4,979 matches
-
cei mai în vârstă. Unde erau când noul imperiu, care trebuia să fie al libertății și egalitarismului, a fost presărat cu lagăre ale morții, transformându-se într-o imensă închisoare? Secolul nostru a avut tragica neșansă de a experimenta utopiile totalitare. În forme ce sfidează dreapta judecată. Excesul raționalist s-a întors contra rațiunii expunând vaste regiuni bunului plac al dictatorilor. Societatea românească n-a fost nici ea scutită de asemenea experiențe. Supusă la mari presiuni, într-o Europă sfâșiată, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
culturii în sfera vieții sociale, deschiderea spre lume a unei comunități, civilitatea la care se referea același distins gânditor. În timpul din urmă, mai toată Europa, îndeosebi partea centrală și de est a continentului, aceea care a cunoscut experiența unui sistem totalitar, se preocupă de rostul intelighenției, căutând să-i asigure un loc legitim în societate. Între "personalismul anarhic" flagelat de C. Rădulescu-Motru la începutul secolului și "intelocrația" pusă sub lupă în ultimii ani de H. Hamon și P. Rotman, un spectru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
epuizantul festival Cântarea României la creația artistică cea mai înaltă. S-au interzis teme, s-au excomunicat cuvinte, s-au redus la minimum canalele pe care puteau intra în societatea noastră, cea atât de bine vegheată, idei străine de utopia totalitară pusă la lucru pe seama ideologiei comuniste. Paradoxal e că în timp ce regimul stimula un anume naționalism, susceptibil a sprijini discursul puterii, el bloca orice șansă de dialog real și orice posibilitate de a întemeia un alt discurs. Un fals concept al
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Frontului declara că nu are de gând să urmeze nici un "model" preexistent, de nicăieri, ci va căuta să pună la lucru unul original, deductibil din realitățile românești. Se îndepărta astfel dintr-odată de ideea pluralismului și revenea la un concept totalitar (cuprins de altminteri și în denumirea de front), care în circumstanțele de acum nu putea să nu irite o lume sătulă de experiențele voluntariste și de căutări sterile, experiențe și căutări ce au eșuat pretutindeni în lume. E orb cine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ne facă apți pentru dialog. Am salutat de la început decizia Frontului de a merge către pluralism și democrație, mă disociez de el în momentul când reduce practic la o formă goală pluralismul și promite implicit o nouă experiență de tip totalitar. Dacă am înțeles bine ce s-a întâmplat în timpul din urmă, la noi, mi se pare că altă concluzie nu se poate trage și că datoria oricui înțelege astfel sau oricum e să spună, onest, ceea ce crede. O democrație plăpândă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
are momentul său istoric" spunea Leibniz, la o altă turnantă a istoriei, când nu se putea întrezări încă uluitoarea cadență de mai târziu. Epoca noastră a impus un adevăr al ei, care nu poate fi altul decât ieșirea din utopia totalitară pentru a regăsi cât mai deplin demnitatea omului. Ea a smerit pe trufașii abuzivi și i-a înălțat pe cei care multă verme au stat cu fruntea în pulbere, apăsați de vicisitudini, victimizați și terorizați. O nouă istorie, aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
-i asigura o evoluție pozitivă și a face ca noile structuri să-i garanteze ireversibilitatea. Idealurile Revoluției, așa cum s-au definit ele în timpul evenimentelor și acum încep să apară, tot mai limpede, analizele întreprinse de mass-media, decurg din tragica experiență totalitară trăită de poporul nostru după cel de-al doilea război mondial. Să nu permitem îngustarea sau pervertirea acestor idealuri de către cei interesați a perpetua, fie și sub altă firmă, sistemul comunist! Ne declarăm, de aceea, deplinul acord cu Proclamația de la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
plină revoluție, la 24 Decembrie, un apel menit a strânge și compulsa mărturiile privitoare la evenimentele în curs, urmând ca o comisie specială să le valorifice sistematic. Se formula totodată și obligația specialiștilor de "a restabili adevărul în legătură cu istoria regimului totalitar din România." O atare obligație decurge din statutul profesiei, firește, dar trebuie dedusă și din imperativul acestei clipe mari din istoria noastră. Pastișând expresia unui confrate, s-ar putea spune că fără souvenir, nu există avenir. Amintirea e o chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de schizofrenie s-a instalat progresiv în sufletul comunității, slăbindu-i eforturile, diminuându-i serios puterea de rezistență. Era o boală de sistem, cu manifestări specifice de la o zonă la alta, în esență aceeași oriunde s-a impus un regim totalitar. "L'homme ne se découpe pas en tranches" spunea Lucien Febvre. Cum să-și refacă unitatea, dacă a avut nenorocul să o piardă, într-un atare sistem? Ici și colo, un proces recuperator a putut avea loc, însă cu prețul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Decembrie. La scurt timp după fuga dictatorilor, se și clama în capitală, cu glas înalt, contra comunismului. Nici nu se putea altfel, dată fiind direcția în care se mișca de la un timp lumea, o lume avidă să încheie tragica paranteză totalitară și să reintre în normalitate. Ceaușescu fusese numai un prim obstacol, redutabil, care odată înlăturat făcea ca aspirațiile poporului să se poată canaliza pe direcția liberalismului reclamat pretutindeni în Europa Centrală și de Sud-Est. Spre deosebire însă de alte țări
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
concordiei, a iubirii și a devotamentului civic. O nouă fază a revoluției se consumă astfel, ca urmare a unei radicalizări produsă sub presiunea realităților social-politice. Ea a început la Timișoara, de îndată ce s-a văzut că structurile de rezistență ale sistemului totalitar au rămas practic neatinse ori și-au schimbat doar numele. Iar spiritul Timișoarei s-a extins peste tot în țară, cu deosebire acolo unde înfruntarea cu forțele de represiune a fost mai dramatică. Apelul la resurecție e un mesaj ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
-și adjudece instrumentele puterii, de care, în fond, au dispus mereu. Le au acum la îndemână, discreționar, căci nu s-a putut forma între timp o opoziție destul de puternică pentru a le mărgini exercițiul și a descuraja o eventuală ispită totalitară. Ceea ce surprinde oarecum e cât de puțin au știut ei să învețe din evenimentele acestui sfârșit de ciclu. Fascinația puterii e redutabilă și naște, pare-se, un fel de cecitate care pe mulți i-a dus la pierzanie politică. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Zonele libere de comunism s-au instituit simbolic în mai multe localități, iar Piața Universității din capitală a ajuns un loc de întâlnire continuă, zi și noapte, săptămâni de-a rândul, pentru cei hotărâți să nu mai îngăduie perpetuarea sistemului totalitar. Aceștia au dorit să intre în dialog cu guvernul, însă dialogul le-a fost refuzat sistematic. Nici greva foamei, practicată de câteva zeci de tineri, îndelung, n-a impresionat puterea. Aroganța și cinismul s-au putut desluși mereu în atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
permanent al gestiunii de orice fel, pe transparența informării de orice natură. Asemenea exigențe presupun nu doar o veghe continuă, dar și un exercițiu critic, prezent în orice sferă de activitate. Situarea puterii în registrul moralității civice, imposibilă în regimurile totalitare, e o normă indispensabilă oricărei democrații adevărate. A trage consecințele unei erori comise în serviciul public e o normă morală. Ajuns un focar de tensiune în țara lui, Mladenov a făcut gestul, unicul gest pe care un om politic trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Cronica, XXV, 30 (27 iulie 1990), p. 1 DIALOG SOCIAL Formula aceasta, legitimă în oricare societate democratică, mai continuă a stârni, la noi, reacții iritante, dacă nu chiar ostile. Explicația trebuie căutată în modul specific de schimbare a vechiului regim totalitar, însă și în relativa lipsă de tradiție a dialogului în societatea noastră modernă. Cele câteva decenii de viață oarecum normală, fie și un secol, înseamnă prea puțin când e vorba de crearea unei societăți civile. E un adevăr ale cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
opunând-i pe mineri studențimii și făcând să clameze pe străzi: Noi muncim, nu gândim!" Gândul (și cine era să-l întruchipeze mai deplin, mai simbolic, decât studenții?) devenea primejdios pentru un regim care conta mai mult pe vechile reflexe totalitare decât pe promisa uvertură liberalizantă. Să fi înțeles atunci dăscălimea, după tragedia de la idele lui iunie, că locul său nu putea fi lângă bâta distrugătoare de valori? Va fi trăit ea salutarul frison, capabil a-i înlesni regăsirea vechii demnități
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
laconic, locul unde a murit ca un viteaz, fără a sacrifica nimic din crezul său, unul din cei mai însemnați oameni ai acestui pământ. În concizia și sobrietatea lui, epitaful ne spune și ce avem de făcut după încheierea parantezei totalitare: muncă și credință! Muncă onestă, răbdătoare, atentă la nevoile aproapelui. Credință fermă în valorile care au modelat, de-a lungul vremii, sufletul acestui neam. Munca ne-ar sălta din mizeria în care ne-a împins cel mai aberant, fiind cel
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
supuși unei campanii denigratoare de o meschinărie fără egal. "Alianța Civică", deși nu intră în competiția pentru putere, tinzând numai să asigure un climat favorabil, să contribuie la formarea societății civile, se bucură de același tratament. Captivă a unei mentalități totalitare, puterea nu suportă nici o alternativă reală. Dacă era silit să accepte pluralismul, admis pretutindeni, acesta trebuia redus la forme goale, ceea ce explică mulțimea de partide roind sub pulpana feseneului, dar neinteresate să articuleze o reală opoziție. Să ne mirăm că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
public spune ceva nu numai despre cartea în sine, despre vredniciile autorului, ci și despre sensibilitatea publicului la temele puse în discuție. Pierre Rentchnick explorase de altfel și alte zone în aceeași direcție, îndreptându-și atenția mai ales spre zonele totalitare. Motivații de conduită surprinzătoare au putut fi puse în lumină. S-a conchis repede că frustrația e foarte răspândită în zona politicului. Nu cumva "orfanii" acestei lumi joacă un rol mai important decât se bănuia? Ce a putut motiva un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în istorie puncte de sprijin pentru o resurecție morală cât mai profundă. Trecutul, multă vreme poluat, ca și pământul, ca și văzduhul țării, redevine o sursă dinamogenă, una ce se cuvine a fi purgată, ea mai întâi, de noxele ideologiei totalitare. A purifica pe cât posibil discursul istoric e o datorie pe care profesioniștii domeniului nu mai pot întârzia să și-o asume. L'histoire sous surveillance (Marc Ferro, 1985) indică interesul puterii de a o ține sub control, dar și nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lucru. Însă integrarea europeană e un proces dificil și complex care nu poate fi redus la aspecte economice, politice, militare. Ea presupune în primul rând interculturalitate. Cronica, XXV, 25 (22 iunie 1990), p. 1 ÎNTRE UMILINȚĂ ȘI ÎNĂLȚARE Un regim totalitar nu se rezumă la instrumentarea exercițiului puterii. Preocuparea lui e să țină sub control însăși memoria colectivă, ceea ce înseamnă, în fond, a-și extinde oarecum autoritatea și asupra trecutului. A controla trecutul este a înlesni stăpânirea dimensiunii prezente și a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lumină și să releve necesitatea unității europene. "Zidul Berlinului" a întruchipat multă vreme diviziunea continentului. Căderea acestui zid și rapidul proces de unificare a Germaniei precipită unitatea europeană însăși. Eliberat de trupe sovietice, continentul se debarasează acum și de ideologia totalitară ce l-a însoțit după război, demistificarea fiind probabil nota caracteristică a momentului, poate unul dintre cele mai spectaculoase din prea agitata, multimilenara lui istorie. Ancheta întreprinsă acum un secol de Alison Browning pe tema "Europa și intelectualii" a dus
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ciclu, la definirea căruia istoricii erau chemați a-și spune cuvântul, alături de politologi, sociologi, antropologi. Analize remarcabile pe această temă s-au produs în serie, antrenând reacții și controverse. Eseul subscris de Fukuyama anul trecut, în plină degringoladă a ideologiilor totalitare, a atras cel mult atenția, relansând interogativ problema unui sfârșit al istoriei (The End of History?), sfârșit pe care autorul îl plasează în ordinea imanentă, chiar dacă pe sema unor concepte de sursă hegeliană. Ideea autorului e că s-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și funest; apă că vehicul al păcatelor individuale și al morții colective; cartea veche și rară, cu simbolistică oculta; corpul că ilustrare a descompunerii generalizate; uniformă ca semn al anonimizării, al efasării oricărei forme de identitate individuală într-un sistem totalitar etc.) amplifica fericit aceeași impresie generală a spectatorilor: aceea că se află în fața unei parabole pe tema alterării, a puterii și a nebuniei, care într-o istorie "în delir" capătă, într-adevăr, forme delirante. Pentru această capodoperă ieșită din aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
o gândire sistematică reflectă numai un aspect, aspectul controlat, prin urmare sărăcăcit: "În Nietzsche, în Dostoievski, vorbesc toate tipurile de umanitate posibile, toate experiențele, în sistem vorbește doar controlorul, șeful. Sistemul reprezintă totdeauna vocea șefului: din acest motiv, sistemul este totalitar, pe când gândirea rămâne liberă"17. Fernando Savater în Eseu despre Cioran îl citează pe Cioran, când afirmă că nu mai e cu putință să elaborezi capitol după capitol, sub formă de tratat, sens în care Nietzsche a fost, în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]