11,040 matches
-
care eu mi le Închipuiam populate cu statui, fîntîni, grajduri și capele secrete. M-am aciuat pe o latură a platformei și am deslușit silueta turnului de la „El Frare Blanc“ decupîndu-se printre copaci. Apropiindu-se de colțul de la Román Macaya, tramvaiul Își Încetini mersul pînă cînd se opri aproape cu totul. Conductorul sună din clopoțel, iar controlorul Îmi azvîrli o privire de cenzură. — Hai, domnu’ isteț. Grăbiți-vă, că numărul treizeci și doi aici e. Am coborît și am ascultat huruitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Își Încetini mersul pînă cînd se opri aproape cu totul. Conductorul sună din clopoțel, iar controlorul Îmi azvîrli o privire de cenzură. — Hai, domnu’ isteț. Grăbiți-vă, că numărul treizeci și doi aici e. Am coborît și am ascultat huruitul tramvaiului albastru care se pierdea În ceață. Reședința familiei Aldaya era peste drum. O poartă mare din fier forjat acoperită de iederă și de frunze uscate o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îndreptam spre stația de metrou, mi l-am imaginat pe Julián Carax mergînd pe același trotuar și contemplînd aceleași fațade solemne care, de atunci, abia dacă se schimbaseră, cu scările și cu grădinile lor pline de statui, așteptînd poate același tramvai albastru care se cocoța, pe vîrfuri, pînă la cer. CÎnd am ajuns la capătul bulevardului, am scos fotografia În care Penélope Aldaya zîmbea, În curtea interioară a vilei familiei sale. Ochii săi promiteau un suflet curat și un viitor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nici un fel de evenimente deosebite. Nu-mi mai produceau nici cea mai mică surpriză, și când îi întâlneam știam destul de bine din capul locului ce o să spună. Până și idilele lor erau de o banalitate plicticoasă. Eram cu toții ca niște tramvaie care merg de la un cap de linie la altul pe șinele lor, și se putea calcula destul de exact numărul de pasageri pe care aveau să-i transporte. Viața era orânduită prea agreabil. M-a cuprins un fel de panică. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ultimele replici, percuție, luminile o omit, între timp, Emma se va schimba repede în fustița bleumarin, bluza albă, e elevă într-a XII-a. Nu are la încheietura mâinii funda albastră.) L-am cunoscut pe Cristi, pe bărbatul meu, în tramvai, acum 20 de ani, mergeam spre Bac, dădeam Bac-ul în vara aia, și mă îmbrăcasem sobru, bluză albă, fustă bleumarin, doar părul era liber, pe spate, ca șarpele roșu care te înghite, hap, și gataaaaa!, râdea mai târziu Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ani, mergeam spre Bac, dădeam Bac-ul în vara aia, și mă îmbrăcasem sobru, bluză albă, fustă bleumarin, doar părul era liber, pe spate, ca șarpele roșu care te înghite, hap, și gataaaaa!, râdea mai târziu Cristi al meu. În tramvai, nu vedeam, nu auzeam, emoții mari, Bac-ul nu era ca acuma, plătești pe ăia care te asistă în sala de clasă și te lasă să copiezi, plătești o secretară să-ți aducă rezolvarea subiectului la mate... păi, nu știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
decât să ți-l treci pe teză. Învățământul de azi?, doar Thailanda mai e după noi, toți ceilalți sunt în față. Acum 20 de ani, Bac-ul era Bac, profesorii erau profesori, dascăli adevărați, de aia eram eu pierdută în tramvai. Că-mi era frică. Și Cristi al meu, mi-a povestit el după, că-mi tot povestea în primii ani (îl imită): eu n-am fost iubit niciodată, mint, poate de două-trei ori s-a întâmplat, n-am fost iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
refuză sunt tot mai frumoase; asta cu refuzatul e treaba lui, pe mine nu mă refuză nimeni, aș vrea să zică una nu, ca să le mai selectez și eu. Ei, așa te-am văzut și pe tine, îmi zicea, în tramvaiul ăla în care erai, copilă față de mine, elevă am crezut, o fetiță cu părul roșu, fața albă și ochii albaștri, rar așa ceva, toate trei, tenul, părul și ochii, ca la carte, din Tizian scoasă, am văzut pe scaun un păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-i drept, dar... un domn, mi-am zis, cum am putut eu să-i dau o palmă?, mai bine făceam mișto de el. Ne-am rușinat amândoi, dar din motive diferite. Și, în zilele următoare, m-a tot căutat în tramvaiul 46. Odată, l-am văzut de pe scaunul rece al tramvaiului, se apropia curajos, brav era, când a ajuns lângă mine, mi-am amintit de gândul ăla pervers al meu, „mai bine făceam mișto de el”, m-am ridicat și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
putut eu să-i dau o palmă?, mai bine făceam mișto de el. Ne-am rușinat amândoi, dar din motive diferite. Și, în zilele următoare, m-a tot căutat în tramvaiul 46. Odată, l-am văzut de pe scaunul rece al tramvaiului, se apropia curajos, brav era, când a ajuns lângă mine, mi-am amintit de gândul ăla pervers al meu, „mai bine făceam mișto de el”, m-am ridicat și i-am zis exagerat de politicos: nenea, vreți să stați jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a zis Kerry. La Început va crede că suntem fiii patronului sau cam așa ceva, după aia se va uita Încă o dată la bon, Îl va chema pe manager și Între timp noi... Au lăsat automobilul la Asbury au mers cu tramvaiul la Allenhurst, să caute frumusețea feminină În pavilioanele aglomerate. La ora patru au luat o gustare În sala de mese și de data asta au achitat un procent și mai mic din costul total. Ceva din Înfățișarea și savoir-faire-ul grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Într-un somn fără vise, deși Amory s-a trudit din răsputeri să rămână treaz, ca să vadă cum apune luna enormă În ocean. Și așa au ținut-o două zile fericite, hoinărind În sus și-n jos pe litoral cu tramvaiul sau mașina ori bătând cu piciorul promenada aglomerată. Uneori luau masa cu cei cu dare de mână, dar de cele mai multe ori cinau frugal, pe cheltuiala vreunui naiv patron de restaurant. S-au fotografiat - opt cadre - Într-un studio cu developare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
proprietatea de la Lake Geneva și la aproximativ o jumătate de milion de dolari, investiți acum În acțiuni destul de conservatoare, cu dividende de numai șase la sută. De fapt, Beatrice Îl informa că investea banii În acțiuni pentru calea ferată și tramvaie cât de repede putea să efectueze transferurile. Sunt rezonabil de sigură (Îi scria ea lui Amory) că dacă putem fi Încredințați de ceva, acest lucru este că oamenii nu vor să stea Într-un singur loc. Domnul ăla, Ford, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un singur loc. Domnul ăla, Ford, a exploatat la maximum ideea respectivă. Ca atare, l-am instruit pe domnul Barton să se specializeze În investiții la Northern Pacific și la Companiile acelea pentru Tranzit Rapid, cum se numesc societățile de tramvaie. N-am să-mi iert niciodată că n-am cumpărat acțiuni Bethlehem Steel. Am auzit cele mai fascinante povești. Amory, trebuie neapărat să devii finanțist. Sunt sigură că ți s-ar potrivi grozav. Ai putea Începe ca lucrător la ghișeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bruscă de habotnicie, Înspre sfârșit, a donat jumătate din banii rămași pentru cumpărarea de vitralii și echiparea seminarului teologic. Avocatul meu, domnul Barton, Îmi scrie că miile mele de dolari sunt investite În cea mai mare parte În liniile de tramvai și că numitele Tramvaie Urbane pierd bani, din cauză că biletul costă numai cinci cenți. Imaginează-ți un stat de plată care dă trei sute cinncizeci de dolari pe lună unui muncitor care nu știe nici să scrie, nici să citească! Totuși, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfârșit, a donat jumătate din banii rămași pentru cumpărarea de vitralii și echiparea seminarului teologic. Avocatul meu, domnul Barton, Îmi scrie că miile mele de dolari sunt investite În cea mai mare parte În liniile de tramvai și că numitele Tramvaie Urbane pierd bani, din cauză că biletul costă numai cinci cenți. Imaginează-ți un stat de plată care dă trei sute cinncizeci de dolari pe lună unui muncitor care nu știe nici să scrie, nici să citească! Totuși, eu cred În astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acum pentru veșnicie. Din punctul său de vedere, Rosalind cea tânără Încetase să mai existe. După Încă o zi, a primit o scrisoare scurtă și seacă de la domnul Barton din Chicago, care Îl informa că, deoarece Încă trei companii de tramvaie Încăpuseră pe mâna creditorilor, nu se mai putea aștepta să-i fie remisă vreo sumă de bani. Punând capac la toate, Într-o seară aiurită de sâmbătă a venit o telegramă din care a aflat că Monsignor Darcy Încetase brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Da’ nu la mine în bar, că nu mă lasă nevastă-mea. Da, v-ați prins, nevastă-mea e Șefu! - Acum va veni să vă vadă Contesa. - Cine e Contesa? Așa o chema pe cățeaua mea înainte s-o calce tramvaiul. - Contesa se va supăra foarte tare dacă vă aude. Și ea aude tot. - Păi să se supere pe vatman, nu pe mine, mi-am disimulat eu durerea pe care mi-o provoacă de fiecare dată amintirea Contesei. Cred că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
început școala, o să meargă mai bine, și poate o las să facă și puțin striptease, așa, numai duminica după douășpe. Domnul Popa se simte generos azi, chiar și apăsarea constantă din vezică îi dă o senzație plăcută de viață. În tramvaiul 25, domnul Popa se simte și mai bine. Îi dă o satisfacție că el se dă jos când vrea și merge la MaxiBarul lui, nu ca amărâții ăștia care se învârt cu tramvaiul toată ziua. Pe vremuri o lua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dă o senzație plăcută de viață. În tramvaiul 25, domnul Popa se simte și mai bine. Îi dă o satisfacție că el se dă jos când vrea și merge la MaxiBarul lui, nu ca amărâții ăștia care se învârt cu tramvaiul toată ziua. Pe vremuri o lua și pe Contesa s-o plimbe cu tramvaiul, o băga în geanta cu care căra cimentul, de-i ieșeau numai ochii afara, și se uita pe geam, și-i plăcea și ei. Ciudată coincidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai bine. Îi dă o satisfacție că el se dă jos când vrea și merge la MaxiBarul lui, nu ca amărâții ăștia care se învârt cu tramvaiul toată ziua. Pe vremuri o lua și pe Contesa s-o plimbe cu tramvaiul, o băga în geanta cu care căra cimentul, de-i ieșeau numai ochii afara, și se uita pe geam, și-i plăcea și ei. Ciudată coincidență, asta cu Contesa lui și Contesa din camera aia. O fi murit blondu ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lui și Contesa din camera aia. O fi murit blondu ăla? Domnul Popa a citit ziarele, dar nu era nici o crimă, numai gripa aviară și câteva cutremure pe nu-știu-unde, și un avion prăbușit. Groasă asta cu avioanele, mai bine cu tramvaiul, frumos, liniștit, pe linie. Deși dacă ne gândim la Anna Karenina și la Contesa, parcă mai poți să fii undeva în siguranță? Contesa lui era prea obișnuită cu tramvaiele, aici a fost greșeala, și într-o zi, era pe 25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și un avion prăbușit. Groasă asta cu avioanele, mai bine cu tramvaiul, frumos, liniștit, pe linie. Deși dacă ne gândim la Anna Karenina și la Contesa, parcă mai poți să fii undeva în siguranță? Contesa lui era prea obișnuită cu tramvaiele, aici a fost greșeala, și într-o zi, era pe 25, ca acum, Contesa era la plimbare cu el și a văzut un tramvai și a fugit în fața lui, lătra bucuroasă, voia să se plimbe cu el. Și gata. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la Contesa, parcă mai poți să fii undeva în siguranță? Contesa lui era prea obișnuită cu tramvaiele, aici a fost greșeala, și într-o zi, era pe 25, ca acum, Contesa era la plimbare cu el și a văzut un tramvai și a fugit în fața lui, lătra bucuroasă, voia să se plimbe cu el. Și gata. Domnul Popa a sărit, a învelit-o cu cămașa lui, nu-i mai păsa că n-avea maieu și se holbau cucoanele la burta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a învelit-o cu cămașa lui, nu-i mai păsa că n-avea maieu și se holbau cucoanele la burta lui cu păr și problema de la buric, el o ținea pe Contesa în cămașă și a dus-o tot cu tramvaiul ăla, că trecea pe la spital. S-au stricat și tramvaiele alea, își șterse el discret o lacrimă. Tramvaie nemțești, bune, peste tot scria nicht, nicht, și el se uita la Contesa și Contesa nicht. I-au luat cinci ani domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]