2,637 matches
-
soluția, o soluție doar postulată, imposibil de cuprins cu structurile normale ale intelectului. Spre deosebire, formula dialectică nu are nevoie de transfigurare pentru a se construi. Refuzul sintezei în concret nu se datorează faptului că dogma se referă la ceva transcendent, precizează Lucian Blaga 379. Există și alte teze metafizice care se referă la transcendent, fără să fie dogme. Dezacordul cu concretul nu vine din conținutul conceptelor cu care operează. Acestea sunt cu referință concretă. În schimb, prin combinarea lor, dogma
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
deosebire, formula dialectică nu are nevoie de transfigurare pentru a se construi. Refuzul sintezei în concret nu se datorează faptului că dogma se referă la ceva transcendent, precizează Lucian Blaga 379. Există și alte teze metafizice care se referă la transcendent, fără să fie dogme. Dezacordul cu concretul nu vine din conținutul conceptelor cu care operează. Acestea sunt cu referință concretă. În schimb, prin combinarea lor, dogma postulează o sinteză refuzată de concret, imposibil de intuit. Dar diferența dintre cele două
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
irealizabilă pe un plan logic sau concret, se efectuează prin scindarea unor termeni solidari"380. Sintetizând aceste comparații, putem spune că dialectica topește antinomiile în concepte sintetice sau concrete, pe când gândirea dogmatică trasfigurează antinomiile, punându-le să vizeze un ce transcendent care depășeste în mod radical înțelegerea obișnuită. Tocmai de aceea, Blaga respinge orice încercare de a privi dogma prin prisma gândirii dialectice ori ca formă de gândire dialectică, indiferent dacă acest lucru se face în termenii dialecticii hegeliene sau în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în cei ai unei dialectici revizuite 381. Alexandru Surdu susține că Lucian Blaga se delimitează de metoda hegeliană pentru că, în cadrul logicii dialectice hegeliene, antinomiile sunt raționalizate, pierzându-și astfel caracterul paradoxal și misterios, de poartă de acces spre mister sau transcendent. "Antinomiile transfigurate, de care vorbește Blaga, nu sunt încadrabile pur și simplu în logica lui Hegel, căci aceasta se substituie logicii obișnuite a intelectului și a rațiunii. Ele și-ar pierde într-adevăr orice specific și, în primul rând, pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care vorbește Blaga, nu sunt încadrabile pur și simplu în logica lui Hegel, căci aceasta se substituie logicii obișnuite a intelectului și a rațiunii. Ele și-ar pierde într-adevăr orice specific și, în primul rând, pe acela de antinomii transcendente. La Hegel, din moment ce întreaga lume este contradictorie (deci antinomică), transcendentul ar trebui să fie ceva necontradictoriu, de tipul identității absolute. Or, el se dovedește antinomic. Blaga aduce exemple din microfizică. Astăzi există și altele, din macrocosmos. Fenomene ce se petrec
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logica lui Hegel, căci aceasta se substituie logicii obișnuite a intelectului și a rațiunii. Ele și-ar pierde într-adevăr orice specific și, în primul rând, pe acela de antinomii transcendente. La Hegel, din moment ce întreaga lume este contradictorie (deci antinomică), transcendentul ar trebui să fie ceva necontradictoriu, de tipul identității absolute. Or, el se dovedește antinomic. Blaga aduce exemple din microfizică. Astăzi există și altele, din macrocosmos. Fenomene ce se petrec cu viteze mai mari decât a luminii și care presupun
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înțeles al metaforei pe care îl dezvăluie încă gândirea veche indiană, în contrast cu cea occidentală, care restrângea metafora în cadrul îngust al stilisticii și retoricii. Metafora însemna pentru gândirea tradițională religioasă brahmanică un transfer orientat spre o realitate superioară, o deplasare către transcendent, un salt dinspre realitatea empirică către transcendentul sacru. De la accepțiile religioase ale metaforei s-a trecut apoi, fără o etapă intermediară estetică, la valorizarea epistemologică, ontologică și metafizică. Toate trecerile dintre planuri antinomice, de la sensibil la inteligibil, de la individual la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
încă gândirea veche indiană, în contrast cu cea occidentală, care restrângea metafora în cadrul îngust al stilisticii și retoricii. Metafora însemna pentru gândirea tradițională religioasă brahmanică un transfer orientat spre o realitate superioară, o deplasare către transcendent, un salt dinspre realitatea empirică către transcendentul sacru. De la accepțiile religioase ale metaforei s-a trecut apoi, fără o etapă intermediară estetică, la valorizarea epistemologică, ontologică și metafizică. Toate trecerile dintre planuri antinomice, de la sensibil la inteligibil, de la individual la universal, de la unu la multiplu, au fost
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metaforicului, de tipul celui din gândirea vechilor inzi392. Faptul că Blaga nu amintește de metaforă și simbol în elaborarea epistemologiei sale antinomice este considerat un act deliberat. A preferat să-și construiască sistemul dinspre dogmă către metafizica antinomică a censurii transcendente, deși drumul real a fost invers, dogmaticul fiind doar o ipostază radicală a antinomicului. Acest punct de vedere al lui Sergiu Al-George a fost contestat. Iată, în acest sens, câteva argumente ale Ioanei Lipovanu 393. În primul rând, ideile lui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se recunoască, fie și tacit, în tradiția indiană de gândire, deoarece concepția indiană despre metaforă și simbol angaja o metafizică în dezacord cu premisele filosofiei sale. Mai exact, metafizica indiană avea ca supoziție posibilitatea atingerii unei cunoașteri a absolutului, a transcendentului, ceea ce Lucian Blaga refuza din start. 3.2. Antinomicul la Blaga și tradiția filosofică răsăriteană Un alt scenariu pentru înțelegerea prezenței antinomicului la Blaga este cel care leagă filosofia acestuia de tradiția spiritualității răsăritene, un mediu de gândire activ dintotdeauna
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de renunțare la rațiune. În sfârșit, dogma este un act al spiritului prin care misterul se potențează, iar nu o deltă în care se așteaptă grația divină a revelației. Metoda antinomiei transfigurate nu este o formă de spargere a censurii transcendente, nici dinspre individ (luciferic), nici dinspre transcendent, sub forma revelației. În afara acestor diferențe, care despart radical pe cei doi gânditori, cred că acuzația lui Ion I. Ică jr. este nefondată și din punct de vedere cronologic. Primele fragmente ale cărții
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este un act al spiritului prin care misterul se potențează, iar nu o deltă în care se așteaptă grația divină a revelației. Metoda antinomiei transfigurate nu este o formă de spargere a censurii transcendente, nici dinspre individ (luciferic), nici dinspre transcendent, sub forma revelației. În afara acestor diferențe, care despart radical pe cei doi gânditori, cred că acuzația lui Ion I. Ică jr. este nefondată și din punct de vedere cronologic. Primele fragmente ale cărții acestui autor, publicată pentru prima dată la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în legătură cu acest lucru. El crede că acest dualism ține de o viziune românească a lumii, o viziune creștină dar care conține o interpretare proprie a creștinismului 426. O "viziune organică", "un creștinism ... rudimentar, fără prea multe putințe de zboruri în transcendent dar organic și adînc"427. O viziune în care Diavolul stă alături de Dumnezeu, adică răul alături de bine. Altfel spus, o viziune în care ordinea lui Dumnezeu lasă loc și pentru partea negativă, adversă, și chiar îi găsește o perfectă justificare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca în filosofia veche, nici de un vid de transcendență, ca în filosofia existențialistă și structuralism, ci de o transcendență slăbită, un sens incert, ce poate fi cuprins doar într-o formă negativă 575. Dialectica paradoxală fanic-criptic este definitorie pentru transcendent la ambii gânditori, fiind gândită aproape în aceeași termeni. Eliade spune că sacrul se ascunde prin chiar faptul de a se arăta, iar Blaga vorbește despre revelațiile disimulatoare pe care marele mister cosmic ni le permite cu privire la natura sa. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pătrunde și traversează nivelurile de Realitate"663. Datorită acestui caracter, Realul (sacrul) a fost despărțit complet de Realitate. Ființa și ființarea au avut regimuri ontologice diferite, fiind arondate unor cercetări radical despărțite. Cercetarea disciplinară nu putea decât trece în spațiul transcendentului Realul, deschizând o prăpastie între acesta și Realitate. Prin abordarea transdisciplinară, afirmă Basarab Nicolescu, se poate realiza "o punte între Real și Realitate"664. O primă consecință pe care o trage fizicianul și filosoful român este că abordarea transdisciplinară conduce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spune că ceea ce i-a lipsit lui Blaga pentru ca transfigurarea să devină o metodă a cunoașterii transdisciplinare au fost teoria nivelurilor de realitate și logica terțului inclus. Transfigurarea blagiană a antinomiilor era o încercare de a articula în concepte ceva transcendent, fără a-i răpi transcendența, fără a-l raționaliza. Blaga vedea că acest lucru solicita o depășire a logicii normale și chiar afirma că transfigurarea se realizează într-o zonă translogică și transrațională. De asemenea, vedea aici o formă de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de a raționaliza iraționalul", lucru imposibil în opinia teologului german, ci doar "de a-l capta, de a-i fixa elementele"692. Această indicare sau fixare a iraționalului, de care vorbește Rudolf Otto, ne amintește de ideea lui Blaga despre transcendentul neraționalizabil dar formulabil. Apropierea dintre cei doi autori sporește atunci când Rudolf Otto se referă la unul dintre elementele numinosului, anume misterium sau mirum. "Fiind "cu totul altfel", el se sustrage oricărei posibilități de a-l exprima. Totodată, el ne obligă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
totul înfățișarea acesteia. Metafizica minus-cunoașterii este una ce renunță la pretențiile tradiționale de cunoaștere supremă, fiind din acest punct de vedere, în mod paradoxal (!), mai curând una a neștiinței supreme, dacă se poate spune așa. Miza ei nu este cunoașterea transcendentului, ci cultivarea acestuia și apologia lui, apărarea misterului metafizic de încercările de raționalizare, care înfrâng elanul metafizic prin inevitabilele contradicții pe care le întâmpină. Metafizica minus-cunoașterii este una care poate evita acest lucru, cultivând misterul transcendenței prin formule antinomice. Prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cunoașterii se pot transforma în căi speciale, provocând transformarea conceptului de cunoaștere însuși, a intelectului și structurilor sale logice. Dar nu numai prin metoda antinomiei transfigurate și ideea minus-cunoașterii întâmpină Blaga aceste situații de limită din gândirea contemporană. Metafizica censurii transcendente nu este altceva decât o construcție filosofică menită să convertească limitele cunoașterii în acte constructive, integrând pozitiv condiția paradoxală și aparent tragică a omului. De fapt, se pare că întreaga filosofie a lui Blaga, ca "filosofie a misterului", "care admite
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintre inițiatorii acestei reorientări a gândirii contemporane. În același areal de preocupare, metoda antinomiei transfigurate poate fi interpretată și ca o prefigurare a unui mod de rezolvare a antinomiilor, deși Blaga o așeza împotriva spiritului raționalizant. Prin postularea unei soluții transcendente, ea sugerează un tip de soluție, însă una mai aparte, care urmărește un nivel superior al realității, dincolo de logic și concret, unde elementele contradicției realizează o coerență greu de sesizat în mod obișnuit 719. Prin ideea transfigurării, Blaga proiecta soluția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un tip de soluție, însă una mai aparte, care urmărește un nivel superior al realității, dincolo de logic și concret, unde elementele contradicției realizează o coerență greu de sesizat în mod obișnuit 719. Prin ideea transfigurării, Blaga proiecta soluția antinomiilor în transcendent, adică pe un alt plan decât cel al logicului ori cel al concretului. Ideea sa va fi regăsită mai târziu, spre sfârșitul secolului, de către un alt român, Basarab Nicolescu, care va avansa, după cum am văzut, teza existenței mai multor niveluri
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aspect dual (corpuscular și ondulatoriu), dovedind că nu este o cărămidă primă, "ci o frontieră spre o complexitate poate inconceptibilă"845. De asemenea, în macrofizică se pune în evidență relația complexă dintre spațiu și timp, concepute până atunci ca esențe transcendente și independente 846. Se revela astfel, că "cosmosul este, nu o mașină perfectă, ci un proces pe cale de dezintegrare și de organizare în același timp"847. Ce se înțelege prin complexitate? Iată un răspuns al lui Morin: "La o primă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
2000. Roșca, D.D., "Despre o istorie a inteligenței (Încercări de lărgire a noțiunii de "rațional""), în Viața Românească, anul XXIII, nr. 7-8, 1931. Roșca, D.D., "Rațional și irațional", în Studi și eseuri filosofice, Editura Științifică, București, 1970. Săvulescu, Geo, "Coincidența transcendentului cu transcendentalul", în Contemporanul, nr. 35, 2000. Schrag, Calvin O., "Filosofia la sfârșitul secolului al XX-lea cu un comentariu despre Lucian Blaga", în Revista de filosofie, nr. 1-2, București, 1996. Schrag, Calvin O., Resursele raționalității, Editura Științifică, București, 1999
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza" din Iași, Filosofie, tom XL-XLII, 1994-1996). 111 Lucian Blaga, op. cit., p. 424. 112 Ibidem, p. 425. 113 Ibidem, p. 429. 114 Ibidem, p. 428. 115 Ibidem, p. 425. 116 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în Opere, vol. 8 (Trilogia cunoașterii), Editura Minerva, București, 1983, p. 501. 117 Ibidem, p. 499. 118 Ibidem, p. 501. 119 Gheorghe Vlăduțescu, ""Ideație dogmatică", intelect, rațiune", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, p. 63. 120 Cf. Gheorghe Al.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
152 Ibidem, p. 303. 153 Lucian Blaga, "Filosofia stilului", în Încercări filosofice, Editura Facla, Cluj, 1977. 154 Ibidem, p. 302, nota 1. 155 Lucian Blaga, "Diferențialele divine", în Opere 11 (Trilogia cosmologică), Editura Minerva, București, 1988. 156 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 542. 157 Vasile Frăteanu, op. cit. p. 331. 158 Lucian Blaga, " Diferențialele divine", în op. cit., p. 67. 159 "Câtă vreme "unitatea formativă" a oricărei ființe complexe este, cel puțin în principiu, capabilă de o nouă "integrare", adică de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]