14,503 matches
-
o medicină, o terapie a sufletului și a trupului. Evident, fragmentele lăsate de abderitani, de cinici, de cirenaici și de o mână de filosofi hedoniști nu sunt suficiente pentru a elabora o teorie coerentă și consecventă a filosofului-medic, dar ideea traversează ansamblul filosofiei antice - și persistă și după sfârșitul acestei lumi la câțiva gânditori pragmatici și existențiali, la Montaigne, Schopenhauer sau Nietzsche, de exemplu. Filosoful nu produce concepte sau gândiri pentru plăcerea de a le vedea funcționând perfect, asemeni unei mașinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cristalizate de obișnuință și de lenea intelectuală. Epicur nu s-a mulțumit să scrie sau să suscite niște texte - de altfel, pierdute în cea mai mare parte -, el a și trăit! De asemenea, Aristip a făcut și altceva decât să traverseze istoria filosofiei între două vorbe de duh, deghizat în femeie și parfumat în agora, el a propus un relativism etic, un subiectivism metodologic, un nihilism epistemologic, o patetică senzualistă, o înțelepciune existențială, o politică critică, tot atâtea mici surprize, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cele trei păstrate). Regiunea Campania este un punct de pătrundere a acestei gândiri pe teritoriul italic. Poetul satiric Lucilius, de exemplu, evocă niște banchete ateniene la care este vorba de atomi și de simulacre, dovadă că gândirea lui Epicur a traversat Marea Adriatică. La mijlocul secolului al II-lea î. Hr., Alkios și Philiskos, doi greci despre care nu dispunem de nicio informație, își propun să implementeze filosofia lui Epicur la Roma. Poate că făceau parte din grupul de filosofi expulzați din capitala italiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
că sosirea sa la vila lui Piso îi permite constituirea unui autentic instrument de lucru filosofic. Acest oriental elenizat romanizează o gândire și îi dă mijloacele de a se metamorfoza păstrând și apoi depășind un anumit număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodemos aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
deloc uimitor că, în prezența unei terapii active, robuste, Philodemos se mulțumește să reia tezele Magistrului cu privire la acest subiect. Dacă, odată cu trecerea timpului, epicurismul trădează unele inflexiuni, în schimb teoria asupra morții nu s-a schimbat câtuși de puțin. Ea traversează secolele neatinsă, ignorând entropia... Textul pe care Philodemos din Gadara îl consacră morții combină considerațiile filosofice clasice ale Școlii cu frazele convenționale constituind un fel de înțelepciune populară ce decurge, un pic mai fadă, din băutura concentrată de la începuturi. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
spuse acesta, salută și ieși. Cei trei se uitară unul la altul. — Ce-i cu ăștia, tovarășe comandant? întrebă Dromiket 4. — Sunt din primele serii, când nu prea erau piese, zise Felix. Îi făceau la cercurile „Minitehnicus”, pentru intersecții, la traversat în orele aglomerate. Când au venit piesele noi și n-au mai avut ce face cu ei, i-au mutat în spațiu. Adevărul e că, datorită programării foarte simple, rezistă la orice. Nici meteoriții nu-i doboară. Sunt mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a apuca să lanseze somația obligatorie, din vehicul ieși un individ foarte brunet, având legat în spate un tub de oxigen din care pornea un fel de maț ducând la gura globului transparent de protecție ce-i înconjura capul. Individul traversă plutind spațiul de trei-patru metri până la „Bourul” și ciocăni la ușă. Cine-i? întrebă comandantul Felix S 23. — De la Cooperativa „Prestarea”. Am autorizație, se auzi o voce răgușită de dincolo de ușă. — Și ce vrei? zise Felix S 23. Nu doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și ei, în parte, declarațiile lui Kudașvili. În consecință, zona a fost numită, prin consens, „Robertson-Kudașvili”, deși au fost voci care - pe bună dreptate - au susținut că normal trebuia să se cheme „Kudașvili-Robertson”. La nici un an, zona respectivă a fost traversată de un echipaj francez care a confirmat cele spuse de primii doi. Apoi alți și alți temerari ai cuceririi spațiului au pătruns în astfel de teritorii stranii, ale căror fenomene nu au căpătat, cu toate încercările făcute, explicații plauzibile, coerente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ion Barbu pe niciunde" (Semne și repere). Admițând că în poet se întîlneau, dușmănindu-se, un temperament voluntar, frenetic, cu persoana lucidă a "generosului" gânditor, vedem în această energie polarizată un motiv de statornică nemulțumire, o sursă de neliniște, aceeași, traversând prin toate numitele etape. Pe de altă parte contra-dicțiile interne ale lui Barbu sunt de genul acelora prin natura lor insoluționabile, ele contează asemeni unor catalizatori activi, iar funcționarea lor permanentă dă unitate ambiției estetice. Barbu se desprinde din răceala
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și surâsuri cu mândria Pricinilor vanitoase... Am lăsat în urmă fumul Anilor ca un burete Și din urmă-mi caut drumul, Prea târziu pentru regrete... Am un licăr de speranțe Cât de palid, cât de mic la Orizontul cu restanțe: Traversând eterul, sticla, Am văzut stingher un înger Poposindu-mi pe o geană... Nu mai supur, nu mai sânger, Mi se-nchid rănile-n rană...
TU, UN ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364336_a_365665]
-
Rezemat de spectrul luminii în răsărit Numără pietrele albe, Cercetează stigmatele aleșilor Pătrunzând nepătrunderea lor Fruntea sa, plină de lumină-între plete albe Și ochii luminoși ca astrele în serile albastre adânci ca o pădure a plaiurilor noastre neistovit surâs lăuntric, traversat de păsări, ce poartă în plisc veșnicia în mijlocul neofiților, adoratorilor salvându-se de rătăcire, îi învață Omenia Mila renunțarea ruga invocarea ruperea de neorânduială, de zgomote de repetabilitatea stupidă a nimicului de tropote cufundarea în adâncul ființei căutarea, cercetarea, trecând
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
Crișul Repede, și-a luat rămas bun și a plecat brusc... spre Pârâul Rece unde o așteptau alți prieteni buni. S-a dus să se odihească câteva zile căci doar tot era... în concediu! De-acolo, spre Constanța ei dragă! Traversase România în lung și-n lat! Eu am luat-o mai apoi agale spre Australia... 30 de ore de zbor! București-Budapesta-Franckfurt-Seul-Sydney... Două’ș’demii de kilometri pe cărările cerului pe care mă purta „spre casă” avionul companiei Korean Airlines. Acum
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
Repede!" Și-a tras dintr-o singură mișcare capotul peste umeri, mi-a aruncat pantalonul și bluza în brațe și a ieșit spre holul de la intrare. Eu am tras pantalonul pe mine și, cu bluza și pantofii în mână, am traversat încăperea din doi pași și am deschis ușa de la balcon. Pustiu! Nici un copac pe aproape. Senin în noapte, dar nu suficient să văd gazonul ori pietrele de jos. Am apreciat cât de cât distanța și m-am întors să trag
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
avantajul. Am spațiu aici. Am grătar amenajat ca lumea... Da’, ce? Nu pot să mă folosesc de ambele locații? Ba bine că nu! Am mașină și cu ea se rezolvă toate problemele. Șapte kilometri este o nimica toată. E ca și când traversezi un cartier în București, ce mama dracului!” A găsit repede un apartament cu două camere. Și-a frecat mâinile ca un învingător, rostind cu satisfacție: - Dacă ai bani, se rezolvă toate de la sine! „ Să vezi ce gât o să facă babacu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
la serviciu vegetez... -Du-te, omule, la doctor, nu te vezi?... mă sâcâie și soția, ce te macină!?... Ți-e rău și nu vrei să-mi spui, te ascunzi... „Mda, mă macină”, îmi confirm și plec la plimbare să o evit. Traversez la pas părculețul, reperez locul în care acel bărbat de vârsta mea își dăduse sufletul. Mă opresc pe o bancă din apropiere. Din eter, cu ochii minții, revizualizez chipul acelui om, spasmele, ultima suflare... -Și dumneata te-ai lăsat de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
nici că se putea. Bravo! O să-mi pară și mai rău că pleci. Să ai grijă de tine și să dai semne de viață din când în când... Vezi ca ți-a sosit polițistul. E cu femeia, atenție mare! Fănel traversa sala conducând-o atent pe Anca înspre separeu. Un buchet mare de trandafiri se legăna neglijent în una din mâinile sale. Nu era obișnuit cu asemenea sarcină. Mariana i-a întâmpinat ceremonios, cu naturalețe în gesturi. - Bine ați venit! Vă
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
este un reproș ... altă cale de a mărturisi ceva, de a spune niște adevăruri, nu cunosc nici eu! În rest, încărcături normale, picturi de o banalitate care te covârșește, scene tari și umpluturi de o frumusețe epică uluitoare. Arta scrisului traversează pagini antologice de jurnal sau, scene fierbinți ale căror trăiri nu le poți omite decât intenționat. Râsul subtil sau nu, tragi-comic sau cum vrei să îl reconsideri, dar sănătos țâșnind din inspirațiile scriitorului obosit să caute în frământările sufletești aidoma
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
a se alia cu securitatea pentru a obține bani. Dramă să, aceea a omului de rand dornic să își depășească dintr-o dată condiția, renunțând la orice scrupul, îl face să piardă de la inceput simpatia cititorului, iar drumul pe care il traversează în carte este întunecat, sinuos, plin de meandre. Misiunea grea a lui Dani va fi preluată de Florin Pleșa, un om matur, profund, conștient că odată ce și-a asumat responsabilitatea, “precauția pe de o parte, zelul, curajul pe de altă
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
-mi duios astfel: - Oferă această veșnic vie ramură cu flori celei mai gingașe și mai romantice fete pe care o vei întâlni în calea ta!... - Negreșit, așa voi face!... Am plecat din nou la drum. În lunga mea călătorie am traversat în lung și-n lat lumea cea largă, până am ajuns într-o țară a Nordului, cu lungi și grele zăpezi. Cerul era întunecat, ningea cu fulgi mari, la nesfârșit. Eu însă visam fericit, în acel ocean nesfârșit de zăpadă
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
cercetează pe fugă. Este o tânără suplă și grațioasă, îmbrăcată lejer, în pantaloni de trening bleumarin și un tricou alb, imprimat cu un desen vesel. În comparație cu aceea, se simte bătrână, obosită și, mai ales, deloc atrăgătoare. Însă gândul acesta o traversează pentru o fracțiune de secundă doar, fiindcă atenția i se îndreaptă din nou către cel mic. - Cum te cheamă, puiule? Bineînțeles că știe cum îl cheamă; vrea să-l audă rostindu-și numele. - Alin!, țipă el bucuros că intervenția străinei
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
pe lângă versanți către vestita Țara Moților. La fiecare curbă, pe fiecare vale sau după fiecare stâncă descoperi ceva deosebit. Coada lacului se prelungește mult până se contopește cu râul, iar pe versantul de vizavi apare câte o casă răzleață. După ce traversezi râul, drumul se desfășoară în serpentine către înălțimi. Toamna foioasele și coniferele îți oferă o multitudine de culori, iar albastrul cerului este intens. Cu cât urci către pisc, cu atât ești fascinat de panorama amețitoare ce se deschide deasupra văii
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
conștiinței nu se pot pune în acord cu problemele inimii; rațiunea, demersurile logice nu își găsesc locul în viața sentimentală sau în procesele psihice ale personajului (de fapt, ale personajelor, întrucât, într-un fel sau altul, și eroii scrierilor lui traversează aceleași probleme ca și Dorin Moisescu însuși, plăsmuitorul lor). Romanul Inelul de iarbă are o construcție circulară: se deschide cu o notiță seacă referitoare la protagonist („Înainte de a muri, autorul acestui roman a plecat cu acce¬le¬ratul spre orașul
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
ea în gând. Își îndesă în sacoșa mare tot ce primisese de pomană, se ridică agale și-și strânse cele două sacoșe pe care stătuse. Porni mulțumită încet către casă. Privi în lungul străzii mari pe care trebuia s-o traverseze. Păși pe zebră și făcu pași mici. Un scrâșnet de frâne se auzi în dreapta ei și ceva imens o izbi direct în față, făcând să-i sară sacoșa din mână la zece metri depărtare. Nu avu putere decât să strige
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
este mai primitor. Să ne oprim, totuși, la câțiva artiști care s-au afirmat și au putut fii studiați. John Funde, un artist care trăiește pe marile platouri, la 1.599 km, de Maputa. A ajunge la el înseamnă a traversa țara pe rute haotice: pe la Mueda, aproape de frontiera cu Tanzania. Tot în unul din locurile depărtate trăiește artistul Cyprian Tokoudogba, la Abomey din Beniu. Tot acolo se află și Romuald Hazoume. Descoperirea unor opere negre de mare valoare artistică, este
ARTA AFRICANĂ (2) de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362902_a_364231]
-
și-i pune o meserie-n mână să-și câștige pâinea.” Era prin *65.Lumea era în schimbare. S-a uitat la ceas, trecuse o oră de când se afla în cofetărie. S-a ridicat de la masă, a plătit, apoi a traversat drumul pentru a intra în cămin. La secretariat i-a fost înmânată o hârtie ștampilată prin care era autorizat, să-l poată lua pe elevul Pleșoiu Gheorghe pe timpul weekend-ului acasă. Vineri la ora 12 s-a prezentat la secretariatul
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]