9,583 matches
-
credință, se va produce o minune ... Citește mai mult Iertări umane, stări divine ce tind timid spre absolutUn înger alb cu aripi negre se scutură încet de lutTrăiri terestre, vise-nalte, ce zburda căutând luminaLa gândul unui minim soare, eu tremur să nu-mi ștric retinaSuspin forat din infinit, un plâns constant, dar fără lacrimiîmi stau în spate că o umbră și-n față că un ghid de patimiDar, de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile se dividPrefer lumină
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
de masă, alături de flăcări mai mult ornamentale, seara, până târziu, o mână resemnată și uscată, continuă să creadă, solitară, că poate va mai încasa vreun ban... Speranța și nevoia mor ultimele. Iar micile fire de flori culese din păduri, se tremură într-o lumină rece de vitrină. Lumea se plimbă, oamenii sunt degajați, bătrâna-i tot acolo. Fiecare cu bucuria lui, fiecare cu creația lui de-o seară... Cu sau fără aplauze, piesa se joacă mereu. O melodie cunoscută, mă face-atent
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
au jurat În spiritul Său intră omul curat PSALMUL 95 Să cântați Domnului cântare nouă Binevestiți zilnic mântuirea Lui Vestiți între neamuri minunile Lui Dreptate și credință ne-a dat nouă Aduceți Domnului slavă și cinste În fața Lui pământul să tremure Spuneți între rude nimeni să-ndure În cartea cea sfântă nu-s idei triste Lumea întărită nu se va clinti Câmpia să se bucure de roade Despre păcate nu ne vom aminti Fapte bune cu drag sunt repetate Să fugim
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
noi. ─ Gabi stai cuminte. Nu vreau să văd asta. Eu plec din piață. Gemenele deja se apucaseră de furat. Gabi avea o pungă în care băga rapid câte o mână de cireșe. La fel făcea și Mihaela. Am început să tremur de frică, îmi simțeam picioarele de cârpă așa că am ieșit repede din piață și le-am așteptat la ieșire. Proastă ești fată. Ia uite ce de cireșe am ... și fără bani. Eu am mai multe, spune Mihaela. Hai să le
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
nici de la Marele Cartier General. [...] Ministerul de război a găsit cu cale să adopte pentru trupă chiloți în locul izmenelor lungi de pânză care acopereau gleznele. Ministerul a făcut această substituire ca să facă economie, fără să se gândească că soldații vor tremura de frig. Am găsit soldați care și-au tăiat mânecile de la cămăși pentru a-și înnădi chiloții, ca să-și acopere gleznele”. Cei cu decizia (luată la căldură)! Ceilalți - cu povara și cu rezistența. La fața locului: „În dimineața următoare trebuia
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
de biroul primarului, luă plicul și-l săgetă cu privirile ei înghețate. Înainte de a părăsi biroul, îi spuse: - De ce mă faceți să regret că v-am cunoscut? Ispravnicul rămase în picioare. Pe fața lui curgeau șuvițe de transpirație. Barba îi tremura. Ochii împăienjeniți priveau spre fereastră. De ce se purtase așa? Nu-și putea explica atitudinea pe care o avusese față de femeia care era soția fiului său. Îl supărase faptul că ea credea că el ar fi stat cu mâinile în sân
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
de oameni din regiunile de țărm riverane și, prin ce tehnici și cu ce materiale vor fi înlocuite solurile nisipoase, de slabă coeziune - care grăbește afundarea în lichidul vâscos a tot ceea ce este deasupra - pe care stă orașul și care “tremură” la o cât de mică tresărire a “monstrului” din adâncuri ! Și, sunt câteva zeci pe an ... Se estimează că valoarea clădirilor distruse în 1906 se eidică la cifra de o sută de miliarde de dolari, la cursul de azi al
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
seama că se va face de râs în fața slugii, dându-se de gol că de fapt nu-și mai amintea nimic. Încercă totuși o mică viclenie. Întrebă sluga ce credea el despre Ioan Botezătorul. Acesta se fâstâci, și începu să tremure, și spuse că poporul îl socotise pe Ioan ca pe un om drept, dar că el personal nu are nici o părere. Atunci își dădu seama că amintirea aceea neagră era de fapt cruda realitate. Imaginile îi reveneau năvalnic în minte
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
mică Pierdută de turmă Și rămasă-n urmă... Plânge-nspăimântată Și însingurată Căci i-e tare dor De al ei Păstor Și de frații săi Ce-au ajuns prin văi, De iubirea lor Tare-i este dor... Și mioara mică Tremurând de frică Către cer privește Și încet șoptește: ”O, Stăpân iubit Știu că am greșit Când n-am ascultat Glasu-Ți minunat Și-am pornit la vale Pe o altă cale... Doamne, scump Păstor Vino-n ajutor... Spinii m-au rănit
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
cu bicicleta s-o chem pe bunica de la vale! Fără să-i dau timp de gândire, am apucat-o cu hotărâre de mână și am tras-o neînduplecată afară la aer curat. Abia se mai târa biata de ea și tremura din toate încheieturile. Am silit-o să se așeze pe iarbă sub cireș și am constatat cu uimire că afară nu era nici urmă de muște. Nici măcar pereții externi ai casei nu erau atinși de demonicele făpturi. Se pare că
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
dar nici măcar n-ar primi în gândul lor aceasta, temându-se de verdictul și condamnarea neascultării. Despre acești evlavioși adevarați spune Duhul Sfant prin prorocul Ilie: Spre cine voi privi, dacă nu spre cel blând, smerit și liniștit și care tremură la cuvintele Mele?"(Ios. 66, 2). Observația a patra Unii promovează ideea conform căreia Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca și mulți alți pustnici și asceți s-au împărtășit o singură dată în toată viața lor și această întârziere nu i-a
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
Dumnezeu aceste jertfe, chiar dacă avem unele scăderi omenești, putem să ne apropiem de Sfintele Taine cu frică și cu cutremur, cu străpungere și mărturisire, ca femeia care avea scurgere de sânge care s-a apropiat de Iisus Hristos plângând și tremurând (cf. Mat. 9,20); căci este păcat spre moarte și este păcat spre pocăință; iar pocăința adevarată poate vindeca toate; căci altă iertare are cel ce se apropie de Sfintele Taine cu frică și cu cutremur, cu mărturisire și străpungere
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > FRĂMÂNTĂRI Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 187 din 06 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Frământări Îmi tremură trupul și mâna când scriu Mă simt ca o frunză purtată de vânt Întrebări, căutări în imensul pustiu Amestecă lutul đin mine...pământ Frământări în retorte de suflet, visări, Speranțe de bine-mpletite-n tăceri Sunt barca-n balans înfuntând încercări Și
FRĂMÂNTĂRI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367077_a_368406]
-
care se furișează ca o panglică șerpuitoare asfaltată, acompaniată în lungul ei, de o parte și de alta, de tufe tunse simetric și egal ale cine știe căror esențe exotice. Ambele comori ale arhitecturii japoneze tradiționale amplasate aici sunt reflectate tremurând în undele unui iaz din apropiere și la care ajungem traversând Podul Dorinței (Wishing Bridge), prevăzut cu arcade, iar toate privite de pe înălțimile unui tăpșan de alături, par că formează un cerc vegetal perfect, pigmentat de o vegetație abundentă. Pe
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
pe bani? - Hotărăște-te ce vrei. Ai bani, bei, dacă nu, valea. Fiecare zi e prea scurtă pentru toate gândurile, ajungi să le bei, să te ai nefiresc de mult fără să te simți atât de puțin și de mic. Tremură pasul, sângele-i greu. Viața e artă, suflul stingher. Învățăm să fim ori să nu fim , din nepăsarea altora, ai nevoie de timp pentru a contempla sutele de oameni și tristețile lor. Mizeria nimicului, uneori, ne bagă pumnul în gură
PLĂTESC ŞI PLEC de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367089_a_368418]
-
nevoie de timp pentru a contempla sutele de oameni și tristețile lor. Mizeria nimicului, uneori, ne bagă pumnul în gură și-atunci scriem pentru a putea produce iluzia trăirii. Ne trecem prin lucruri supuse de alții, străbatem drumurile cu mâinile tremurând în jurul paharului cu apă. Inima icnește a vis. Dorința iubirii ne șlefuiește așteptarea, rondul prin viață îl facem orbind. Naștem absențe, zâmbet prelins e textul acesta ce vă scoate din minți. Ce e variabil? totul? ce e totul? o necunoscută
PLĂTESC ŞI PLEC de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367089_a_368418]
-
vrei? - Adică? - Adică răspunde la întrebare, e simplu. Daria se lipise de telefon. Îmi făcea semne cu mâna să nu merg. Părea speriată. Încercam să închid și nu reușeam. - Ce întrebare? - La revedere. Am închis. Mi-am dat seama că tremuram. Îmi era frică. Toată noaptea i-am auzit vocea. Îl auzeam pe holul căminului cum tușește. Îmi părea că ușa se deschide și că întreabă: ce faceți voi aici? Chiar, oare ce făceam noi acolo? - Mami, să nu mergi la
27 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367094_a_368423]
-
de referință găsisem numele unei străzi, Thomas Street, și înaintam încet pe pod cu gândul la Alec Baldwin și Diesel. Uite, mami, Gold Dust! Descoperise păpădiile galbene și le încrețise în mânuțele lui cele roșii. Dincolo de umbră, vântul începuse să tremure iarba și îi era teamă că va pleca cu pălăria lui. Atunci când voi avea mașină, voi trece apa pe nesimțite: un pic la dreapta, așa cum face curba, un sunet prelung Bach și voi îndrepta volanul. Toate mijloacele de locomoție vor
ASA CUM A FOST ARUNCATE ZARURILE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367110_a_368439]
-
cu pasiune, în timp ce ea îi răspundea cu aceeași dăruire, culegând magia senzațiilor ce-i invada corpul său tânăr. Mircea o ajută pe Săndica să scape de rochița scurtă, în timp ce fata îl ajută să-și scoată pantalonii și tricoul. Cu mâinile tremurând de excitație, Mircea desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
și frigul a început să mă pătrundă prin hainele umezite. Încă nu se luminase de ziuă. Am așteptat ca întunericul să-și ia “La revedere!” și să se lumineze cât de cât. Mi-am strâns bluza impermeabilă pe lângă corp și tremuram tăcut... Doar muzica din difuzorul tranzistorului îmi mai încălzea clipele de singurătate și neputință. Ceața devenea din ce în ce mai densă. Parcă și sunetul sirenei s-a îndepărtat de barcă. După lungimea voltelor aruncate în apă, eram cam la șapte metri adâncime. Speram
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
furtuni. Liniștea singurătatea pașilor. Albul chema puritatea din largul cerului care adăpostea înfricoșătorul albastru. Pentru că și între culori există teama de solitudine. -Știi tu, câtă putere are afirmația cu înțelegere? -Imensă. -Înțelegerea nu este pentru oameni morți, pentru culori care tremură sau margini arcuite dintr-un alt timp. Înțelegerea este pentru zei. -Tu cum strigi în gând o culoare om? -Cu glas rotund, o șoptesc. Doar atat pot. De teamă să nu trezesc albastrul ochilor ei. -Nu dăruiesc lumii cuvinte. Sunt
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
prezent im subtextul poemelor, un transfer îmspre senzațional, la limita dintre real și suprareal, informeayă periodic versul. Astfel încât,, din biblioteci îngerii scot cu fărașul colbul bătut la computer în mumele-mi propriu,, iar ,, oamenii de carne și oameniid e duh tremuram egal sub firul cu plulb.,, Din volumul Literatura română contemprană, prelungiri. Editură Cartea de Știință, Cluj Napoca 2010 Grupaj cuprinzând 25 de poete contemporane printre care Ana Blandiana, Constantă Buzea, Elenă Malancioiu etc.) ,,O scriitoare foarte sigură pe condei, cu antene
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
până spre bărbie în picături mărunte. Din când în când, ofta încet și își lăsa mâna în care ținea batista pe geanta neagră aflată pe genunchii acoperiți de rochia veche și de aceeași culoare, proaspăt spălată și călcată. Acolo îi tremura vizibil, adesea în zvâcniri scurte, de parcă se zbătea în strânsoarea pielii uscate și plină de pete vineții, mărturie a unei circulații periferice deficitare. - Fată, mai e mult până acolo? a întrebat-o ea pe femeia corpolentă ce stătea, bine înfiptă
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
mor eu până acolo. Bem apă când ajungem... Dulciurile nu astâmpără setea, Florico! a refuzat bătrâna doamnă cu voce ștearsă, abia auzită în vecinătatea imediată. O serie de denivelări succesive ale șoselei au făcut ca trupurile așezate pe scaune să tremure mai intens și mâinile agățate de curelușe ori răzimate de spetezele scaunelor să se încordeze vizibil. Toate șocurile, pe care sistemul de amortizare al mașinii nu le putea anihila, se transmiteau direct caroseriei și călătorilor. Unii dintre ei, vădit nemulțumiți
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
posibile mari treceri, chiar și flacăra religiei și a credinței devine mai mică și nu e de condamnat, fiindcă până și Domnul, în astfel de împrejurări a strigat cu durere, că a fost părăsit. Nimeni nu poate fi condamnat când tremură în fața posibilului final, fiindcă aici nu mai există eroi și nici cununi. Dar există o diferență pentru cel care știe că ambele tărâmuri, sub o formă sau alta, aparțin veșniciei. Astfel, cuvântul ce se repetă ca o incantație, ba chiar
SEMNUL ISAR DE THEODOR DAMIAN de OCTAVIAN CURPAŞ, PHOENIX, ARIZONA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367228_a_368557]