusese taică-său. Drumul, de aici se intersecta cu altul și intra direct în pădurea din dreapta. Ca la o comandă s-au oprit amândoi, deși nici unul dintre ei nu puteau să spună ce-i oprise. Nici într- un caz nu-i oprise
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
oamenii spuneau că în definitiv el este un om bun, numai sticla este de vină că lu-l lasă defel în pace. Numele acela îl căpătase demult încă din copilăria lui, când spre seară dispărea întotdeauna de acasă ca să apară dimineața. Taică-său era foarte îngrijorat de acest lucru și într-o seară când băiețașul de 12 ani plecă iar, plesnind cu o nuielușă subțire brusturii întâlniți în cale și ridicând colbul drumului cu picioarele desculțe, învățate de acum cu rugii și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mare, aceia nu cunoșteau chichirezul frunzei Elenei de România ot Pleșcoi, pe când a lor costa șaptezeci și cinci de cenți adică mai puțin de un euro, ea comandase aceeași frunză dar la preț aproape de un milion mai mare deoarece știa încă de la taică-su, Udrea ăl bătrân, că dacă ieftin cumperi, ieftin porți și mai presus de toate îi spunea mereu că găina de unde scurmă de acolo mănâncă și a scurmat ea mititica de praful s- a ales de ditamai vraful de euroi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din casă. Era moș Vasile, paznicul de la primărie care venise cu o sanie înhămată la doi cai. ,,Măi omule, n-ai văzut o domnișoară care cică s-ar fi pornit aseară de la Rebricea, de la gară spre Dănești? M-a trimis taică-su după ea.“ auzii din casă cum îl întrebă moș Vasile pe stăpânul casei care tocmai ieșise să vadă despre ce-i vorba. Coboară omule din sanie pentru că te poftesc la masa de Crăciun. Domnișoara a înnoptat la noi și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
mai bun caz... În timp ce câinii comunitari se plimbă pe unde îi duc instinctele, din partea cealaltă a gardului câinii ceilalți se uită cu jind la democrație. De ce nu au și ei aceleași drepturi ca și noi? l-a întrebat Rex pe taică-său. Dând mândru din coadă, acesta i-a răspuns direct și răspicat: Cum să aibă aceleași drepturi ca noi?! Noi ținem steagul democrației sus! Neclintit! Păi, e totuna dacă te-ai născut la Berlin sau la Paris ori într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
regulat și că ar face parte dintr-un grup infracțional deosebit de periculos, iar despre Polihen s-a anunțat în media din Republica Umanistă Vandana că nu era decât un derbedeu care a abandonat școala la vârsta de nouă ani, că taică-său era un alcoolic înveterat, iar maică-sa o cunoscută prostituată. Lucrurile au degenerat după fiecare concurs de RDV, iar amenințările au devenit fapte, ori de câte ori se întâmpla ca, undeva în lumea aceasta atât de mare, un vandan să întâlnească un
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
că se făcuse ora două, după miezul nopții, iar eu trebuia să fiu acasă la ora 11.30, așa stabilise babacu’. Brusc, mi-am mai revenit puțin din beție, m-am aruncat într-un xi și când am ajuns acasă taică meu mă aștepta cu cureaua pregătită. ără să accepte explicații sau scuze, mi-a făcut curu vânăt, încât nici cum nu pot sta pe ambele buci. Așteptam ca mama să-mi sară în jutor, dar n-a făcut-o. Am
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mine două zile. Pentru că băiatul nu a mai fost prin Iași, m-am oferit să-l aștept cu mașina la autogară deși nu l cunosc. „O să-l recunoașteți - mă asigură Coana Jenița - este un băiat înalt și frumos, seamănă cu taică-su". La sorocul convenit, înarmat cu asemenea date precise de recunoaștere, oferite de bunică, și cu informațiile telefonice despre ora și locul sosirii primite de la mama băiatului, am purces în întâmpinarea lui. Demersul meu a fost însă plin de surprize
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mai bun caz... În timp ce câinii comunitari se plimbă pe unde îi duc instinctele, din partea cealaltă a gardului câinii ceilalți se uită cu jind la democrație. De ce nu au și ei aceleași drepturi ca și noi? l-a întrebat Rex pe taică-său. Dând mândru din coadă, acesta i-a răspuns direct și răspicat: Cum să aibă aceleași drepturi ca noi?! Noi ținem steagul democrației sus! Neclintit! Păi, e totuna dacă te-ai născut la Berlin sau la Paris ori într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
regulat și că ar face parte dintr-un grup infracțional deosebit de periculos, iar despre Polihen s-a anunțat în media din Republica Umanistă Vandana că nu era decât un derbedeu care a abandonat școala la vârsta de nouă ani, că taică-său era un alcoolic înveterat, iar maică-sa o cunoscută prostituată. Lucrurile au degenerat după fiecare concurs de RDV, iar amenințările au devenit fapte, ori de câte ori se întâmpla ca, undeva în lumea aceasta atât de mare, un vandan să întâlnească un
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
bătrânului Alvig. Odată cu revenirea lui Osvald în sânul familiei și cu tulburarea pe care ea o produce, Ibsen creează un veritabil „efect de fantomă”. „Când a apărut Osvald în pragul ușii, cu pipa în gură, parcă l-am văzut pe taică-său în carne și oase”, recunoaște încă uluit pastorul Manders. Iată că fiul este o reîncarnare a tatălui până și în gestica lui, în felul de a-și fuma pipa - detaliu bizar, plin de rezonanțe, dacă ne amintim că, la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
destinul familiei: fostul soț, fostul cuscru (unde „fost”, participiul verbului „a fi”, nu are semnificația ieșirii din relație ca „ex”, ci reflectă doar o transformare în timp) , copilul din prima căsătorie, mamă de-a doua. Apelative desemantizate ca „frate”, „soro”, „taică”, „maică”, „uncheașule”, „mătușică”, folosite de persoane străine de familie, exprimă includerea spontană a vorbitorului în grupul interlocutorului, ca modalitate de exprimare a apropierii emoționale. Importanța familiei în comunitatea rurală este exprimată în metafora morții ca nuntă; îmbrăcarea în rochie de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Octav: Direct în groapă... Matei: Nu, frate, mă gîndeam la un cavou..., nu ți-am spus?! Octav: Da eu nu-s chiar atât de pretențios... Matei: O ții una și bună... Uite, am vorbit și cu maică-ta, și cu taică-tu... deci, m-am gîndit să pornim o afacere... oleacă de comerț acolo... Octav: Da, matale, după cîte știu eu, ai deja un magazinuț... Chiar cum de-ai făcut rost de spațiu? Că doar nu ești nici fost persecutat politic
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
descurcat... Și-am dat de mîncare copiilor. Asta-i! Octav: Bravo, Nea Matei, bravo...! Matei: Și acum îți dau și ție... Octav: Bravo, Nea Matei, bravo...! Matei: Și dacă nu te superi, îi dau și lui maică-ta și lui taică-tu... Octav: Mulțumim, Nea Matei. (puțin cîntat) Mulțumim, Nea Matei, că ne ții pe toți trei... Hai că merge! Groparule, facem un duet. Groparul: Eu mai am puțin de dormit... Marieta: (aparte) Halal ce viață mai duce și ăsta... Matei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]