4,773 matches
-
ale alegerilor postmodernilor, cu mențiunea că delimitările ferme nu aparțin spiritului postmodern, multe dintre înscrierile teoretice care vor urma fiind pentru mulți autori strict contextuale și aplicabile doar unor etape ale scriiturii lor. 2.3.2. Perspectiva rupturii. Postmodernismul reacționar Teoreticianul francez Jean Baudrillard este îndeobște considerat drept unul dintre cei mai cunoscuți și influenți susținători ai rupturii de formele moderne ale societății, culturii și politicii 172, și chiar a unui "postmodernism apocaliptic" ce se instituie într-un set de discursuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
instituie într-un set de discursuri "negative" sau pesimiste la adresa noilor situații din societate și discurs. Chiar dacă uneori nu utilizează termenul în lucrările sale sau, precum în anumite interviuri, se distanțează de conceptul de postmodernism, el rămâne în general un teoretician al rupturii de modernism și de modernitate și al promovării unei alte ordini discursive 173. De cele mai multe ori, inclusiv această mișcare de acceptare completă a conceptului, dar și de distanțare de el în anumite momente a fost interpretată ca fiind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
termeni precum simulacru, hiperrealitate, strategie fatală, seducție regăsindu-se în vocabularul curent al postmodernismului. Punând sub semnul întrebării multe dintre presupozițiile marxiste, freudiene și structuraliste, Baudrillard a deschis calea către un discurs radical, astfel încât unii comentatori l-au catalogat drept teoreticianul "sfârșitului modernității". Acest sfârșit va fi urmat de o serie de alte "absențe" consacrate: cea a socialului, a maselor, a istoriei, a sensului etc. Discursul său exacerbat, care îmbină virtuțile analizei cu cele ale eseului, vine să contureze imaginea unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este un tip de eroare care se întâlnește destul de des și reprezintă o critică ce a fost de multe ori îndreptată asupra scriitorilor postmoderni. 2.3.3.4. Între modernism și postmodernism Există un număr important de autori și de teoreticieni care comentează fenomenul postmodern, îi utilizează terminologia specifică și chiar consideră că este relevantă cunoașterea și diseminarea sa culturală, dar în același timp pendulează între perspectiva modernă și cea postmodernă, alcătuiesc un discurs combinat și de cele mai multe ori subliniază continuitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
începutul cercetării (în timp ce autorii postmoderni vor avea rareori asemenea luări de poziție și clarificări metateoretice). Alături de Steven Best, D. Kellner își va continua poziția enunțată, pe care o va evalua drept moderată, mai modestă și mai puțin dramatică decât a teoreticienilor radicali. Pornind de la înțelegerea modernismului ca fiind instabil, polisemic și aflat mereu în căutarea noului, Best și Kellner consideră că postmodernismul continuă aceste caracteristici moderne, intensificându-le, mai ales că poate să-și asume tendințele critice ale lui Nietzsche și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scrieri contemporane și care poate conduce la grave erori în ceea ce privește discutarea acestui concept (dintre care generalizarea pripită și reducționismul sunt doar două exemple). În acest sens, ei afirmă că "nu "mintea postmodernă" sau "postmodernismul" fac ceva, ci mai degrabă anumiți teoreticieni care utilizează discursul, iar teoreticieni diferiți îl utilizează în moduri semnificativ diferite, făcând ilicite încercările de a generaliza excesiv sau de a esențializa discursul postmodern"193. În sens foarte strict, susțin cei doi critici, nu putem vorbi nici de o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conduce la grave erori în ceea ce privește discutarea acestui concept (dintre care generalizarea pripită și reducționismul sunt doar două exemple). În acest sens, ei afirmă că "nu "mintea postmodernă" sau "postmodernismul" fac ceva, ci mai degrabă anumiți teoreticieni care utilizează discursul, iar teoreticieni diferiți îl utilizează în moduri semnificativ diferite, făcând ilicite încercările de a generaliza excesiv sau de a esențializa discursul postmodern"193. În sens foarte strict, susțin cei doi critici, nu putem vorbi nici de o teorie postmodernă, ci de o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să explice o stare de lucruri prestabilită. Chiar dacă afirmă că nu există nici un fenomen care să fie intrinsec postmodern, acest lucru nu trebuie interpretat ca o negare a realității sau a istoriei; dimpotrivă, "există fenomene sociale și istorice din care teoreticienii derivă concepte ca postmodernitatea, la fel cum există practici, artefacte și autori din domeniul culturii pornind de la care teoreticienii derivă termenul "postmodernism". Totuși care fenomene, practici, artefacte etc. sunt concepute drept "postmoderne" este în sine o funcție a asumpțiilor teoretice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acest lucru nu trebuie interpretat ca o negare a realității sau a istoriei; dimpotrivă, "există fenomene sociale și istorice din care teoreticienii derivă concepte ca postmodernitatea, la fel cum există practici, artefacte și autori din domeniul culturii pornind de la care teoreticienii derivă termenul "postmodernism". Totuși care fenomene, practici, artefacte etc. sunt concepute drept "postmoderne" este în sine o funcție a asumpțiilor teoretice care denumesc anumite lucruri "postmoderne", iar pe altele nu"195. Această abordare teoretică pare a fi o formă de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda secolului nostru și realizează chiar o enumerare de teoreticieni care au făcut în lucrările lor diverse asimilări ale postmodernismului cu alte curente 197. Astfel, observă că Matei Călinescu are tendința de a asimila postmodernismul "neoavangardei" și uneori chiar "avangardei" (de notat că teoreticianul român aduce și el critici 198
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și realizează chiar o enumerare de teoreticieni care au făcut în lucrările lor diverse asimilări ale postmodernismului cu alte curente 197. Astfel, observă că Matei Călinescu are tendința de a asimila postmodernismul "neoavangardei" și uneori chiar "avangardei" (de notat că teoreticianul român aduce și el critici 198 la adresa teoriei lui Hassan: acesta ar distribui avangarda când modernismului, când postmodernismului, ajungând astfel să o elimine din discursul său; această situație s-ar întâmpla tocmai din dorința lui Hassan de a prezerva asemănările
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în afara unui sistem de diferențe"239. Inflația limbajului vine să ateste ideea rupturii dintre lucruri și cuvinte: nu există nici un înțeles dincolo de limbaj, discursul fiind despărțit de lume, astfel încât sensurile se fragmentează continuu și se creează reciproc în perimetrul intertextualității. Teoreticienii postmoderni dezvoltă o teorie nouă cu privire la semnificația limbajului și a comunicării, în care relația dintre semnificat (mesaj) și semnificant (mijlocul de exprimare) este destabilizată în mod constant. Disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a dus la preocuparea accentuată pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unui cadru sau ai unui decor, în care discursul este doar plasat; dimpotrivă, discursul contribuie în mod decisiv la formarea contextului său sau chiar la modificarea lui pe parcursul formării sale. 6) Discursul este asumat (se află în responsabilitatea cuiva). Pentru teoreticianul francez, această trăsătură semnifică faptul că discursul se raportează la o instanță, care, pe de o parte, procură elementele de identificare personale, temporale, spațiale etc., iar, pe de altă parte, indică atitudinile față de temă sau de situația respectivă. 7) Discursul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în favoarea textelor lor și a doctrinelor pe care le-au inițiat. Putem afirma, la sfârșitul acestei incursiuni, că deși utilizează un ansamblu de reguli, argumente și relaționări diferit în funcție de scopurile discursive urmărite sau de curentul literar-filosofic din care fac parte, teoreticienii pe care i-am avut în vedere ajung, totuși, la o serie de concluzii similare, conturând astfel un portret coerent al scriiturii actuale. Diminuarea importanței autorului ca instituție, rolul decisiv în formarea sensului acordat intertextualității, autoreferențialitatea și autoreflexivitatea limbajului sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
receptarea lui Baudrillard și a lucrărilor sale drept una controversată, deseori contestată cu vehemență și de cele mai multe ori aflată sub semnul perplexității. Aceeași dificultate de a-l clasa pe Baudrillard (paleta existentă fiind destul de vastă, de la filosof la patafizician sau teoretician al hipermodernismului, de pildă) se regăsește și în legătură cu lucrările sale, dar și în greutatea de a-i interpreta teoriile propuse. Stilul retoric și chiar poetic de a scrie, în combinație cu o radicalitate uneori șocantă a ideilor susținute au transformat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
schimbări și tendințe care începeau să prindă formă în acele mișcări își găsesc unele roade și în lucrările din prima parte a operei sale, în care reflecțiile sociologice se împletesc cu cele legate de marxism și semiologie. După cum remarcă majoritatea teoreticienilor sociali și a istoricilor, momentul 1960 a schimbat fundamental modalitatea de a aborda un set consistent de probleme, de la cele economice la cele politice și sociale. Acum a apărut și o serie de noi teorii, care priveau societatea în ansamblul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoria darului lui Marcel Mauss, teoria cheltuielii și a schimbului simbolic a lui Georges Bataille, revizuirea lui Freud realizată de Lacan, structuralismul lui Lévi-Strauss, lectura structuralistă a lui Marx întreprinsă de Althusser, opera scriitorilor americani asupra societății de consum și Teoreticienilor Critici precum Herbert Marcuse, T. W. Adorno și Walter Benjamin"339. Unii interpreți pun un mare accent pe relația dintre teoria baudrillardiană și cea durkheimiană (M. Gane), în timp ce alți critici consideră că, în pofida evidențelor textuale și a raportărilor frecvente ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale mai târzii. Kellner remarcă faptul că Baudrillard a anticipat o tendință generală de respingere a neglijării rolului și locului culturii, ce poate fi regăsită cu ușurință la o serie de gânditori precum Walter Benjamin, Roland Barthes, Sartre sau la teoreticienii Școlii de la Frankfurt, astfel încât "a făcut din rolul sferei culturale în viața cotidiană obiectivul principal atât al operei sale timpurii, cât și al celei târzii. Primele sale trei cărți se concentrează pe direcțiile în care cultura, ideologia și semnele funcționează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
observă astfel cum accentul pus pe intensitate, dorință, vitalitate se regăsește fie în conturarea diverselor politici de margine, fie în încercarea de a dezvolta noi teorii care să valorifice mai curând efecte textuale originale decât sensul. Chiar dacă unii dintre acești teoreticieni și-au revăzut ideile în legătură cu micropoliticile dorinței (Baudrillard se va distanța complet de ele, criticându-i și pe Deleluze, și pe Lyotard, în timp ce Guattari revine într-un articol la valorile politice moderne, deoarece consideră că postmodernismul este marcat de o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
natură. 5.1.3. Hiperrealitate și mass-media De asemenea, o bună interpretare a teoriei hiperrealității nu poate fi realizată în lipsa corelării cu dezvoltarea tehnologică a societății sau cu creșterea considerabilă a influenței mass-media. Desemnat ca "unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai fenomenului culturii media ai deceniului șapte și începutului deceniului opt"446, Baudrillard va oferi multe exemple din domeniul mass-media pentru a explica noțiunile de hiperrealitate și simulare. Astfel, tehnologiile de comunicare acaparează lumea cu realități care se autogenerează și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vedere metainterpretativ, ca înțelegere a relațiilor care se pot stabili între diversele noțiuni-cheie utilizate sau între lucrările sale. Deși acest autor este perceput mai ales ca fiind cel care a dezvoltat "o politică a simulacrului hiperrealității" (Calvin Schrag) sau ca "teoretician al regimului simulacrului" (Steven Connor), credem, fără a minimaliza importanța acestei construcții care a separat semnul de realitatea pe care se presupunea că ar trebui să o reprezinte, că perspectiva oferită de noțiunea de seducție și de acțiunea ei în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au adus obiecții bine argumentate și noi puncte de vedere în problemele deschise de interpretarea noțiunilor de bază ale gândirii lui Baudrillard, cum ar fi: hiperrealitate, cultură mass-media, simulare, simulacru, obscenitate. Dacă Steven Connor apreciază teoriile baudrillardiene, afirmând că "super teoreticianul acestei încercuiri a teoriei, scriitorul al cărui spirit plutește obsesiv asupra studiilor despre filmul și creațiile T.V. și video postmoderne, este Jean Baudrillard"525, David Lyon sau Zygmunt Bauman consideră că Baudrillard exagerează ducând teza hiperrealității și a simulării la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi regăsită și în cuplurile teoretice care au circulat în diverse etape, privilegierea unuia indicând și o orientare a mișcării filosofice respective, cum ar fi episteme/doxa, teorie/practică, convingere/persuasiune, demonstrație/argumentare, logică/retorică etc. Dacă o serie de teoreticieni au cercetat în special efectele argumentării, ca persuadarea sau influențarea (Philippe Breton descrie registrele comunicării, între care convingerea se poate realiza fie prin argumentare, fie prin manipulare), alții au încercat să susțină ideea dimensiunii argumentative a oricărui tip de discurs
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modurile de abordare tradiționale, aceste tactici lingvistice alcătuind nota "anarhistă și iconoclastă" a scriiturii sale. În termenii folosiți de Habermas, Baudrillard se înscrie în tentativa postmodernă de nivelare a distincțiilor de gen dintre filosofie și literatură. Preferând o scriitură mixtă, teoreticianul hiperrealității și seducției, la fel ca și Derrida, se situează în afara cerințelor de științificitate și argumentare, astfel încât receptarea lucrărilor sale face apel la alte modalități de persuadare (forță stilistică, șocul afirmațiilor, expresii paradoxale, teme noi, incitante etc.). Așa cum remarcă Turner
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
exagerezi unele afirmații pentru a putea atrage atenția asupra unui conținut, vocea filosofului francez a fost una dintre cele cărora i s-a răspuns, sub diverse forme. Intuițiile sale, în special în domeniul media, au constituit puncte de reper pentru teoreticienii deceniului șapte și opt, oferind ceea ce Douglas Kellner numea arheologia viitorului. Într-un univers postmodern, pe care el însuși îl caracteriza ca fiind unul al jocului cu fragmentele și al imposibilității definițiilor, este hazardat proiectul unei teorii care să facă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]