4,316 matches
-
său, torturîndu-l cu mîinile sale, transformîndu-se, la rîndu-i, din victimă în călău. Ultimele două etape ale reeducării ținteau pulverizarea morală și anularea personalității deținutului. De această dată experimentul de la Pitești intră în aria patologiei mintale după expresia lui Virgil Ierunca. Tortura continuă era cheia succesului în cele patru etape, toate la fel de zdrobitoare de trup și de suflet. În Tragedia Pitești, Costin Merișca își propune și realizează, cum precizează și în subtitlu, o cronică a "reeducării" din închisorile comuniste. Unicitatea fenomenului Pitești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la fel de zdrobitoare de trup și de suflet. În Tragedia Pitești, Costin Merișca își propune și realizează, cum precizează și în subtitlu, o cronică a "reeducării" din închisorile comuniste. Unicitatea fenomenului Pitești este dată de metodele de constrîngere (violență maximă, martiriu, tortură neîntreruptă) care au dus, în opinia celui trecut la rîndu-i prin acest îngrozitor experiment, la transformarea oamenilor în monștri (procesul tragic al uciderii personalității și al mutilării sufletești, cînd unele victime ajung călăi). Aplicarea acestui experiment își are asemănarea doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
perioadele, cine dintre gardieni și comandanți au participat sau asistat în direct la aplicarea acestor nesfîrșite torturi etc. Se aflau, după spusele sale, într-un imperiu al suspiciunii, al delatorilor, al urii. De remarcat evoluția fenomenului prin rafinarea mijloacelor de tortură motivată de amplificarea stării de alienare a torționarilor, a sadismului lor, dar și de încercarea de a micșora procentul cazurilor mortale. La Gherla celulele de reeducare sînt botezate de către victime: Camera morții, Camera nebunilor, Camera chinezească etc. La intrarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
te împărtășești cu "anafură" din excremente". La acest summum dantesc nu se mai poate adăuga nimic. Nu ne rămîne decît tăcerea și groaza că așa ceva a fost cu putință. La mijlocul anului 1952, Securitatea și conducerea partidului hotărau încetarea "reeducării" prin tortură neîntreruptă. Și cum trebuiau aflați niște țapi ispășitori, s-a înscenat un proces tipic comunist, de demascare a celor care au introdus "reeducarea" în închisori la ordinul șefilor legionari din afara țării, fără știrea partidului și guvernului. Versiune aberantă, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de anchetă își spune cu hotărîre: în clipa aceasta chiar mor!! "... Hotărîrea trebuie să fie fermă, definitivă... Te declari decedat, primești a te învoi morții, desființezi orice speranță". În aceste condiții ești salvat, nimic nu te mai poate atinge, nici o tortură, fizică, morală nu te mai poate abate, nu te poate transforma în instrumentul organelor de anchetă. A doua este a lui Alexandru Zinoviev și se manifestă printr-o totală neadaptare la sistem. Ești un marginal, un paria, trăitor de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1923) din Mileanca, dascăl de biserică, este arestat în nov. 1948, acuzat de deținerea unor publicații interzise, pe care, în realitate, nu le văzuse niciodată. La Darabani va intra pe mîna comisarului-șef Carol Hudescu (Segal) specialist în anchetă și tortură. Anchetele se desfășurau după miezul nopții, după următorul tipic: "Caraliul izbea ușa și zicea: "Cutare, ieși la cercetări! Ce, nu-ți place Partidul?" Pe sală, erau pregătite două capre de lemn, cu o scîndură deasupra. Deținutul era legat de scîndură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost supus în "libertate": "În cei douăzeci și nouă de ani de lucru pe șantiere, n-a fost lună în care să nu fiu chemat la Securitate, măcar o dată. Să le spun ce știu. Să devin informator. A fost o tortură continuă: după paisprezece-șaisprezece ore de muncă, să te prezinți la Securitate! Nevastă-mea plîngea, temîndu-se, de fiecare dată, să nu fiu închis iarăși. Dar oare nu eram, cu toții, într-o închisoare numită comunism?" Gheorghe Măntăluță (n. 1928), din Săveni, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Va fi ucis, prin iradiere, pentru cîteva înscrisuri în contra dictaturii. Cezar Zugravu, fost și el deținut politic, publică la Iași, în 2004, O antologie a crimei și terorii comuniste. În cuvîntul introductiv autorul constată că, față de cele 16 metode de tortură utilizate de NKVD și inventariate de Alexandr Soljenițin în Arhipelagul Gulag, în lagărul românesc comuniștii au imaginat și aplicat circa cincizeci de metode în același scop. Cruzimea și barbaria par a nu avea limite. Între cei prezenți în antologie sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tălpi și pe tot corpul dezbrăcat la pielea goală și umilit alături de ceilalți 60 de oameni din cameră. Pînă aici, n-a fost nimic. Eram și eu umilit ca și ceilalți. Dar iată că mie, Țurcanu mi-a imaginat o tortură specială: sub lovituri amarnice de ciomag, am fost pus să alerg în pielea goală în jurul camerei, prin fața celorlalți chinuiți și să strig în gura mare: Prăvălia mea a fost biserica, oficină de comerț, înșelam oamenii și credincioșii. Eram un mincinos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dumnezeu cu trupul și sîngele lui Hristos și se va curăți", apoi pe fiecare trebuia să-l șterg la gură". Banu Rădulescu demontează, în fascicolul din Antologie, Răstigniții de la Pitești, încercarea de a arunca întreaga vină pe reeducatori, forțați, prin tortură, să-i incrimineze pe legionarii care i-ar fi instrumentat chipurile din afara țării, ca astfel Securitatea și Partidul să se debaraseze de orice implicare în ororile de la Pitești. În sinteză Banu Rădulescu, eliminînd minciuna securistă, punctează care a fost adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
voi cina cu el și el cu Mine". În ilustrațiile pe acest subiect ușa este reprezentată fără clanță: clanța e pe dinăuntru. La camerele de anchetă ale Securității, în celule, e invers, clanța e numai afară. Fără înfiorătoarele unelte ale torturii, Securitatea știe a te tortura altfel, Tortura prin Timp. Omul și Timpul, nimic altceva: umple-l! Ore, zeci de ore fără drept de a te așeza, de a dormi, urmărit prin vizetă din douăzeci în douăzeci de secunde. "Timpul, unealtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Mine". În ilustrațiile pe acest subiect ușa este reprezentată fără clanță: clanța e pe dinăuntru. La camerele de anchetă ale Securității, în celule, e invers, clanța e numai afară. Fără înfiorătoarele unelte ale torturii, Securitatea știe a te tortura altfel, Tortura prin Timp. Omul și Timpul, nimic altceva: umple-l! Ore, zeci de ore fără drept de a te așeza, de a dormi, urmărit prin vizetă din douăzeci în douăzeci de secunde. "Timpul, unealtă invizibilă care nu lasă urme, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
neliniștea, nesiguranța, închipuirea dezlănțuită. Concluzia practică? Una cunosc: să-și umple tot omul memoria cu fapte bune ca să aibă cu ce se obloji și mîngîia. Ele, singure, pot îndulci scurgerea lentă și rece a timpului pur" (N.S.). O variantă opusă torturii prin timp este tortura conviețuirii cu o sută de oameni într-o încăpere de 20 m.p. tortura prin balamuc. Denunță exigenții, cei care vigilenți stau cu ochii ațintiți asupra dreptăților și oamenilor de ispravă, pîndindu-le necruțători cea mai mică abatere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Concluzia practică? Una cunosc: să-și umple tot omul memoria cu fapte bune ca să aibă cu ce se obloji și mîngîia. Ele, singure, pot îndulci scurgerea lentă și rece a timpului pur" (N.S.). O variantă opusă torturii prin timp este tortura conviețuirii cu o sută de oameni într-o încăpere de 20 m.p. tortura prin balamuc. Denunță exigenții, cei care vigilenți stau cu ochii ațintiți asupra dreptăților și oamenilor de ispravă, pîndindu-le necruțători cea mai mică abatere. Totodată, cu generozitate, canaliilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ca să aibă cu ce se obloji și mîngîia. Ele, singure, pot îndulci scurgerea lentă și rece a timpului pur" (N.S.). O variantă opusă torturii prin timp este tortura conviețuirii cu o sută de oameni într-o încăpere de 20 m.p. tortura prin balamuc. Denunță exigenții, cei care vigilenți stau cu ochii ațintiți asupra dreptăților și oamenilor de ispravă, pîndindu-le necruțători cea mai mică abatere. Totodată, cu generozitate, canaliilor sînt gata să le treacă orice cu vederea, să le găsească neîncetat scuze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vechiului regim dispar, de bătrînețe, de boli, cu pensii mizere, în schimb călăii prosperă, primesc pensii de invidiat, ori sînt (și) prosperi oameni de afaceri, fără a fi bîntuiți de coșmaruri, în care să-și viseze victimele nevinovate strivite, prin tortură, de mîna lor. Ei au primit niște ordine pe care le-au executat, e drept cu mult zel. Șefii lor din conducerea de partid puteau fi mulțumiți au eradicat sistematic întreaga floare a națiunii, au decerebrat-o cu totul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aveam specialitate, nu anchetasem în viața mea, nu știam, am fost anchetat, dar nu anchetasem. A apărut o doamnă, în jur de patruzeci de ani, asta m-a inițiat. A adus unul, a trebuit o aparatură, adică un scaun de tortură, unde se legau de mîini, de picioare, nici nu știu cum se numește, s-a adus scaunul ăsta, dar trebuia omul care să folosească de... ... Exista unul Banu, un deținut de drept comun, care era incurabil, și nici nu mai era conștient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu tortura. Pe mine mă folosea. El decît era cu înjurăturile. Era puține cazuri, dar exista, cînd nu putea să scoată de la el acolo la birou, nici o vorbă, veneau aici. Aici era mai la largu lui. Nu existau camere de tortură și la Securitate? Ba da, dar aici erau mai la largu lor. De exemplu, el sosea la 8-9 seara, și începea cînd nu era nimeni. Dar omul acela torturat nu striga? Ba striga, doamnă, dar cine-l auzea? Cine-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spital, dar nu cunosc amănunte despre cercetări. N-am putut să descopăr. Erau nenorociri și la femei, pentru că se auzeau zgomote, urlete, dar noi ziceam că femeile sînt mai așa, mai zgomotoase. Și acolo se auzea. Ce alte metode de tortură ați mai folosit dumneavoastră? Metodele erau clasice la ei, devenise așa, clasice. Toate torturile erau uniforme. Dacă fiecare căuta să fie inventiv, căuta varianta lui cea mai bună, descoperirea lui... La care din ele ați fost dumneavoastră martor și participant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a instituit reeducarea de la Pitești, cere să privim lucrurile așa realist, se gîndea cineva, în '53-'54, că o să vină '89... Întrebîndu-se de ce s-a ales mișcarea legionară pentru a se experimenta asupra ei metoda, tip Makarenko, de reeducare prin tortură, Lucia Hossu Longin răspunde: "Legionarii erau opozanții cei mai înverșunați ai regimului comunist, iar experimentul testa, printr-un lung șir de cruzimi, gradul de rezistență umană, pentru a obține în final niște inși dezumanizați, învinși, combatanți scoși din luptă. Alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a început să învețe să vorbească. Temnița din Sighet data din anul 1897, reorganizată în anul 1950 ca închisoare a elitei politice românești. Din arhipelagul ororii, Pitești a fost insula cea mai odioasă, în care s-a experimentat reeducarea prin tortură pe loturi de studenți. Botoșani, închisoare politică din 1960, sediul pentru deținerea reprezentanților partidelor politice, țărăniști, liberali, social-democrați. Aici s-a practicat reeducarea non-violentă prin convingere. Un infern a creat Goiciu pentru țăranii revoltați din Vrancea, dar și pentru liderii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
colaborarea sa cu fosta Securitate" (Marius Oprea). Fără instituirea Legii lustrației, fără demararea reală a procesului comunismului, vom continua să apelăm la memorie ca singura formă deocamdată de reconciliere morală a națiunii. (Convorbiri literare, nr.7 și 8, iulie-august, 2007) TORTURA CEA DE TOATE ZILELE În decembrie 2006, Președintele României, de la tribuna Parlamentului, a condamnat în mod oficial comunismul. S-au stabilit atunci diverse măsuri, din care mai nici una nu s-a materializat încă. Pe lîngă această stagnare, constatăm diminuarea rolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de a deveni realitate. Nici impresionanta literatură memorialistică, atît emoțional, cît și cantitativ, publicată după '89, nu pare a clinti Sistemul, un Sistem care continuă și în prezent să refuze condamnarea torționarilor și disculparea victimelor. Cartea lui Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înțelesul tuturor (Editura Cartier, 2001), este, cum citim pe prima filă, cu amară ironie dedicată delatorilor, anchetatorilor, procurorilor și judecătorilor militari, paznicilor de închisoare, tuturor celor care au contribuit la batjocorirea omului. Dacă, spre exemplu, lotul (cum îl numesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și a compus un proces-verbal din care reieșea limpede că arestatul refuză să colaboreze cu organul de anchetă și că nu își recunoaște vinovăția. Era singura explicație a eșecului". În realitate, anchetatorul știa exact mobilul arestării, dar spera ca prin tortură să smulgă ceva declarații dușmănoase. Drept urmare, la a treia întîlnire, ofițerul de securitate îi dă spre lectură declarațiunea unui fost coleg de facultate și amic, Dumitru Filip: "Filip fusese arestat cu puțin timp înaintea mea, în ultima decadă a lunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am răspuns eu întrebării lui Voicu. Or fi ele literare, dar sînt dușmănoase". Așa cum lotul Noica-Pillat a fost anchetat din greu și a primit ani grei de pușcărie pentru lecturarea unei cărți aduse din străinătate, iată-l și pe autorul Torturii pe înțelesul tuturor obligat prin orice mijloace să recunoască despre părerile sale literare că sînt politice, dar, și mai grav, dușmănoase. După numeroasele și constant contondentele anchete, ajungea ca anchetatorul să-și însoțească pumnii de cuvîntul "simbolism", ca eu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]