KorAP: Find »[drukola/base=toaletă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...261 >

6,503 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

scoțând din cutia cu zicători una veche și nu foarte potrivită. — Bine, bine, lasă păsările! Cum se va simți la noi? În primul rând, ce ne facem cu toaleta? E cam primitivă și un străin o să accepte cu greu o toaletă în stil japonez. Shizu ceda, în general, destul de ușor dorințelor fiului și fiicei ei, dar când era vorba să găzduiască un oaspete străin, se arătase cam îndărătnică. — În plus, adăugă ea, cu o fată de vârsta lui Tomoe în casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Pasagerii străini și ofițerii superiori în uniformele lor bleumarin conversau în franceză. Dușumelele erau acoperite cu covoare groase și Tomoe simțea cum i se afundă tocurile în pluș. — Tomoe, spuse Takamori ștergându-și sudoarea de pe frunte. Trebuie să merg la toaletă. Nu mai pot... — Pentru Dumnezeu! Ți-ai și găsit unde... Nu era suficient că nu-l găseau pe Gaston, mai trebuia să se poarte și Takamori ca un copil. Tomoe s-a îndreptat hotărâră spre biroul din față și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
s-a aplecat ușor spre ea, gest care i-a amintit și mai mult de Louis Jouvet. — V-aș ruga, dacă se poate, să vă uitați puțin pe lista pasagerilor. Caut un Gaston Bonaparte. — Aspetta, signorina. — Tante grazie. Întors de la toaletă, Takamori cerceta cu privirea o pictură murală, aparent stânjenit de îndrăzneala surorii lui. I-a luat destul de mult funcționarului să verifice lista. Apoi a închis cu zgomot registrul și, cu un zâmbet ușor sarcastic, a ridicat patru degete. — Quarta classe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
s-a așezat prudent pe marginea patului. Mâine va trebui să-și caute alt loc, un loc unde să poată dormi cu-adevărat. — Michan, Michan, se auzi deodată vocea unui bărbat de partea celalaltă a zidului. Trebuie să merg la toaletă. — Taci și lasă-mă să dorm. — Mă scol. — Mă trezești... Dacă nu poți să ții, folosește chiuveta. Gaston a rămas înmărmurit. Pe masa de proastă calitate circula în voie un gândac negru. Si-a ținut respirația și a ascultat. Auzea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
patului, deprimat. Pentru că bătuse însă atâta drum pe jos, de la Kyōdō până la Shibuya, era atât de obosit, încât i se închideau ochii. „Takamori-san, Tomoe-san, bonne nuit“, le spuse el în gând. Înainte să se culce, a trebuit să meargă la toaletă. A pășit încet pe coridor și o scenă ciudată i-a reținut atenția. O japoneză deschisese fereastra de la capătul coridorului și era pe punctul de a sări. Era femeia care intrase în hotel împreună cu bărbatul care semăna cu generalul Tōjō

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
cuvânt înseamnă „urină“ și a dedus din conversația lor că aceasta fusese ofensa. A, deci asta era! Fața i s-a luminat într-un zâmbet și a dat din cap, înțelegător. Ca și bărbatul de alături, femeia avusese nevoie la toaletă, dar neputând să se mai abțină, udase așternutul. Asta-i mare rușine pentru o femeie. Și-a amintit că și el pățise la fel, în copilărie, atrăgându-și disprețul fraților săi. Gaston înțelegea acum groaza de pe chipul femeii și disperarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
nefericire, el știa doar sensul dat de dicționar, sensul fiziologic. În franceză i se spune „pipi“. „Generalul Tōjō“, gesticulând și ocărându-l, i l-a explicat și pe celălalt: când o prostituată fură portofelul clientului și, pretextând că merge la toaletă, o ia la sănătoasa... și asta se numește shōben. „Generalul Tōjō“ s-a adresat apoi proprietarului hotelului: — Târfa aia mi-a furat și hainele. Puțin îmi pasă că individul ăsta e străin. Să mi le plătească! Dumneata trebuie să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
nu-i în toate mințile, nu? — Probabil că nu, dar datorită lui am scăpat. Străine, întotdeauna faci nebunii de-astea? Chiar în momentul acela, Takamori afla câte ceva despre Gaston de la bătrânul ghicitor, Higurashitei. — A dispărut cât am fost eu la toaletă. I-au rămas lucrurile aici. Singura avere a lui Gaston, sacul din pânză, era pe jos. — L-am așteptat o oră, dar nu s-a întors. — Unde credeți că a dispărut Gas? — Nu-mi dau seama. — Nu-l puteți găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
zorile în Sanya. — Unde mergi? Deși Gaston nu făcuse nici cel mai mic zgomot când ieșise din așternut, Endō s-a ridicat imediat și a strigat la el. Apoi, înțelegând despre ce-i vorba, a dat din cap. — Aha! La toaletă. Să nu-ți dea cumva prin cap să fugi! — Non. Non. Eu... Dacă fugi, o încurci. Clădirea asta nu are decât o ieșire și îți aud pașii de aici. Încearcă numai, și-o să vezi ce pățești! Îmi dau imediat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
de aici. Încearcă numai, și-o să vezi ce pățești! Îmi dau imediat seama dacă o iei spre ieșire. Gaston a dat din cap și a ieșit încet pe coridor. Endō nu mințise. Exista o singură scară spre parter. În plus, toaleta, judecând după miros, era tocmai în capătul celălalt al holului. Gaston clipi. Își trecu mâinile-i uriașe peste fața de cal, ștergându-și lacrimile. Erau uși glisante de ambele părți ale coridorului, uși de pe care fusese smulsă hârtia pe alocuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
l-a văzut pe Endō, îmbrăcat în pantaloni și cămașă albă. — Străine... — Da. Gaston, care tocmai se apleca pentru a auzi mai bine cuvintele femeii, s-a îndreptat consternat. — Ce s-a întâmplat? întrebă Endō blând, căscând somnoros. Nu la toaletă mergeai? — Da... toaletă. — Atunci dă-i drumu’! Va au shotte! Dincolo de ușă se auzea femeia foindu-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō. Gaston nu a avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
pe Endō, îmbrăcat în pantaloni și cămașă albă. — Străine... — Da. Gaston, care tocmai se apleca pentru a auzi mai bine cuvintele femeii, s-a îndreptat consternat. — Ce s-a întâmplat? întrebă Endō blând, căscând somnoros. Nu la toaletă mergeai? — Da... toaletă. — Atunci dă-i drumu’! Va au shotte! Dincolo de ușă se auzea femeia foindu-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō. Gaston nu a avut de ales. Tavalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Atunci dă-i drumu’! Va au shotte! Dincolo de ușă se auzea femeia foindu-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō. Gaston nu a avut de ales. Tavalul toaletei era foarte scund, pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din balamale, nu se închidea. Tocmai când încerca să închidă ușa, Gaston auzi zgomot de palme, urmat de țipete de femeie. Fusese pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
nu? Prin ușa întredeschisă se vedea un șir de celule, ca niște cuști, cu sandale din paie aliniate în fața fiecărei uși. După numărul de sandale, au presupus că sunt trei-patru persoane într-o celulă. O femeie șchioapă se întorcea de la toaletă, însoțită de un gardian. Le-a aruncat un zâmbet plin de înțeles în timp ce intra în celulă. Polițistul s-a întors și i-a condus la infirmerie. Gaston era acolo. Aveau impresia că nu-l mai văzuseră de foarte mult timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
lui se reflecta în geamul vagonului de clasa a treia. Obosit, trist, singur. Trenul alerga prin noaptea întunecată, anunțându-și, prin șuieratul locomotivei, trecerea prin gări mici și halte. Din când în când mai trecea pe culoarul dintre banchete spre toaletă. Ușa toaletei se deschidea scârțâind și el dispărea înăuntru. Vreun pasager se trezea din cauza zgomotului și-l întreba pe vecin unde se află. Apoi închidea iar ochii. Spațiul dintre banchete era atât de îngust, încât picioarele strânse în aceeași poziție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
reflecta în geamul vagonului de clasa a treia. Obosit, trist, singur. Trenul alerga prin noaptea întunecată, anunțându-și, prin șuieratul locomotivei, trecerea prin gări mici și halte. Din când în când mai trecea pe culoarul dintre banchete spre toaletă. Ușa toaletei se deschidea scârțâind și el dispărea înăuntru. Vreun pasager se trezea din cauza zgomotului și-l întreba pe vecin unde se află. Apoi închidea iar ochii. Spațiul dintre banchete era atât de îngust, încât picioarele strânse în aceeași poziție au început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

fii invitat pe la noi? Sally și cu mine ajutăm la strînsul mesei, În vreme ce bărbații duc gemenele În parcul din apropiere. Sally o bombardează pe Fran cu Întrebări despre Charlie și, cînd În sfîrșit ia o pauză, ca să se ducă la toaletă, o privim amîndouă cum se Îndepărtează, zîmbind și clătinînd din cap. — E o cauză pierdută fata asta, oftez eu, dar măcar tipul pare drăguț. — Știu, dar nu el e problema, ci ea. Nu o așteaptă decît o altă dezamăgire, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
dulce, am vorbit serios. Rămîn așezată, Încremenită ca o statuie, și mă prefac că n-am auzit, dar nu-mi pot reține un ușor zîmbet care-mi flutură pe chip. Mai tîrziu, chiar cînd plecăm spre restaurant, mă duc la toaletă ca să mă asigur că nu-mi lucește fața și să mă mai dau cu ruj. Deschid ușa și mă ciocnesc de Lisa. — Te distrezi? Dau din cap plină de entuziasm, căci petrecusem o jumătate de oră sporovăind cu Jonathan și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
improvizate, lîngă Tom, și firește că spun asta cu o doză masivă de ironie, căci abia de Închidem ochii. Stăm cu rîndul de veghe, Îi cîntăm, Îl ținem de mînuță, iar eu părăsesc camera de spital numai ca să merg la toaletă sau să mai iau niște cafea În mijlocul nopții. Știu că lumea vine la spital și că Linda și Michael petrec mult timp afară, În camera de așteptare. Știu că au trecut pe aici Trish, Gregory și Lisa, dar nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ușurată să-i văd fără să fie și el de față. Pe la jumătatea celei de-a doua sticle de vin (pe care trebuie să recunosc că eu și Fran o golim aproape de unele singure), mă ridic să mă duc la toaletă. În vreme ce-mi croiesc drum prin restaurantul Înțesat, arunc Într-o doară o privire la clienți: toată lumea discută Însuflețit și se distrează, iar eu constat că mă simt minunat, acum că am revenit printre oameni. Exact așa mă simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

cu un fluture de plastic, nu tocmai elegantă - dar neschimbată, Emma. Se aprinsese lumina În dormitor. În toți acei ani, Antonio intrase acolo doar de trei ori: o cutie supraîncărcată cu mobilier lipsit de gust, ca și stăpâna casei. O toaletă cu oglinda plină de sticluțe cu parfum rânced - cumpărat la mâna a treia din talciocul de la Porta Portese, că tare-i mai place să o facă pe respectabila, Olimpia Tempesta avea mania de a părea respectabilă, căci nu era. Mostre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
un nenorocit de judecător, și nu voia să se mulțumească să fie o apariție festivă pentru sfârșitul lor de săptămână. El avea tot dreptul să facă parte din acea săptămână și din viețile lor - nu, nu putea să se gândească. Toaleta. Mostre gratuite de parfum și iconițe cu Padre Pio prinse În rama oglinzii. Și fotografia lui Tito Tempesta, măturător de stradă și stalinist convins - surâzător, căci În sfârșit defunctul a scăpat de nevasta lui, veșnic furioasă și lătrătoare. Apoi patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
o ochise și pe soție - o blondă zveltă și frumoasă, cu ochii negri și scânteietori ca onixul și cu un zâmbet contagios. Se asemăna Întru câtva cu Lorena. Dar era mai experimentată, mai intrigantă. Îi vorbise o singură dată, la toaleta doamnelor - aproape pe furiș, conștient că făcea un gest reprobabil. Nu-și aducea aminte cum - după o conversație fulgerătoare - reușise să-i dea cartea lui de vizită, adăugând pe ea cu pixul numărul celularului personal. Sunați-mă, dacă aveți nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
șut mașinii. Păhărelul Începu să se umple. Câteva picături negre cu aspect veninos Începură să se prelingă prin tub. Când operatoarea de la postul 13 trecu prin fața ei - impregnată de nicotină de la țigara pe care tocmai o fumase pe ascuns la toaletă - o abordă și, chiar dacă avea senzația clară că aceasta Încerca să o evite, o Întrebă dacă primise mesajul. — Da, slavă Domnului, răspunse fata, altfel nu știu cum m-aș fi descurcat. Am făcut deja rezervare la restaurant pentru nuntă. Mă căsătoresc peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
o țestoasă ninja, căci avusese un accident de mașină. Gemenii Bettini, care Îl imitau Întotdeauna pe Anzalone, Începură să râdă. — Hai să ne jucăm cu ele Înăuntru, altfel ni le iau surorile, spuse Anzalone. Băile copiilor nu au uși. Cinci toalete mici stăteau aliniate una lângă alta, despărțite doar de paravane colorate. E un lucru inexplicabil, pentru că, nicăieri altundeva toaletele nu sunt așa, goale - nici În case, nici În gări, nici În cinematografe. Kevin nu făcea niciodată pipi la școală, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]