KorAP: Find »[drukola/base=tină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...107 >

2,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

oricum, sunt singur și tu știi mai bine decât oricine câtă nevoie de comunicare am. Dacă tu exiști și pot comunica spre și cu tine ca și până acum, nu-mi mai trebuie nimic altceva. Apropo, mi-a zis ieri: Tina e prietena mea, nu a ta! Nici n-a clipit. I-am spus că și eu simt asta și era foarte fericită... Am întrebat-o despre Cezarina, știi că tu mi-ai povestit întâmplarea aia cu amantul nou al Cezarinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
sunt grele, grele povești, obositoare. Aia cu toată căsătoria și chiloții de sub pernă m-a amărât. Cum de-ați făcut asta? Sunt lucruri care nu se fac, mă scuzați că vă spun... Dar povestiți. Poate vă mai liniștiți. Și cu Tina cum a fost?, că atâta m-ați învâtit în jurul femeilor domnului Iacob, cu mamă, cu naștere, cu femei și neveste, că nu mai ajungem odată la subiect. VI. POVESTEA TINEI — Lăsați-mă-n durerea mea cu urâta aia, cu Vaca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
vă spun... Dar povestiți. Poate vă mai liniștiți. Și cu Tina cum a fost?, că atâta m-ați învâtit în jurul femeilor domnului Iacob, cu mamă, cu naștere, cu femei și neveste, că nu mai ajungem odată la subiect. VI. POVESTEA TINEI — Lăsați-mă-n durerea mea cu urâta aia, cu Vaca Domnului, v-am zis câte ceva despre ea, dacă le adunați pe toate în minte, dacă adunați tot ce v-am zis, o să vă faceți o impresie despre apariția nebunei, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
el, auziți, că nu știe nimeni amănunte despre Homer, cum să nu știe nimeni?, doar există atâția oameni importanți care citesc, oameni care trebuie să știe tot, cum să nu știe ei?... Știți povestea pe care ne-a spus-o Tina într-o seară aici, în pergolă, stăteam în leagăne și ea povestea, ne-a încropit o poveste despre artiști și Dumnezeu. Cum sunt ei, ce viață duc, ce chin au pe cap... Eu știu și fără povestea ei că, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
E o veche poveste lupta asta dintre Autor și Actor, zicea că e sinceră, dar până unde merge sinceritatea?... Ea făcea piese de teatru și asta mă omora. — Cred că vă contraziceți, nu sunteți foarte clară când vine vorba despre Tina, spune încet Frumoasa Neli, dar tânăra actriță nu-i dă nici o atenție, își continuă ideea, vorbind cu vehemență. — A scris anul trecut ceva pentru Maestru, știi tu, că te-am dus la premieră, Bărbați și femei, un teatru „de vioară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
dar tânăra actriță nu-i dă nici o atenție, își continuă ideea, vorbind cu vehemență. — A scris anul trecut ceva pentru Maestru, știi tu, că te-am dus la premieră, Bărbați și femei, un teatru „de vioară”, cum i-a zis Tina cu detașare și ironie. Ai stat la spectacol, fermecată de Maestru și de vocea lui, am văzut... Eu n-am putut niciodată să scriu, și din ce scria tipa, nu înțelegeam nimicuța, nu înțelegeam ce mâzgălea pe hârtiile alea. Povestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
artistului, tu ai să te chinui mereu!... Și cei doi, Dumnezeu și Sfântul Petru, au plecat mai departe, întorcând din când în când capul și uitându-se lung la omul ăla care era artist și care tot plângea tremurând pământul... Tina l-a oprit pe Maestru pe holul facultății (că mi-a mâncat sufletul cu școala aia a lui, dacă n-ar fi fost și profesor, să se întâlnească el cu atâtea pipițe din astea de azi, aș fi fost mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
îi spusese acum o săptămână, când o cunoscuse, , în fața Teatrului „Cișmeaua Roșie”, o văzuse pe o bancă și ea se ridicase în picioare, ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva, să-l salute, bună ziua, Maestre! Au intrat în vorbă, Tina mă cheamă, una-alta, și întrebarea venise imediat: unde stai?, la... hotel, am venit să dau la teatru, se apropie admiterea de toamnă, cum îi zic eu. Se uita atentă la construcțiile din jur, parcă nu le mai văzuse niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
lângă el, ea geme de parcă ar fi venit dintr-o lume de dincolo și ceva nu e bine aici, de parcă lumea asta n-ar vrea-o, el nu știe de ce, începe să-i cânte cald, ușooor, înceeet: Liuliu, liuliu, lângă tine/ Somnul cum de nu mai vine?/ Ce-ți tragi mâna mititică/ Somnul fraged când ți-e frică?/ Nani, nani, pui sărac,/ Cu ce cântec să te-mpac?/ Nani, ochișorii tăi/ Cât timp nu știi viața ce-i... / Naaa-ni (și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
în două atât de măiestru, că ți se rupe inima), bucuria mea/ Na-ni, ochi de albăstrea./ Naniiii, tu n-ai să mai plângi/ Numai flori să vrei să strângi./ Liuliu lai, somn tihnit să ai (e versul la care Tina începe să fie cuprinsă de somn, înceeet, ușooor, trece dincolo, puterea Maestrului e absolută)/ Somn tihnit ca ceața/ Cât nu știi ce e viața... / Liuliu lai, somn tihnit să ai... Tina răsuflă sacadat, ca un om care doarme de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
lai, somn tihnit să ai (e versul la care Tina începe să fie cuprinsă de somn, înceeet, ușooor, trece dincolo, puterea Maestrului e absolută)/ Somn tihnit ca ceața/ Cât nu știi ce e viața... / Liuliu lai, somn tihnit să ai... Tina răsuflă sacadat, ca un om care doarme de mult, doarme de mult. Moș Ene pe la gene venise viclean ca o idee, iar fata adormise suspinând. Maestrul se ridică ușor, nu vrea s-o trezească, ca un descântec, cântecul său își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mici-mici: Vă iubesc!... Ia lupa și o așază peste scris. Acuma se vede. Și o inundă o frică pe care nu o avusese la intrare, se întoarce pe vârful tenișilor albi, iese din birou, apoi, din secretariat, închide ușa repede. Tina Mulțumesc. Da, tu, copilă, ca nimeni altcineva de pe lumea asta. Mi-e dor! Pe vineri, O. — O invita uneori aici, la Snagov, în weekenduri. Ce rost avea fata aia aici, la mine în casă? A filmat-o de nenumărate ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
înghițit și ea și că, după aia, i-a luat bărbatul, și-a lăsat chiloții sub perna ei, dar Neli tace, nu vrea s-o supere pe femeia cu rochia decoltată până la fund, ea vrea, mai ales, să asculte povestea Tinei până la sfârșit, de aceea doar împletește la funia de ceapă, deloc automat, se uită cu grijă la colacul lung, din sfere aurii, e toamnă târziu și totul era copt și cules - roșiile, vinetele și dovleceii, morcovii, sfecla și strugurii din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
eu, fac ceva pe banii lui, în afacerile lui, în cursurile lui, în femeile lui! Îmi vine să plec mâine, să-i las casa și să plec. L-am mai și auzit din bucătărie, într-o zi, cum îi zicea Tinei: nu pot divorța, rămân cu nevasta, mă leagă prea multe de Lori, nu numai casa asta, nu numai averea, e foarte complicat să-ți explic! Complicități, afaceri, lumea... și-apoi, Lori știe prea multe, ce-ar fi să vorbească la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Lori, nu numai casa asta, nu numai averea, e foarte complicat să-ți explic! Complicități, afaceri, lumea... și-apoi, Lori știe prea multe, ce-ar fi să vorbească la sau după divorț?, Doamne ferește!, intru în pușcărie. N-am ce face, Tină, rămân cu Lori... Toți alegem nevasta, la o adică, totdeauna amanta pierde, toți facem asta. — Faci cum vrei tu. — A tăcut mult timp. Am văzut-o pe după stâlpul de la bucătărie, era albastră și-i tremura bărbia, buza de jos, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mai leagă cățeaua, că toată ziua e în casă... dar câinele e salvarea mea de aici, de când o avem, nu mai intră nimeni la furat, trec toți nenorociții cu respect pe la porți și pe la garduri, dar el nu vede asta... Tina mea, am văzut-o pe Loredana de câteva ori masturbând-o pe Tara, aia se așeza cu picioarele în sus, în fața șemineului, pe o blană, parcă învățase comanda de mult, din vremuri imemoriale, eu mă uitam de sus, de pe scara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
vorbind, tot povestind, nu e ușor, nici nu știu al cui efort e mai mare, al meu sau al dumneavoastră?, cine e mai tare?, eu, că povestesc, sau dumneavoastră, că ascultați?, ce-o fi cu mine? Pe fata aia, pe Tina, nu mai puteam s-o văd, nu mă mai descurcam, părea inocentă, îți băga câte un „Cum? Nu înțeleg...”, de ziceai că e o fetiță, inocența întruchipată, o și ajuta vocea, vocea era splendidă, pula mea! Când au stat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
înțeleg pe ăia care nu mă cred, prea sunt frumoase țâțele mele. Uite că el nu mai vine. Sau întârzie, o să vedem. Stăm aici două femei singure și povestim. Îl așteptăm pe bărbat, povestind. Păcălim așteptarea. Dumneavoastră așteptați povestea cu Tina, eu aștept uitarea, să o uit pe Tina... Vocea hârâită a Loredanei e schimbată, tremură, spatele nu mai e drept, din rochia roșie ies niște umeri cocârjați, căzuți, adunați spre țâțele frumoase. Neli se uită curioasă la femeia din fața ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
sunt frumoase țâțele mele. Uite că el nu mai vine. Sau întârzie, o să vedem. Stăm aici două femei singure și povestim. Îl așteptăm pe bărbat, povestind. Păcălim așteptarea. Dumneavoastră așteptați povestea cu Tina, eu aștept uitarea, să o uit pe Tina... Vocea hârâită a Loredanei e schimbată, tremură, spatele nu mai e drept, din rochia roșie ies niște umeri cocârjați, căzuți, adunați spre țâțele frumoase. Neli se uită curioasă la femeia din fața ei, dar nu spune nimic, rămân fără poveste!, ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mea, care mai zicea că bărbatul e o cruce și femeia o jumate de cruce, ei?... nu ziceți nimic, lăsați, astea sunt vorbe, doar vorbe, dumneavoastră știți mai bine - și Frumoasa Neli e mai lingușitoare ca niciodată -, ați început de Tina, și asta mă interesează, ciudată era ființa aia... — Vă spuneam, Frumoasă Neli, despre modul în care o primeam la noi, știți că am gătit pentru femeia aia?, știți că i-am pregătit patul la noi?, doar ați văzut. Dimineața, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cum să nu-l știu?, băiatul ăla solid, înalt, brunet și cu ochi albaștri, seamănă cu domnul dumneavoastră la tinerețe! El e!, mă duc eu să-l iau, și... ce mă gândesc pe drum? Ia să o aduc și pe Tina la noi, e mai bine să fie doi musafiri, nu se prinde nimeni. O sun: unde ești?, la un vernisaj, pe Magheru, eu sunt în mașină, vin să te iau, m-a rugat Maestrul să te aduc la noi, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mașină, vin să te iau, m-a rugat Maestrul să te aduc la noi, pentru tine am bătut atâta drum, vii astăzi la Snagov, în două minute sunt la ușa sălii, nu fugiii! L-am sunat și pe el, vine Tina la noi!!!, aaa, îi fac focul, că totdeauna se plânge că e frig, mereu îi e frig, zice el, fă-i... și m-am tuflit toată. Dar i-am plătit... * Maestrul are pe el un halat de mătase, albastru, de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ieșiți în relief din cauza frigului și, mai ales, a vântului de primăvară, labele goale în papucii făcuți din niște sandale mai vechi, părul îi vine în ochi mereu, nasul genial ajunge în pământ, se apleacă spre straturi, vorbește mereu cu Tina. — Aici, au ieșit deja căpșunile, pe lângă trandafiri, via, la margine, lângă gard, că am lăsat vie și aici, dincoace de gard, trandafirii și căpșunile, cam asta va fi ordinea. În rest, toată curtea asta e gazon. Doar acolo, dincolo de gard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
nu avea chiar trei sute de ani, dar crescuse splendid, îl și tundea mereu, cu atenție, ajunge cu furtunul până la vie, apa curge peste pământ, el trage de timp, să treacă minutele, să treacă ora, termină cu udatul ăla!, îi strigă Tina, vino înapoi, pe straturi, nu-mi place să vorbesc singură! Voi merge desculț, la vară, pe gazonul ăsta din jurul casei, că dispare orice reumatism, pământul vindecă orice. La toamnă, să vii la struguri, să-i culegem. Mă gândeam să aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
frumusețe și în minte atâta durere și atâta moarte, că nu știe nici el ce să facă. E roșu în obraji, ca atunci când ai tensiunea mare și stă să-ți plesnească ceva... Dacă mă chemați la cules, sigur că vin. Tina e în picioare, lângă el, măsoară curtea casei cu un interes ciudat, evident și adevărat, se vede pe ea. Nimic nu contează, își spune fata, casa?, cele câteva mii de metri de pământ din jurul casei lui?, la o adică, le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]