2,970 matches
-
mort; murdar; muritor; neant; necăjit; neînțeles; nemărginit; nevoi; nuanță; oameni; omenire; pace; patrie; pătat; persoană; personalitate; piept; pierdere; pîine; porumbel; prăjitură; puritate; pustiu; putere; repulsie; rugă; sacru; sai; sălaș; senin; sensibilitate; sfîșiat; sinceritate; singurătate; sînge; somn; sport; stare; suflete pereche; tandru; temnicer; tot; totul; trăire; tristețe; tulburat; unitate; vas; văpaie; veșnicie; violet; viu; voință; 21 grame (1); 787/202/76/126/0 sui: urca (191); coborî (50); urcă (48); scară (45); sus (44); deal (32); munte (27); urc (25); a urca
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
plăcere (3); catifelat (2); delicatețe (2); iubită (2); înflorit (2); lalea (2); lăcrimioară (2); miros frumos (2); mirositor (2); de la Moldova (2); negru (2); parc (2); parfumat (2); respect (2); sărbătoare (2); sentimente (2); senzual (2); suflet (2); surpriză (2); tandru (2); ac; albastru; anotimp; aparență; aparențe înșelătoare; aprins; banal; băiat; buchet; Bulgaria; bunica; buruiană; cadou; catifea; catifea Grena; cer; comercializate; copil; creație; crin; cristal; cui merită; cult; dar; delicat; divorța; dorință; dublu; dulce; dulceață; eleganță; elegant; țepos; esență tare; fată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în discuție, orchestra era în grevă). Ca de obicei, propunerile mele au căzut una după alta: ce album de artă, ce piesă de teatru, ce film la mall, ne e foame! Nu l-am contrazis, mai ales că devenise brusc tandru... O oră mai târziu, obosiți și fericiți, interesul meu pentru ședință se redusese la zero, așa că el și-a aprobat în unanimitate propunerile rămase. Ei bine, aici au început problemele: în casă n-aveam absolut nimic de mâncare. Eu crezusem
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
față de el plasați-vă neapărat în poziția semiprofil spate, ca să creadă că vă ascundeți lacrimile, e mai de efect. Totuși, nu exagerați, nu vreți să vi se scurgă tot machiajul pe față; după acest truc el trebuie să vă îmbrățișeze tandru, cuprins de remușcări, nu să fie nevoit să vă aducă sulul de prosoape de hârtie. Situația standard expusă mai sus - o variantă delicată a transferului de vinovăție- este doar o mostră din paleta largă care vă stă la dispoziție; experiența
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o să placă, colorată, plastică, cu multe dimensiuni și profumzime... RADU ANTON ROMAN, scriitor,... o piesă foarte bună, cu elemente de fantastic și umor... Regulamentul de bloc Actor, poet, dramaturg, absolvent al facultății de filosof ie, înzestrat cu lirism și sarcasm, tandru și ironic, gentilom și boem, cabotin și grav, dînd impresia de egoism și indiferență exact atunci cînd este mai generos și solidar, visînd mereu la propria-i autenticitate, Constantin Popa nu și-a publicat decît versurile care puteau fi publicate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nemaipomenit! Da' întreceți orice măsură! Mihai: Tăcere! (după ce toată lumea a tăcut) Tăcere am spus! Irina, e necesar... crede-mă... Maria: Ești nebun! Tu nu vezi unde ne împing ăștia? Mihai: Tăcere! (presant) Irina! Irina: (intimidată, năucită) Val! Val: (calm și tandru) Te iubesc, o știi doar. Mihai: Vecine, dă-i drumul! (Vecin 1 cîntă; Vecin 2 se ridică, se îndreaptă spre Irina, cu pași ezitanți, dar cu o dorință vădită de a dansa; se oprește la oarecare distanță de Irina, care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Unde să mergem? Ea 2: Să cumpărăm covorul. El 1: (e chiar treaz de tot) A, da, covorul! Sigur, mergem. (după cîțiva pași) Ce fel de covor? Ea 2: Doar ți-am mai spus, pe fond maron. El 1: (calm, tandru, o mîngîie pe păr, pe față, pe brațe) Aș vrea să te rog ceva. Ea 2: Spune. El 1: Adică... vreau... dacă tot... vreau să mă simt și eu bine... Ea 2: Spune odată! El 1: Aș vrea un covor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
compromisul, renunțarea) Octav, trebuie să iei lucrurile așa cum sînt. Nu se poate face nimic. Octav:...Nimic... nicăieri... niciodată... atribute perfecte ale morții... Și-atunci?! Costache:...Și-atunci, mie nu-mi rămîne decît să... mă culc între aceste atribute... și... Octav: (tandru, pasional) Dar eu vreau să fii viu, tata... Te rog să fii viu! (dinspre gard, vine groparul; ca de obicei, vorbește singur) Groparul: Domnule, greu mai acceptăm moartea! Greu de tot! (îi observă pe cei doi, dar continuă să vorbească
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
chiar dacă dormi ai putea să mă aplauzi! Groparul:...Să mă trezești la final... după aia aplauzele... Octav: Bravo, bătrîne, ochitor de elită... Ha!, numai în frunte țintești... Numai în frunte... Ucigașule...! Te-ai antrenat, nu glumă! (apropiindu-se de Mona; tandru) Mona, rămîi numai frumoasă... numai femeie... N-are rost să faci... analize... evaluări... Nu-mi place să-ți pipăi inteligența... N-am nici un chef să-ți sărut ideile... Groparul: (ridicîndu-se puțin, aplaudă) Octav:...Nu te grăbi... n-a fost finalul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și prin trăirea intimă si discretă. Al. Andrițoiu este un poet livresc, îi găsim citați în versurile sale pe Francis James, Paul Valéry, Horațiu, femei celebre ca: Francesca da Rimini, Lucia di Lammermoor, Laura, Casandra, Beatrice. Îmi sună-n suflet tandra Ofelie, cu un duios tumult/ și beau în cinstea lor dement, ca-n Flandra." Al. Andrițoiu este un poet autentic pe care simți nevoia să-l citezi, pentru emoțiile pe care le transmite, pentru metaforele realizate într-o atmosferă plină
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
volum, câinele este sufletul vânătorului. Universul este livresc în "Fals tratat de vânătoare", poetul este retoric și obosit; spațial este pădurea, un fel de Arcadie, castelul devine casa preotului, iubita pe care o adoră are părul lung și negru, e tandră, capricioasă, dulce și amară. Lipsesc din acest volum elementele oculte, bocetele, stampele și goblenurile medievale, poetul se îndepărtează de universul caracteristic poeziei lui. "Hăitașii sunt plecați de mult de acasă/ Prin pământuri pletoase și oarbe ei zac/ în cimitire cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
enigmă", Editura Junimea, 1970; "Misa solemnis", Editura Eminescu, 1971; "Poezii", Editura Junimea, 1972; "Poemul de purpură și alte poeme", Editura Dacia, 1974; "Diotima", poezii de dragoste, Editura Junimea, 1975. Găsim în versurile lui Mihai Ursachi influențe din Mircea Ivănescu, melodia tandră a lui Mircea Dinescu, o anume atitudine ironică, precum în poezia lui Marin Sorescu, fără să-l uităm pe Nichita Stănescu din "Laus Ptolemaei", prin retorism și capacitate expozitivă: În privința tratatului meu/ Despre flacără,/ despre natura, felurile și dulceața lor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din "Prostul satului" ne amintește de grotescul poveștilor fantastice germane: "are capul de ied, limba de câine,/ are mâinile depărtate de corp și străine/ când râde, în dinți se arată o pasăre împușcată." Sunt invocați Tristan și Isolda într-o tandră viziune a morții: "E timpul să vină Tristan și Isolda/ într-o cocă crudă de delfin/ brusc să le bea dintr-un vas bătrân/ gingiile straniului viu". Principala caracteristică a poeziei nu este nici senzualismul iubirii, nici integrarea în tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt numeroase: "Apa zării", "Serile vedeniilor", "Legenda". Pământul este surprins și în ritmica anotimpurilor, astfel că poemele devin stenograme ale vieții zilnice din perspectiva mișcărilor naturii într-un joc de linii și de culori care trădează impetuozitatea sentimentului. Peisajul este tandru, întunecat și dramatic. Picturalul îl surprindem încă și în acest volum, lumina favorizând atât expresia cât și sentimentul comunicat: "Și-o mâhnire dulce peste pacea serii, cu vedenii amețite în frunzare" sau "o ciudată primăvară s-a lăsat, ceața trece
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de timp, ca spaimă și neîncredere. Atât timpul cât și spațiul devin entități determinante ale cunoașterii: "pământul se rostogolea în jurul său/ ca să ne facă să nu ne pierdem încrederea în timp" ("Rărirea lucrurilor"). Trecerea timpului îl determină să facă concesii. Tandru și subiectiv, visează marea fericire. Somnul, ca și la Blaga, este propice stărilor alese. El caută vremile împărate, când: "mugetul taurilor lăsa gravide/ muierile-n cetate" ("Somn"). Formula artistică în "Clar de inimă" (culegere de versuri de dragoste) variază de la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
concrete, lăsând cititorul să decidă ce univers cuprinde, spre ce aspiră. Dezlănțuit și pur în dragoste, lasă viitorimii formule memorabile: Îmi fac de cai,/ îmi fac de haide", "doamnă verde camforă", "meșter parfumar";,"lumina este auzită pe la colțuri", "moartea este tandră" pentru că este similară somnului, "timpul stă lungit pe timp", sprânceana este "verde și foșnită", "melodia ospăta în tine"" și mi-a adormit în verde", "cifra mea cea mai muiere", "N-ai să iarnă, primăvară", "N-ai să doamnă, domnișoară", "și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Soniei din Unchiul Vania. Despărțirea doare. Înainte să urc în tren, mă întorc către Alexa. Rostea totul ca pe o rugăciune. Iar lumina ei se întinsese pe tot chipul lui, pe noi, pe cuvinte. O gară pentru trei în lumina tandră și sfîșietoare a lui Cehov. Marina CONSTANTINESCU Să fii doar o tăcere... M-am întrebat de multe ori de ce îi spunem toți Alexa Visarion. Sigur, nu e foarte important, dar acum că vreau să vorbesc despre el am găsit și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o privire lucidă asupra valorii literaturii, a artelor românești contemporane, în raport cu ce oferim noi înșine pe ecrane. Nu atât problema ecranizărilor am vrea, deci, să punem în discuție, cât seninătatea unor colegi care, în fața performanțelor altora, înclină ușor către o tandră, dacă nu condescendentă bătaie pe umeri. Or, deasupra acestei confuzii, deasupra acestei, din fericire, închipuite uniformizări a valorilor, pare cert că există avansuri foarte importante în celelalte domenii ale artei noastre contemporane, în roman și în teatru, ca să cităm două
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cele mai multe ori, muzica este abrevierea emoției pe care o simțim. La rândul ei, muzica influențează stările noastre sufletești. Astfel, sunetul unui flaut se insinuează durabil în inima ascultătorului, cel al unui saxofon dintrun blues „vorbește“ minții acestuia, în timp ce tonul, când tandru, când alert al viorilor poate stârni dorința de exprimare prin dans. În concluzie, este evident faptul că muzica este parte integrantă din viața noastră; ea este o necesitate, o oglindă a emoțiilor, un leac pentru sufletul oamenilor și un paradis
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
două personaje, prin referire la două episoade/secvențe/citate comentate Relația dintre cei doi adolescenți evoluează repede de la simpatie spontană și încredere la prietenie și dragoste. Chiar din seara sosirii lui Felix la București, Otilia manifestă față de el o grijă tandră și protectoare, ajutândul să se adapteze noului mediu și vieții de student. Curând, Felix înțelege că o iubește pe Otilia, însă dragostea lui este subminată de incertitudini, de comportamentul derutant al fetei. Astfel, în august, ei petrec două săptămâni la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tinereții, a spiritului și sensibilității. Cu o intuiție remarca bilă, Otilia se comportă adecvat fiecărei situații, fiecărui om. Alături de Pascalopol, este copilăroasă și nebunatică, episoadele călătoriei la Paris sau la moșia din Bărăgan fiind semnificative. Față de Felix manifestă o grijă tandră și protectoare, ajutândul să se adapteze noului mediu și vieții de student. Este veselă, grijulie, generoasă cu moș Costache, dar ironică și distantă față de clanul Tulea (scena reuniunii familiale din salonul casei lui Costache, de exemplu). Toate aceste schimbări de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
reîntoarcerii conform celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită mâhnire a finitudinii: "Nicăieri nu e zădărnicie, numai în mine se risipesc spicele-zilele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un șuetist de vocație: nu neapărat că monopoliza discuția, ci, știind să asculte, o puncta. Dădea verdicte de cele mai multe ori, juste. Îi mai plăcea să dea porecle (era foarte mîndru de acest obicei): prietenilor, ori chiar cunoscuților, le adresa un tandru "cioclule!"; iar amicii erau renumiți de el Diavolul tasmanian, Adonis Moraviensis, Golumb, Gogulea, Reazan, Sabuinul, Ursuleana, Mușuroiu, Gogu Balcanicu, Șandor, Schizy ș.a.m.d. Ne cerea să-i spunem Husky era rău de căldură! Mamei i se adresa cu Madam
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
beat, care-n Cuza Vodă nu putea să zică Moș Ion Roată și a rostit... Vasile Roaită! Sau descoperirea adevărului despre celebrele pahare ale lui Horia Lovinescu în ambele era votcă!), concurs de recitat, la cîrciumă, întîmplări de la filmări, portretizări tandre, turneul din Japonia (în care a aflat că te iubesc, în niponă, se spune wakaranai adică, "așa ceva nu se explică"!), o nuntă cu rațe greu de obținut, care pînă la urmă au fost aruncate la cîini de-o etilistă ecologistă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cînd regreta snobismul românilor, în special al unor critici-aiatolahi, care au trecut peste o bună bucată din secolul XIX, sărind "de la Chirița, la Pasărea Shakespeare!"... Lîngă scrisorile marelui dispărut, destinatara mai așază altele, nu mai puțin prețioase, cu multe sclipiri tandre: de la Marin Sorescu, Tudor Popescu, Kitty Mușatescu, Mihai Fusu... Sau amintiri legate de premierele unor lucrări importante ale dramaturgilor Mircea Ștefănescu, D.R. Popescu, Theodor Mazilu, Viorel Cacoveanu, Siegfried Lenz, Hubay Miklós, Tauno Yliruusi. Sînt și confesiuni, datate, ori nedatate: infatigabila
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]