32,454 matches
-
pe cuiele de scară, dar dacă vrei să dormi iar pe o broască să iei cu tine umbra mea tâmpită și s-o acoperi ca să nu răcească căci noaptea iarăși vine despletită, și dacă vara trece iar în iarnă căci toamna a fugit cu primăvara aș vrea să ști iubită doamnă căci de la pod îți iau iar scara, și poți de vrei să te usuci de moarte și spânzurată tu să stai de o grindă, eu pe terasă voi scrie o
MAI LASĂ-MĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383770_a_385099]
-
Ana Blandiana este însă cea care l-a descoperit și l-a lansat ca scriitor de anvergură pe cel care peste 40 de ani avea să dea literaturii române și literaturii europene o operă impresionantă. Peste numai doi ani, în toamna anul 1973, pentru că Ștefan Dumitrescu era o speranță a literaturii române, Adrian Păunescu ține morțiș să-și deschidă celebrul și criticatul Cenaclu Flacăra cu poetul Ștefan Dumitrescu. Tânărul poet a citit la prima ședință a Cenaclului Flacăra un volum întreg
INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU de BIROUL DE VIITOROLOGIE BUCUREŞTI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383695_a_385024]
-
de august, când pleiadele Fermecătore ploi de stele cad pe: ape, pământ arat Privesc, iar taina lor în piept îmi crește arderile. Văzând cum strălucesc mai tare, după care ele mor M-apucă atunci un dor ca de primăveri în toamne Când prins de furtuni, vârtejuri, tornade, omul călător Vrea să afle calea spre casa spiritului, să se-ntoarne. Dar în drumul tău, cu darul înțelepciunii moștenit Când de marea cea mare falnic, maiestuos te-apropii Nu te năpustești volburos, ci ca
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
în carte! Și să nu-mi iei ce nu-mi poți da, să rămân cu nostalgie! Că aș vrea să-mi pot păstra dragostea de poezie! Te mai rog, mărită-doamnă, să te-așterni covor de gânduri! Pentru harul tău de Toamnă, să-ți pun măiestrie-n rânduri! Să te-așez la masa plină cu momente înspirate! Când sorocul o să-ți vină, Toamnă, să renaști în carte! Tristeți s-alungi din destine, când revii ca o crăiasă! Cu brațe de roade pline
DOAMNĂ-TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383792_a_385121]
-
pot păstra dragostea de poezie! Te mai rog, mărită-doamnă, să te-așterni covor de gânduri! Pentru harul tău de Toamnă, să-ți pun măiestrie-n rânduri! Să te-așez la masa plină cu momente înspirate! Când sorocul o să-ți vină, Toamnă, să renaști în carte! Tristeți s-alungi din destine, când revii ca o crăiasă! Cu brațe de roade pline, du belșug în orice casă! Mie să-mi aduci ofrande, să le duc în veșnicie! Poame reci și gânduri calde să
DOAMNĂ-TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383792_a_385121]
-
aduci ofrande, să le duc în veșnicie! Poame reci și gânduri calde să le pun în poezie! De mă placi, ia-mă cu tine! Și vom fi două surate, să ne împărțim destine cu roadele vieții-n carte! Sau rămâi, Toamnă, cu mine, în vremelnică trăire! Spre a-i da belșug din tine, vieții scrisă-n amintire. © Maria Filipoiu 21.10.2014 Referință Bibliografică: DOAMNĂ-TOAMNĂ / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1390, Anul IV, 21 octombrie 2014. Drepturi de
DOAMNĂ-TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383792_a_385121]
-
o linie, o traiectorie în viață. Adesea făpturile se învârt în jurul aceluiași punct, trazează cercul, iar ele sunt punctul”. Astfel, noțiunile abstracte, nedefinite devin lucruri și chiar ființe vii. În Actul II, decorul se schimbă: suntem pe aleea unui parc, toamna. Aceiași elevi și încă alții. Tătulea își istorisește drama familială. Autoarea ca de obicei, trece de la o discuție aparent banală, la o problemă socială gravă care-l apasă pe unul sau altul dintre personajele sale. “Tătulea: Și totul a plecat
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
personajele sale. “Tătulea: Și totul a plecat dintr-un punct. Eram la școală. M-au trimis acasă și de acasă la spital. Mama s-a depărtat de mine, s-a îmbolnăvit. De atunci au căzut zeci și sute de frunze. Toamna se rotea în jurul meu. Eu eram punctul. Pe tata, pe tata l-am văzut ultima dată când am avut șapte ani, atunci când s-au născut gemenii, fratele și sora. Nu știu unde a plecat. Mama nu mi-a spus. Mama, de ea
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
umilit, iar celălalt mândru că a fost ales să poarte pâinea în brațe. Pe altul îl îmbie la romantism, la visare. Ce poate fi mai promițător, mai îmbietor, decât o pâine caldă, primită în brațe, într-o zi rece de toamnă? Și tot așa. Este un joc al închipuirii, plecând de la ceva concret: o pâine caldă. De fapt, un gest al unei femei milostive. În cele din urmă, elevii încep să guste câte o bucățică din pâine. Autoarea știe să stoarcă
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
pâine”. “De ce oamenii trăiesc cu nostalgia copilăriei?” - este o altă piesă într-un act, din cuprinsul acestei cărți. Personajele sunt: M, N, Fata, iar decorul, o grădină cu meri în spatele căreia se află un nuc uriaș și un tei. E toamnă și N. privește nostalgic, căderea frunzelor ruginii. N. ascultă și simte durerea toamnei că în curând își va pierde frumusețea și culorile frunzelor. M. adună frunzele uscate și filozofează: “De prea multă toamnă, oamenii uită primăvara. E atâta durere în
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
act, din cuprinsul acestei cărți. Personajele sunt: M, N, Fata, iar decorul, o grădină cu meri în spatele căreia se află un nuc uriaș și un tei. E toamnă și N. privește nostalgic, căderea frunzelor ruginii. N. ascultă și simte durerea toamnei că în curând își va pierde frumusețea și culorile frunzelor. M. adună frunzele uscate și filozofează: “De prea multă toamnă, oamenii uită primăvara. E atâta durere în jur și toți uită zâmbetul mugurilor, până și copiii uită să-și mai
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
un nuc uriaș și un tei. E toamnă și N. privește nostalgic, căderea frunzelor ruginii. N. ascultă și simte durerea toamnei că în curând își va pierde frumusețea și culorile frunzelor. M. adună frunzele uscate și filozofează: “De prea multă toamnă, oamenii uită primăvara. E atâta durere în jur și toți uită zâmbetul mugurilor, până și copiii uită să-și mai trăiască clipa de verdeață”. E și aici o empatie cu natura. De ce leagă el, nostalgia copilăriei de toamnă? Natura, ca
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
prea multă toamnă, oamenii uită primăvara. E atâta durere în jur și toți uită zâmbetul mugurilor, până și copiii uită să-și mai trăiască clipa de verdeață”. E și aici o empatie cu natura. De ce leagă el, nostalgia copilăriei de toamnă? Natura, ca și oamenii ruginesc, așa cum spune N. “M: Au îmbărânit și simt rugina în toată ființa lor, pentru că au uitat de copilărie. Copilăria te ține departe de toamnă”. Aici este vorba de două concepții: unul iubește toamna, muzica vântului
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
aici o empatie cu natura. De ce leagă el, nostalgia copilăriei de toamnă? Natura, ca și oamenii ruginesc, așa cum spune N. “M: Au îmbărânit și simt rugina în toată ființa lor, pentru că au uitat de copilărie. Copilăria te ține departe de toamnă”. Aici este vorba de două concepții: unul iubește toamna, muzica vântului, frunzele ruginii care-l îmbie la întoarcerea în copilărie, celălalt, începe să danseze pe ritmul vântului, încearcă să trăiască viața frunzelor, se transformă în frunză căzută la pământ, care
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
copilăriei de toamnă? Natura, ca și oamenii ruginesc, așa cum spune N. “M: Au îmbărânit și simt rugina în toată ființa lor, pentru că au uitat de copilărie. Copilăria te ține departe de toamnă”. Aici este vorba de două concepții: unul iubește toamna, muzica vântului, frunzele ruginii care-l îmbie la întoarcerea în copilărie, celălalt, începe să danseze pe ritmul vântului, încearcă să trăiască viața frunzelor, se transformă în frunză căzută la pământ, care se sfărâmă la fiecare atingere. Cine își mai permite
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
va urma. “N: Nu, ele nu pot pleca! Sunt atât de perfecte! M: Odată cu înaintarea în vârstă frumusețea se stinge treptat până apune la picioarele pomului. N: Nu-i adevărat! Frumusețea nu are vârstă. Adevărata frumusețe o găsești în florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar putea să guste toamna? N: În primul rând trebuie să-și dorescă să guste toamna. M: Cum să o guste. N
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
M: Odată cu înaintarea în vârstă frumusețea se stinge treptat până apune la picioarele pomului. N: Nu-i adevărat! Frumusețea nu are vârstă. Adevărata frumusețe o găsești în florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar putea să guste toamna? N: În primul rând trebuie să-și dorescă să guste toamna. M: Cum să o guste. N: Învățând să ruginească. M: Oamenii să ruginească? N: Da, să ruginească treptat
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
vârstă frumusețea se stinge treptat până apune la picioarele pomului. N: Nu-i adevărat! Frumusețea nu are vârstă. Adevărata frumusețe o găsești în florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar putea să guste toamna? N: În primul rând trebuie să-și dorescă să guste toamna. M: Cum să o guste. N: Învățând să ruginească. M: Oamenii să ruginească? N: Da, să ruginească treptat, să-și descopere lumina
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
la picioarele pomului. N: Nu-i adevărat! Frumusețea nu are vârstă. Adevărata frumusețe o găsești în florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar putea să guste toamna? N: În primul rând trebuie să-și dorescă să guste toamna. M: Cum să o guste. N: Învățând să ruginească. M: Oamenii să ruginească? N: Da, să ruginească treptat, să-și descopere lumina ce le macină sufletul și s-o
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Adevărata frumusețe o găsești în florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar putea să guste toamna? N: În primul rând trebuie să-și dorescă să guste toamna. M: Cum să o guste. N: Învățând să ruginească. M: Oamenii să ruginească? N: Da, să ruginească treptat, să-și descopere lumina ce le macină sufletul și s-o lase să curgă râu spre vârful frunzei. Când verdele e mângâiat
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
unei fete în acest cadru autumnal, sporește vraja: “Fata: Nu este neapărat nevoie să te întorci în copilărie, poți să o porți cu tine în orice moment”. Jocul celor trei are un talc: îi face să descopere că “Până și toamna e un joc al copilăriei”. Piesa “Oglinda” - la fel de stranie, cu personaje determinate de numele lor: Ciob, Aurel, Scânteie, Lucică, Iliuță, Chibrit. În Actul I, doar două personaje: Ciob și Scânteie. Ce ar putea să discute un ciob și o scânteie
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
piese de teatru. Mai précis, proză poetică, meditativă, aforistică, de o sublimitate care rar poate fi atinsă. Personajele sunt, așa cum am menționat, emblematice. Ele poartă în ele însele, un mister care, de cele mai multe ori rămâne nedezlegat, alteori se distaină. Tema toamnei este reluată și în această piesă: “Toamna este oglina vieții omenești. Totul își află deplinătatea în această oglindă viu colorată. (Un moment e liniște.) M-aș îmbrăca în toamnă ca să mi se aurească frunzele, dar mi-e teamă că le
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
meditativă, aforistică, de o sublimitate care rar poate fi atinsă. Personajele sunt, așa cum am menționat, emblematice. Ele poartă în ele însele, un mister care, de cele mai multe ori rămâne nedezlegat, alteori se distaină. Tema toamnei este reluată și în această piesă: “Toamna este oglina vieții omenești. Totul își află deplinătatea în această oglindă viu colorată. (Un moment e liniște.) M-aș îmbrăca în toamnă ca să mi se aurească frunzele, dar mi-e teamă că le voi pierde curând, voi tremura o clipă
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
mister care, de cele mai multe ori rămâne nedezlegat, alteori se distaină. Tema toamnei este reluată și în această piesă: “Toamna este oglina vieții omenești. Totul își află deplinătatea în această oglindă viu colorată. (Un moment e liniște.) M-aș îmbrăca în toamnă ca să mi se aurească frunzele, dar mi-e teamă că le voi pierde curând, voi tremura o clipă de frig și mă voi stinge. Nu vreau să plece toamna! E raiul splendorii. Cum se îndură natura să-și dea jos
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
oglindă viu colorată. (Un moment e liniște.) M-aș îmbrăca în toamnă ca să mi se aurească frunzele, dar mi-e teamă că le voi pierde curând, voi tremura o clipă de frig și mă voi stinge. Nu vreau să plece toamna! E raiul splendorii. Cum se îndură natura să-și dea jos atâta frumusețe și să coboare spre iarnă? Nu s-a uitat în oglindă? Probabil oglinda a fost fermecată și ea nu a înțeles misterul. De ce pleacă omul din toamnă
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]