4,226 matches
-
niciodată nu știi ce simt copiii ăștia. Dădu să iasă, vru să-l caute, dar tragedie!, greșise parfumal. „Și acum ce să fac?“, Își spuse, scăldată În parfumul asta pe care Juan Lucas nu-l suporta după ora șase seara. Trîntit În patul lui, În dormitorul cufundat În Întuneric și cu ușa Închisă, Julius nu-și imagina pericolul care-l amenința. Respira din nou adînc, căutînd să-și găsească În ușurarea de o clipă odihna de care avea atîta nevoie, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adormite și am rămas în întuneric deplin. Am orbecăit până la ușa dormitorului și, când am deschis-o, s-a făcut o penumbră albăstrie, căci fereastra era plină de arbori negri și stele. Era o lumină tristă și pură. Mi-am trântit valiza lângă pat și i-am deschis încuietorile. Fără să-mi scot ca nadiana (doar gândul îmi făcea rău), am scotocit după pijama, dar până la urmă am lăsat-o baltă. Începusem să lăcrimez și să-mi curgă nasul de frig
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și imaterială, n-a zornăit lanțuri și n-a bătut cu pum nii-n ferestre (let me in, let me in etc.), dar a fost o con tesă cum nu s-a mai văzut, totuși. Cam la o oră după ce mă trântisem, de data asta chiar îm brăcat, în patul meu cu baldachin și oaie fierbinte, m-a trezit scârțâitul greoi al ușii dormitorului. Am văzut-o atunci pe contesă strecurându-se, luminată violent de stele pe-o parte, întunecată și enigmatică
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
puțin în cumpănă , dar ceva parcă l împingea într-acolo. Dacă, totuși, chiar la Petrică... De ce să nu mănânce și ăia mici o bucată de lipie? Însă, după ce lua contact nemijlocit cu adevărul, săteanul dădea cu căciula de pământ și trântea câțiva cristoși și dumnezei pe adresa cuiva anume... Și la moarte i-a fost hărăzită o întâmplare cu haz. S-a stins bătrânul ușor (la masa de prânz, pe când ținea lingura-n mână și se pregătea să ducă la buze
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ceva în limba mă-sii, face radios: Only English. Pe când “sporovăiam” noi așa, nu știu ce m-a făcut să mă uit la ceas, mai aveam cam șapte opt minute până la decolare. Gesticulez, mă-nroșesc ca un rac, cred că i-am trântit și vreo câteva de dulce în limba noastră (ce bine că nu m-a înțeles!) și-i repet în disperare de cauză: New York, New York. Englezul, tacticos, ia o foaie de hârtie și-un pix și-ncepe să-mi facă o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să spui acușica toată ziua, bună ziua” “Țeles, coane, am plecat”. Ce ți-e și cu fetele-astea în casă! Tot te chinuiești să le mai civilizezi, să le mai stilezi, să le mai înveți maniere și, când colo, ele-ți trântesc mucii-n farfurie când ți-e lumea mai dragă. Da-n fine, de unde nu e bun simț, nu ai ce cere! Clar! Oricum, cretina asta ar trebui să-i fie recunoscătoare că nu trage-n fabrică, la șaibă și la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu multă obiectivitate faptele, rezultatele obținute, munca depusă (tii! Ce bine-mi vin toate astea pe limbă!)” “(Mare papagal mai are și madama asta!)” “și, în lumina tuturor, acestor lucruri s-a dispus acordarea calificativului corect și cinstit (i-am trântit-o!)” “(Începe să mă calce pe nervi cucoana asta cu retorica ei sforăitoare!) Aș putea să aflu și eu care este acel calificativ?” “(Nu se lasă tartorul cel mare cu una cu două. Vrea bal - bal o să fie!) În câteva
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nimeni, absolut nimeni, nu ar fi putut să spună dacă urma să aibă nu alt destin, mai durabil, sau... Lenuța fusese, cu o săptămână și ceva în urmă, pe acasă. N-a stat decât câteva ore, iar la plecare a trântit poarta cu atâta putere, că era gata-gata s-o scoată din țâțâni. Vecinele, care văsuseră scena și care, în plus, pretindeau a fi auzit frânturi dintr-o discuție care avusese loc pe un ton mai ridicat, au vrut să mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
te fac gelos măcar! - Crezi că m-aș fi aruncat în fața metroului cumva? - Nicidecum. Dar poate ți-ai găsit pe altcineva! - Nu, n-am nevoie de nicio femeie. Mi-ai fost de ajuns tu. Se uită la mine nervoasă. Se trânti pe spate și începu să zâmbească, semn că deja se amețise. - Mă mai iubești? - Nu te-am iubit niciodată! Întinse paharul să-i mai torn wissky. - Știi, am vrut să mă sinucid, dar m-am temut ca nu cumva un
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de față cu Mark. Ieși din spital, rătăcind spre Woodland Park. Sfârșit de după-amiază, sub un cer roșu-cafeniu. Martie își lansase una dintre falsele sale primăveri, genul de vreme care convingea orașul să lase garda jos, după care îi mai trântea o vijelie arctică. Din mormanele murdare de zăpadă se ridicau fuioare de abur. O tăie prin centrul orașului Kearney, un cartier comercial al cărui viitor, atâta cât putea fi prevăzut, era total compromis. Prețuri tot mai mici la produsele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lor, un bărbat care, până în urmă cu trei săptămâni, nici măcar nu apăruse în vreo fotografie de familie. Forța lui, câtă o fi fost, se sleise de mult. Pe unchiul ăsta l-ar fi doborât până și curentul de la o ușă trântită la șopron. Luther Schluter, un reparator de cuptoare ascuns pe o stâncă solitară de lângă Cascada Idaho, începu aproape imediat să scoată pe gură teorii chiar și mai fanteziste decât ale tatălui lor. Washingtonul și Moscova puseseră la cale împreună Războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de semințe hibride, se întoarseră ca să se uite la el. Păși șovăielnic înăuntru și rămase lângă casa de bani până când o femeie îi strigă din bucătărie: Stai jos, puiule. Se împletici până într-un separeu, departe de fermieri. Când se trânti pe băncuța roșie, cu burete, chinurile nopții izbucniră din nou. Era exact genul ăla de agitație moderată care răspundea de minune la anxioliticele pe care colegii lui le împărțeau cu pumnul. Pentru că știa cât de repede renunță organismul să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din a studia proiecțiile afecțiunilor psihice în spectrul psihologiei elementare. Dar ceea ce se chinuia să explice la cei cu deficiențe nu putea ierta la o persoană sănătoasă. Nici o instanță medicală nu l-ar fi putut condamna dacă i-ar fi trântit telefonul. În loc de asta, el rămânea pe fir, simțind totul de la distanță. Mai demult văzuse aceeași stare la o tânără pacientă. Asimbolie a durerii: o leziune a girusului supramarginal al lobului parietal dominant. Doctore, știu că durerea e acolo; o simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alimentezi. Scoate-o la lumină, dacă vrei s-o omori. Aerul rece și umed din Long Island nu-i ucisese fantezia. Mai degrabă, faptul că-i vorbise soției despre îngrozitoarea sa revelație ucisese altceva. Întins în pat lângă ea, îi trântise totul. În timp ce se pregătea să vorbească, simți un fel de frison bolnav de prăbușire. —Sylvie? Trebuie să-ți spun ceva. —Ho-pa. Prenumele adevărat. Probleme mari. Ea zâmbi, se întoarse pe partea ei, cu capul pe brațul îndoit din cot. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În cele din urmă se smulge de lîngă el, Îl Împinge ușurel cu mîna Într-un gest de disperare și-i spune: Hai, fugi! E tîrziu! Atunci sperietoarea se Întoarce și urcă repede În tren, un controlor se apropie și trîntește cu brutalitate ușa În urma lui, iar trenul se pune În mișcare ieșind Încet din gară. În tot acest timp bărbatul stă aplecat la o fereastră de pe culoarul trenului și o privește, iar femeia pășește pe lîngă tren Încercînd să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prost! Nu cred o iotă din povestea asta, dar ție cum Îți zice unul o vorbă de-ți moaie inima, ești În stare să crezi orice.“ Și chiar așa era: Îl apuca furia și Înjura și blestema, și-atunci Îi trînteau o minciună cît toate zilele să-l Înduioșeze și era-n stare să dea tot ce-avea. Păi, n-a venit ticălosul ăla bătrîn, Rufus Porter, fratele lui Mel Porter... vorba ceea, dac-o fi un Dumnezeu În ceruri, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
amintești de tatăl meu. Așa că sunt cât se poate de convinsă că am găsit bărbatul cel mai potrivit, nu numai pentru Enin. dar și pentru mine. Imediat după asta trecură prin ușa cea albastră care era deschisă, și ea o trânti în urma ei. Gosseyn auzi pocnetul unei închizători automate. 8 Acesta nu era, cu siguranță, - gândi cu amărăciune Gosseyn Trei - unul din marile momente ale istoriei. ...Un supra-om - în felul ei, aceasta era o descriere potrivită pentru indivizii Gilbert Gosseyn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
grijă să te îmbraci călduros, din momentul acesta încolo! Urmă o pauză la celălalt capăt al firului. Apoi, aceeași voce, dar cu un ton uimit în loc de amenințare, spuse: - Ce prostie mai e și asta? Bang! Receptorul de la celălalt capăt fu trântit. "...După telefonul acesta, analiză Gosseyn, sunt înclinat să trag concluzia că acesta este rezultatul faptului că paznicul nostru sfătuiește pe cineva care este dispus să plătească informațiile." Enin se încruntă. - Nu-mi dau seama care este presupunerea, spuse el. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
În interiorul lui... se iscase brusc o senzație ciudată, ca și cum ceva îl atrăgea spre nicăieri, Se ridică degrabă în picioare și spuse: - Îl duci pe Enin înapoi la Institut. Spunând acestea, scoase repede din buzunar banii dați de Blayney și-i trânti pe masă. De data aceasta n-a mai simțit vârtejul, ca mai înainte, dar... Reuși să se întrebe: "Smuls?... Încotro?..." 21 Pe o planetă a unui soare din Calea Lactee, un bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
gîndul acesta. Rîul este al tuturor și este întotdeauna îmbietor. Rîul nu are comitet. Chiar în această noapte, în care scheletul a ceea ce a fost odată fortăreața clubului, scîrțîie, iar ultimele uși rămase ale șopronului gol se leagănă și se trîntesc din balamale, chiar cînd rîul își arată fața rece, mînioasă cu valuri rostogolindu-se și creste albe de spumă și șfichiuri de vînt și apă, apă care din cînd în cînd lovește platforma ca un bici, chiar acum percep rîul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vila lui cea mare într-un Nissan Patrol, urmează la rând dom' Vadim și zice cu ochii înfipți în vulturul brâncovenesc: "e destul, sărăcia ne omoară pe toți" și după ce spune ce are de spus, repejor urcă la Mercedesul personal, trântește ușa supărat pe sărăcia care nu-i dă pace, pornește aerul condiționat sau ce-o mai fi având el pe acolo, poruncește șoferului să plece degrabă la Butimanu sau la alte locașuri asemenea. Așa mi se arată abureala aceea în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la emisiunea teve și a primit excursia la Dubai de la două domnișoare cu minijup, iar vecina mea a trebuit o zi întreagă să frece pe ferestre ca să dea jos găinile și cocoșii. Când i-am spus toate astea mi-a trântit-o verde-n față: "Vecine, tot mai bine e să pun abțibild pe geam decât să merg la biroul ăla al dumitale de care mă înfiorez toată". Am uitat să spun că vecinul meu lucrează la Asociația funerară de ajutor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se frecă la ochi. — Plecați de-aici! Ce știți voi despre mare? le zise el. Săriră pe podea, de unde băiatul strigă: — Știm totul despre mare! Ai buzunarele pline cu scoici, hahaha! Ți-am umblat prin buzunare! O zbughiră chicotind și trîntiră ușa. Lanark se ridică simțindu-se neobișnuit de odihnit și de relaxat. Pielea tare de pe cot nu se mai întinsese. Se îmbrăcă, făcu sul manuscrisul și ieși. Vremea se schimbase în mod surprinzător. Ploaia mohorîtă și vîntul biciuitor fuseseră înlocuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ieși și închise ușa în urma lui. Holul era gol și nu se auzea nici un sunet. în plus, mai era și frig acolo. Lanark se plimbă în sus și-n jos întrebîndu-se ce e de făcut. Nu-și imagina de ce-i trîntise cuvintele alea blondinei, dar ar fi făcut orice să-i evite pe cei care se aflaseră în încăpere în clipa aceea, cu excepția Rimei. Totuși, nu dorea să plece. îl mînca în cot și se întrebă dacă nu s-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
numărînd ușile. A treia nu dădea într-o baie, ci într-un dormitor luxos, scăldat în lumină. Pe cuvertura patului dublu se mișca un ghem de picioare și mîini din care se ițeau capetele lui Frankie, Toal și Sludden. Lanark trînti ușa și-și acoperi ochii cu mîinile, dar imaginea celor văzute rămăsese după pleoape; un ghem de mădulare cu trei fețe cumplit de inexpresive, și gura lui Sludden deschizîndu-se și închizîndu-se, de parcă ar fi mîncat ceva. își căută paltonul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]