3,283 matches
-
de neam a lui Radu Gyr, aș cita câteva dintre cuvintele pe care, în urmă cu 76 de ani, marele poet le scria în ziarul „Gândirea”, condus la vremea aceea de Nichifor Crainic, care și el avea să sufere vicisitudinile temnițelor, ca mare iubitor de Dumnezeu și de neam: „Bogăția sufletescă a unui neam se aprinde în arta lui populară. Se fixează aici în această artă, eternități de suflet din sufletul Neamului. Prin nimic altceva nu se poate cunoaște mai bine
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cum ar fi Horia, în „Balada Trupului” sau Tudor Vladimirescu în „Fântâna cu pandur”. Ne atrage atenția spiritul vizionar al poetului în „Șincai”, dar mai ales în „Mureșan”, scrise înainte ca Gyr să treacă prin cea mai cruntă perioadă a temniței sale: Murea în ocnă vânătul poet, Dar lângă drugi și lacăte afară Paznicii crunți șopteau și ei încet Cântecul celui ce trăgea să moară. Din creația lui Gyr nu putea lipsi un ciclu dedicat unor mănăstiri precum Tismana, Cozia, Frăsinei
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
prima strofă întâlnim cuvântul „sfințit”: „Tremură pădurile pe frunte / Cu inelul brumelor sfințit”, ceea ce ne arată cât de adâncă e credința în sufletul lui Radu Gyr. În „Imn morților”, poetul aduce un omagiu tuturor martirilor neamului nostru: „Morți sfinți în temniți și prigoane / Morți sfinți în lupte și furtuni”, martiri care au făcut pământ sfânt din pământul țării noastre. Spirit vizionar, realizând importanța demersurilor generației sale în „Ofrande”, știind că Dumnezeu va da acestui popor oropsit oameni viteji și providențiali, care
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ar trebui dedicate multe rânduri și omagii soțiilor, mamelor și fiicelor care au avut de suferit poate cel puțin la fel de mult ca și cei întemnițați. Drama este că în toate poeziile sale regăsim tragedia miilor de deținuți care au umplut temnițele comuniste și multitudinea de trăiri dramatice pe care fiecare le avea. Simțim astfel o enormă suferință la atâția oameni și atâtea familii, încât ne doare și pe noi adânc toată această suferință. Poate tocmai pentru atâta amară și profundă suferință
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
trimite cu gândul la răsplata cu care, totuși, Iisus îi așteaptă pe cei ce au suferit aici pe pământ: Ne-așteaptă-n luceafăr Iisus, cu lapte cald și prescură Și-un pahar plin cu lacrimi în mâini. Poezia „Pe un zid de temniță” îmi amintește vorbele unuia dintre deținuții politic, care mi-au marcat viața, și anume Dan Lucinescu: „Dragă, ne chinuiau ziua, ne înfometau, ne torturau, ne umile-au, dar habar n-aveau pe unde umblam noi noaptea”. Este vorba evident de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
generații, își manifestă „Crezul”: Puneți-mi lanțuri și cătușe Să sune scrâșnetul hain Și mii de lacăte la ușă Eu tot ceea ce-am fost rămân. Aceste versuri mă duc cu gândul la părintele Oprea Crăciun, căruia numeroșii ani de temniță nu i-au diminuat simțul umorului, manifestat pe fondul unei înalte duhovnicii ca și a manifestării neabătute conform principiilor în care a fost educat. La un moment dat, l-am invitat la un eveniment, iar dânsul răspunde: „Știi, am o
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
invitat la un eveniment, iar dânsul răspunde: „Știi, am o vârstă (avea 85 de ani) și mi-e mai greu să vin, drumul fiind lung.” Eu, încercând să fac o glumă, îi spun: „Părinte, anii în care ați stat în temniță nu se pun.”, la care sfinția sa replică: „Măi, n-am stat, mi am văzut de treabă.” La fel și părintele Justin Pârvu, când a fost eliberat, milițienii l-au întrebat: „Și acum ce vei face?”, iar părintele Justin le-a
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
făr’ de soare, / Robi ai Domnului din închisoare” sau chiar mai rău, căci „N-ați avut morminte și nici nume”, pentru că știm că de multe ori martirii primelor secole după martiraj erau luați și îngropați de către creștini. Martirii noștri din temnițele comuniste erau doar niște numere, care în momentul decesului erau aruncați la groapa comună, în „morminte fără poveste”: Cimitir fără iarbă - doar humă ocolit ca o molimă negră de ciumă, Morminte fără poveste unde nu-ngenunchează neveste. Dar „În cer
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cea liturgică, Nichifor Crainic pune purificarea într-o legătură specială cu taina Botezului, iluminarea cu taina Mirului, iar desăvârșirea sau unirea cu Euharistia.” În 1947 Nichifor Crainic e arestat și, fără a primi o sentință judecătorească, face 15 ani de temniță grea, timp în care însă reușește să compună un număr însemnat de poezii. Dintre acestea amintim câteva titluri: „Rugăciune pentru pace”, „Cântecul potirului”, „Cântec după gratii”, „Limită”, „Vecernie”, „Rugăciunea din amurg”, „Laudă”, „Noaptea Învierii”. Din toate poeziile sale răzbate o
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
soția sa, doamna Elena Imbrescu, a cerut obiectele rămase de la soțul său. Între acestea era și paltonul, în al cărui guler doamna Imbrescu găsește cusute într-un pachețel mai multe hârtii pe care erau scrise foarte mărunt poeziile compuse în temniță, ultima fiind datată 29 iunie 1949. Doamna Imbrescu îi dă pachețelul cu poezii părintelui Boris Răduleanu, bun prieten cu părintele Imbrescu, care la rândul său le dă pentru a fi bătute la mașină doamnei Xenia Mămăligă. Din nefericire, Xenia Mămăligă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cutremurată a unui suflet cinstit, conștient de nimicnicia condiției umane și o rugă fierbinte adresată lui Iisus Hristos pentru izbăvirea de propriile păcate și pentru mântuirea neamului românesc, oropsit de milenii.” a scris Ionel Zeană, și el unul dintre mărturisitorii temnițelor comuniste, plecat la Domnul în 2007, mare creator de poezii, multe dintre ele cutremurătoare și căruia i s-ar cuveni dedicate umeroase studii, memorii și nu în ultimul rând omagii pentru jertfa dar și pentru creația sa. Și tot Ionel
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
că înțelege perfect motivația condamnării sale, ca unul dintre ostașii înrolați în ceata lui Dumnezeu, pentru a-și ajuta semenii în drumul lor spre Mântuire, spre deosebire de mulți tineri, care nu au reușit mult timp să înțeleagă rostul aruncării lor în temnițele comuniste. Apoi ne arată că-și înțelege și menirea de urmaș al Mântuitorului, dar și motivația suferinței, tot ca urmaș al Mântuitorului: Când am strigat ca omul să nu-și vândă Chemarea la a Nemuririi Cină, Am fost întemnițat sub
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
din care voi reda doar câteva versuri relevante pentru cele scrise mai sus: Ca mine niciun mort n-a mai rămas Așa de omorât de voia lui, Strivită’n rău cu fiecare pas - Dar, îndurându-Te să mă încui În temnița venită cu dreptate Mi-ai descuiat ușa ca nimănui Când și’ntr’un stârv ca mine mai răzbate Fiorul ne’ndoielii că nimic Nu e al nostru - afară de păcate -. Raportarea la Mântuitorul Hristos stă în centrul majorității poeziilor părintelui Imbrescu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
un atribut al tuturor sfinților. Totodată, poezia amintită mai sus, în care autoarea compătimește imensa suferință a Maicii Domnului pricinuită de Patimile Domnului, ne duce cu gândul la pătimirea mamelor și soțiilor ai căror fii și soți au devenit în temnițele comuniste urmașii Mântuitorului. Tu stai învăluită în lunga Ta tăcere, În poală porți pe Fiul - mănunchi de crini zdrobiți El poartă-n cap cunună din spinii cei slăviți, Și peste Fiul curge în val a Ta durere. Ființa Ta întreagă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
prea blagoslovite. Pe toți mucenicii neamului, eroi, Luptători cu spade sau cu rugi sfințite, Toți cei ce se roagă astăzi pentru noi, Și ne scot în grabă, tainic din ispite, Și pe toți aceia, care pentru neam, Au trăit în temniți ca-n niște morminte. Pe tot neamul nostru evlavios și sfânt, Voievozi și Doamne, boieri, jupânese, Toți câți dorm cu trupul în acest pământ, În hotarul Țării noastre prea alese, Pe părinții noștri și pe frații dragi Ce s-au
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
prin Aiud. Aurel Pastramagiu - ofițer de marină militară, decorat, dar și absolvent de filosofie, marinarul din el lăsând o amprentă clară asupra versurilor compuse. Ion Mărăcineanu - jurist, participant în linia întâi în luptele de la Cotul Donului, făcând 15 ani de temniță, a scris poezie și proză. Andrei Ciurunga - născut în 1920 la Cahul, arestat de trei ori, a scris versuri de rezistență și supraviețuire pentru cei de la Canal. Remarcăm și la el, ca la mulți alții, credința și dragostea de țară
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Andronescu, Dumitru Oniga. Dacă Iisus a spus că cel care întoarce un suflet de la pierzare Apostol se va numi, de câte ori ar trebui să se numească Apostol, Radu Gyr sau Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu și toți ceilalți creatori de poezii din temnițe, care prin creațiile lor au ajutat atâtea suflete să iasă din disperare în acele momente sumbre, lipsite de speranța de a revedea lumina. Citind versurile poeților închisorilor, nu poți să nu te gândești la minunata lucrare a lui Dumnezeu, care
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Jilava, Pitești, Aiud sau Gherla, unde au fost torturați și supuși unor umilințe de neimaginat oamenii care au rămas verticali în apărarea conștiinței și valorilor naționale românești în fața comunismului. Cartea, un omagiu adus sutelor de mii de români aruncați în temnițele comuniste, nu reprezintă doar o simplă colecție de orori, ci ne aduce aminte că moartea și chinurile pot fi preludiul unei învieri, devenind, astfel, „jertfă”. 6. Ștefan cel Mare și Sfânt Dan Lucinescu Descriere: Cartea prezintă într-o maniera inedită
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Părintele Arsenie Boca” Descriere: O mărturie a doamnei Aspazia Oțel Petrescu, fost deținut politic. Filmul ne redă povestea emoționantă a întâlnirii dintre doamna Aspazia Oțel Petrescu și Părintele Arsenie Boca. Una dintre elevele preferate ale lui Lucian Blaga, supraviețuitoare a temnițelor comuniste, deapănă acum, la 91 de ani, întâmplări despre Sâmbăta de Sus și „Sfântul Ardealului” petrecute în urmă cu peste 60 de ani. „Simțeai cum împreună cu Părintele cântă copacii, cântau păsările, trilurilelor se împletau cu cele psalmodiei părinților. Simțeai într-
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
la amicul său Ioan Șari, au fost confiscate de prim-pretorul plasei de atunci, însoțit fiind de câțiva jandarmi. Toate au fost încărcate pe patru care, apoi transportate la Brașov unde au fost arse, iar el, Badea Cârțan aruncat în temniță și judecat, fapta lui fiind socotită un act de uzurpare a statului maghiar. Procesul a fost încredințat unui judecător sas care din tentația de a câștiga simpatia autorității maghiare, a aplicat paragrafele cele mai severe ale legii, condamnându-l pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
paragrafele cele mai severe ale legii, condamnându-l pe Badea Cârțan al nostru la un an închisoare. După șase luni, numai la intervenția regelui Carol I către Franz Iosif împăratul AustroUngariei, martirul Badea Cârțan a fost grațiat și eliberat din temniță. Liber de acuma, dar adânc mâhnit în suflet de pierderea ce suferise prin încinerarea cărților, cu atâta trudă adunate și aduse în sat, precum și în urma suferințelor îndurate, luă drumul Vienei spre a se plânge împăratului pentru nedreptățile pe care i
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fost transformată în cenușă întreaga sa comoară sufletească, strînsă cu atâta sârg, efort și sacrificii. - «Excelență, ce purtare-i aceea, să-mi ieie mie jendarii dumneavoastră, patru cară de cărți, patrusprezece zloți de argint și să mă ducă ferecat în temnița Brașăului ?... De-ar arde ei toate cărțile românești din Ardeal, gândiți dumneavoastră c-om rămâne pe întuneric ? Ne dă ea drăguța Românie, câte vrem și câte om mai cere !» Ai ! cum s-o mai răstit primul ministru de după birău ! -«Rumunie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
meu sunt condamnat la un mutism absolut. [...] Vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, care se scurg uniforme și monotone, ca bătăile unui ceasornic de perete 115. E parcă o scrisoare din temniță, atât de copleșitoare este melencolia declanșată de monotonia lacului. Privită din unghiul omului obișnuit, melancolia pare a fi "boala" poetului tânăr, cu care cochetează până la confuzie. Melancolia este un dat nativ cu care coboară chiar eul poetic din cer, odată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cei care n-au aderat la protocronism au fost supuși prigoanei, depistați și vânați fără dificultăți." Culmea e că nu acești iluzorii persecutați (pură invenție!) au înfundat pușcăriile comuniste, ci tocmai... profesorul Papu, condamnat în 1961 la 8 ani de temniță pentru "complot antistatal și înaltă trădare"! O simplu dispută de literatură comparată, văzută de unii ca "expresie a unui complex de inferioritate al naționalismului românesc", ori exagerat susținută, ori exagerat combătută, a ajuns să fie interpretată ca promotoare a "izolării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. Și frigul mă-ngheață, e umed pământul; De ziduri, de lanțuri, eu sunt ocolit: Aici suferința așteaptă mormântul, Căci legile lumii așa au voit. Adus ca o crudă, sălbatică fiară, La temniței poartă nădejdea-am lăsat. Și simt chinuire atât mai amară, Cu cât a mea soartă eu n-am meritat. O noapte fatală! O noapte cumplită! Pe patu-mi de trudă dormeam obosit: Era despre ziuă: soția-mi iubită Stătea lângă mine
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]