2,444 matches
-
reproducerea, surprinzătoare, a unor versuri celebre: „Apoi vom coborî-mpreună / pentru o zi ori pentr-un an / Unde cocoșii se-mpreună / Cu găinușile sub lună / Într-un instinct atât de van” (Toate). Un mod de a ironiza și parodia cu tandrețe (oarecum în genul lui G. Călinescu) este versificația burlescă, în manieră mai mult sau mai puțin folclorică, uneori cu elemente de lexic ardelenesc: „Deschide muiere poiata / vine vaca din ciurdă, adap-o și bag-o / eu mă duc până la Cincinata
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
unele față de altele. Ca urmare, răspunsurile afective la acțiunile și expresiile celor din jur sunt sărace, inconstante sau tardive. Există astfel un deficit de exprimare a emoțiilor și, de asemenea, a nemulțumirii sau furiei - precum și o lipsă de căldură și tandrețe în relațiile interpersonale. Anhedonic, schizoidul este, în egală măsură, indiferent la criticile sau laudele celor din jur. Hipoprosexia favorizează un stil cognitiv distinct, cu asociații ideative superficiale, idei intruzive și tendința de a abandona ușor raționamentul inițial. Lipsa de eficiență
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
renovatio în consecința Nașterilor mistice. Nu este mai puțin adevărat că delirantul lanț înfășurat împrejurul motivului fluturelui, culminând cu nașterea din liftul suspendat și, la final, cu scena fixării electrozilor pe tâmple, este întretăiat de zona neorealismului ipostaziat fie cu tandrețe, fie grotesc. Între primul și cel de-al doilea volum din Orbitor, C. a considerat oportun să publice, în 2001, Jurnal, operă dezamăgitoare, de self-agent literar, de un egoism etanș, nu o dată pigmentat megalomaniac și meschin: „Nimeni nu are mai
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
cea a dezgustului, se păstrează o lăcomie niciodată satisfăcută de senzații, de trăiri, de porniri în ordinea experienței directe sau a celei intelectualizate, o nemăsurată poftă de dragoste. Acidă și sentimentală concomitent, cu „un ochi de sulf și altul de tandrețe”, poeta refuză să se falsifice adaptându-se la conveniențe. Curajoasă, sfidătoare adesea, dar vulnerabilă, ea oferă spectacolul unei sensibilități refugiate în fantezie și joc. Verva metaforică este remarcabilă, tendința subconștientă fiind, așa cum observa Ov. S. Crohmălniceanu, de a compara elemente
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
tulbur... Mușchi de apă-ncordez./ De dragoste, cânt!/ Fluidă, înaltă din albie ies/ să fiu vânt, să fiu vânt”. Dialogul Cântării Cântărilor este transpus în sfera elementelor naturale. Cu timpul, viziunea pasională devine tot mai sumbră, grotescul domină, sado-masochismul înlocuiește tandrețea și uitarea de sine: „Iartă-mă că te-am făcut să plângi./ Ar fi trebuit să te omor./ Ar fi trebuit să te apuc de suflet,/ să te bat cu el îngrozitor. // Ar fi trebuit să-ți văd curgând/ sângele
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
luciditatea propune în aceeași, continuă, pendulare soluția „deriziunii”. Melancolia, efect al reveriei, se împrăștie printr-un, nu rareori malițios, surâs. Cu senzualitatea lui calificată pentru tot ce-i catifelat, diafan, mlădios, autorul nu pierde din ochi, prețăluind-o când cu tandrețe virilă, când cu subțire ironie, femeia. Dar portretistica acestor proze tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență de lectură, ci, ca și Mateiu I. Caragiale, se propagă în ondulațiile rostirii) și ispitite de ludic (aici ar intra micile
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
poetică originală, alimentată din surse diverse. De altfel, A. cultivă cu stăruință o stilistică a paradoxului, a ezitării între afirmație și negație, întemeiată pe strategia absorbirii eterogenului în omogen (un ciclu se intitulează chiar Zona contrariilor). Meditația gravă coexistă cu tandrețea, viziunea ironică apare alături de senzorialitate, luciditatea merge împreună cu savoarea concretului și gustul pentru abstracțiuni („Cade ilogicul din anotimp/ și dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din câteva teme dominante: criza de comunicare în lumea
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
nobil deziderat se datorează faptului că V. Thorn consideră că sporirea asistenței religioase postnatale în aceste cazuri este indispensabilă. Problematica maternității (și implicit a avortului), cu întreaga lui trenă de sentimente polare pe care le poate induce unei femei (bucurie, tandrețe, disperare, furie, tristețe, angoasă, speranță) este descrisă prin tușe expresive, la care are acces doar un condei de marca Orianei Fallaci, în cartea Scrisoare către un copil niciodată născut (1976). Desigur este o problemă de viață sau de moarte, adică
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
NDE beneficiază de 231TRAUMA ȘI SUFERINȚA plenitudinea relaționării cu Lumina, în timp ce doar o parte din adulți au această șansă. Desigur, vorbim de cu totul altă Lumină decât cea cotidiană pentru că este o plăsmuire vie, învăluitoare și debordantă de iubire și tandrețe, care comunică telepatic. Dincolo de disprețul olimpian și coroziv, prin care știința academică mai tratează această problemă, dar și dincolo de tapajul elixirant pe care îl întreține media în jurul unui subiect atât de ușor vandabil, să trecem în revistă responsabil, onest și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
conu Costică, și cu delicioasele plăcințele poale-n brâu, stropite cu vin, puterea ursului, adus direct de la Dealul Mare. Aici se mai organiza și câte un pokeraș, în timp ce ofițerii cei mai frumoși ai Bârladului dansau în draci sau la mare tandrețe pe marile dive, așa ca să țină minte orașul, Bârladul! Iată de ce Iancu Braunștein, de cum avea stocul de bilete în mână alerga acasă la colonelul Boteanu - ca să nu aibă discuție!- deoarece-l știa prieten bun cu Costică Tănase, și-l întreba
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vreodată. Aducând pe ecran acea primă vârstă a filmului, în care oamenii erau neîncrezători, dar și fascinați de ceea ce încă nu era o evidență (ba mai mult, apărea drept o pervertire a gustului artistic, în comparație cu teatrul), Caranfil poate vorbi cu tandrețe și umor (subminat însă crunt de câteva secvențe de-a dreptul macabre) despre pasiunile și nebuniile din lumea filmului, despre delăsările și compromisurile celor mai slabi. Per total, Restul e tăcere e, pe lângă proaspătul Palme d’Or, semnul cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Philemon i Baucis (1897), în care Filemon și Baucis și-au pus dorința de a trăi din nou o zi de tinerețe înainte de a muri, și această dorință împlinită le permite să retrăiască, încă o dată, jocul idilic al dragostei și tandrețea sa bucolică, până când își iau rămas bun, preschimbându-se în arbori. Numele Filemon și Baucis au intrat în literatură pentru a caracteriza doi soți bătrâni puțin favorizați de binefacerile soartei, dar fără ambiții și fără regrete și care au păstrat
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru Ulise și pentru Penelopa. Itaca este totodată idila regăsită și reinventată, patul de lemn de măslin, peisajul natal ca și lupta tragică, cu pereții mânjiți de sângele petrecăreților, uzurpatorilor. Itaca este insula vieții, cu fântâna sa, amintirea jocurilor copilăriei, tandrețea unei bătrâne doici, fidelitatea câinelui Argos; Itaca este insula morții (și știm că insula morților a lui Böcklin este foarte aproape). Ce este Itaca? Locul rădăcinilor și al patriei, dar al unei patrii pierdute pe care aventurierul o regăsește după
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
strigat pe numele său, Lars și nu "L'Arso", Arsul, când ea devine mamă nu mai acordă atenție acestui fapt. ("Strigă-l Arsul ca toată lumea! Acum, nu mai contează"). Bolnavul care se va însănătoși încetul cu încetul, îngrijit cu o tandrețe aproape maternă de către nepoata lui don Paranza, Venerina, deschide ochii mari albaștri plin de uimire ca să privească încăperea și ținutul care îl întâmpină. El cunoaște fericirea unei noi nașteri într-o țară necunoscută și o populație străină. Dar tocmai obstacolele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rari" (38). 595 "Vă asemănați mult toți trei și lucrul prin care ea se deosebește de voi nu e deloc în avantajul ei, de prima oară când am văzut-o, am fost îngrozit de privirea ei morocănoasă și lipsită de tandrețe [...] ea are înfățișarea femeilor fără vârstă care nu îmbătrânesc niciodată și care n-au fost vreodată tinere" (252). 596 "Cineva spuse lui Barnabe că acest funcționar este Klamm și că de fapt există o asemănare între cei doi, dar o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui Istrati: "Golanul român și golanul grec". Golanul român era el, și golanul grec era Kazantzakis. Istrati face portretul acestui "golan", un orășean. Dacă-mi permiteți, am să citez numai fraza care cred că se potrivește discuției noastre: "Imprevizibil în tandrețe, neobosit în flecăreala de una-de alta, băutor pătimaș care nu trișează o clipă, visător cu mintea-nțesată de opțiuni și tânăr, în ciuda vârstei pe care și-o ascunde ca o femeie. Astea sunt calitățile golanului, și mai pe deasupra, sentimental prin excelență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
obiecte, forme, substanțe, densități și tonuri diferite fără o altă justificare decît aceea a unei conviețuiri legitime sau aleatorii. în aceste cutii, valize, dulapuri și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei.
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
o plictisesc de moarte pe selectiva Sofia, care le retează avansurile cu replici tăioase. În schimb, Luca, amantul italian cu o întreagă familie în spate și cu o profesiune în sine pasionantă (arheologia), îi poate oferi atâtea clipe frumoase, de tandrețe virilă și povești uimitoare, dincolo de sex. Acest simpatic, trăsnit latin lover este un personaj bine conturat, ieșit periodic din păienjenișul familial ca să bată, îndrăgostit și grăbit, la ușa Sofiei. Excursia lor în Egipt reprezintă punctul culminant al poveștii de dragoste
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
meu lumea dezlănțuită, am înțeles, din nou, că nimic nu e întîmplător. Sînt șapte ani, deja, fără Iosif Sava. Vizita lui din chilia de la Sibiel... I-am zărit chipul, cu ochelarii cățărați pe frunte, și zîmbetul acela de o infinită tandrețe față de ce contează cu adevărat pe lume. M-am ridicat și am făcut, pe terasa castelului, o reverență. Mare. Cît tot chipul lui din mintea și din sufletul meu.
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
spală languros. Ba chiar provocator. O privesc și-mi dau seama că ar trebui să o studiez mai atent și să bag ceva la cap. Cînd îmi acord eu așa deșănțat răgazul ca să-mi răsfăț trupul și să-i ofer tandrețe? Pisica Miți stă o oră, ruptă de tot și de toate, și nu o interesează decît propria blană. Totuși, și-a ridicat o sprînceană ca să-și arate uimirea. Cum am ajuns acolo? Am mai spus-o și o repet. Am
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
ziua victoriei din Moscova, de la 9 mai 1945. Nu, nu mă încearcă nici o tentație de a-mi scrie memoriile. Detest să scriu, cum am spus. Î. Ați avut o copilărie bună, fericită? Ce așteptați de la părinții dvs. pe atunci? Libertate, tandrețe, nimic? R. Nu am așteptat nimic de la părinții mei. Nu stăteam prea mult cu ei cînd eram copil. Erau la muncă tot timpul. Îi vedeam de cele mai multe ori duminica. Îi înlocuia bunica mea, care a murit cînd eu aveam 7
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
nu participă la destinul și la viața nemijlocită a eroilor săi. Sub aparența umorului și a privirii zglobii, de multe ori ușor de asociat unei anumite superficialități, se ascund în egală măsură o adîncă solidaritate și o înțelegere plină de tandrețe. Femeia bătrînă, pe jumătate caraghioasă, pe jumătate tragică, solitarul monumental prăbușit pe o bancă sau corul de orbi - și acestea sînt doar cîteva din exemplele posibile - par mai degrabă subiecte pentru întreținerea duioșiei decît pretexte pentru un interminabil haz. Asemenea
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
în care „tânărul poet e silit a deveni suprarealist/ cum un sturz.” Exhibiționist și juisor, puritan și ascet, moralist cu pedală și deșuchiat în relațiile cu aștrii, global pesimist și de o proaspătă receptivitate a darului vieții - de o catifelată tandrețe și de sticloasă cruzime - iată un portret ce include aura crepusculară, drama timpului și spațiului, interogații, încheieri. Formal, piatra de încercare a dicteului grigurcian este hai-ku-ul, cum se știe genul liric aspirator de maximă senzorialitate pe minimă atingere: „O mână
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
cu inscripții roșii, scrie INVICTA LONDON. Românii, pe lîngă altele, le lașară, moștenire pentru viitor, aceste două cuvinte, gata unite, gata turnate într-un blazon nepieritor. Atîta brutalitate și duritate în istoria lor însoțită în spirit de atîta duioșie, gingășie, tandrețe, ca seara aceasta, iarăși, lăsîndu-se peste parcul deasupra căruia se leagănă în văzduhul înroșit smeele... * * * Michelangelo la Sfîntul Petre în lanțuri. Orele cinci după amiază. Lumină bate la ușă din dreapta. Genunchiul puternic luminat, sandaua cu degetele bine reliefate. Treptat lumină
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
după un principiu simetric, în trei părți. Agonia și decesul iubitei mătuși Reta (afectiv, adevărata mamă a autoarei) sunt plasate într-un registru în care se întretaie sau se scurtcircuitează, candoarea poetică cu grotescul și macabrul situației, comicul cu tragicul, tandrețea cu cinismul... Între prima și ultima parte a romanului, consacrate episodului agoniei și morții mătușii, capitolul median, avînd un puternic suflu autobiografic, deține rolul unui cifru. Istoria familiei este derulată, cînd liric, cînd prozaic, cu acceleratorul. Regăsim secvențe, urme de
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]