2,825 matches
-
întregii povești, Miss America și-ar numi copila domnișoara Hapciu sau cum o fi chemat-o. Pentru a da senzația de ciclu care se împlinește. De viață care merge înainte, reînnoită. Sărmana, plăpânda domnișoară Hapciu. În povestea din filme-cărți, de pe tricouri, am iubi-o cu toții pe domnișoara Hapciu... pentru curajul ei neabătut... pentru firea ei luminoasă. Oftăm. Nu, dacă vreunul dintre noi nu iese la înaintare cu un nou Frankenstein sau Domnișoaracula, povestea noastră va trebui să devină mult mai domnișoaramatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
caz nu poate fi vorba de lăței. Tot cam pe atunci, nevasta unuia dintre detectivi vine la secție. A găsit petele minuscule de sânge pe care le lasă păduchii lați. Ca de piper roșu, împroșcate pe albul chiloților sau în interiorul tricourilor albe, oriunde hainele intră în contact cu părul de pe corp. Pete mici de sânge, sânge, sânge. Poate că nevasta le-a găsit în lenjeria bărbatului. Poate într-a ei. Ăștia-s oameni cu facultate și casă în suburbii, care cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în buzunărelul din colț, mă arunci plictisită. Eu fac poezele în alt ungher rătăcit; iubirea redusă la un joc spiralat neîntrerupt și absurd, bagatelă în veșmânt de primadonă. Gândești obsesiv: copilele pătrund în tanga din folie diamantată, băieții vor numai tricouri de firmă dacă și soțul face grevă fără venituri cât vei rezista? Furioasă renunți la bikini! Din bucătărie iradiază arome vanilate s-a lăsat răcoarea vei pregăti cremșnit cu frișcă, glazurat, garnisit și încurcat în fire de cataif crocante - vine
Femeia ?nceputului de mileniu by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83707_a_85032]
-
din cauza piciorului bolnav. Nu- i mai era deloc frică, se apropie de cel căzut, care nu se mișca. Uitându-se mai atentă observă că era un tânăr care nu avea decât șosete în picioare. El purta pantaloni gri și un tricou negru. Ea nu știa ce trebuie să facă. Fiind foarte emoționată, deodată îi puse mâna pe frunte și îi mișcă ușor capul. Atunci tânărul scoase un scâncet. „Trăiește” își zise ea, bucuria ei fiind atât de mare încât îi zise
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Ăsta de stofă, o dată te bucuri de el, la vizită. N-ai țigări, dai nes, depinde de calitatea lucrului. Două-trei bune, Viceroy, LM, nu Snagov, românești. Uite, mă uitam la una pe proteveu că făcea reclamă, afară e și două milioane tricou’. Scump, nu e de nasul nostru, dar poți lua. Bluza de trening se dă cu treningul, e mai scump tariful. Dai bluza singură, dacă e model. Treningul tot e la un carton de țigări, depinde de calitatea lui. Bine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
are o casă, că are un copil, îl cheamă Marc, de la deutsch marc, că soțul numai după dolari și mărci e. tricoul nevestei Am poze aici, dar nu mă uit la ele fiindcă am pierdut tot. Mai privesc la un tricou de la fosta nevastă, are picături de ruj pe el, n-a fost spălat și nici n-o să fie. „Traseul dinainte stabilit: eu liber - eu fericit“ - Zanfir Mic, dar nu așa mic. Simpatic. Zâmbește. Gluma învelește orice ar spune, orice ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și închideam. Ieșeau oamenii afară, se ducea, nu se făcea pază pe paliere, pe raioane, pe astea. Ei, plecau ăia și eram patron! Luam două perechi de teniși, patru-cinci șorturi, ciorapi - luam câteva baxuri, că nu stăteam eu să spăl -, tricouri, trening. Ce aveam eu nevoie. Rechizite. Ei, mai aveam eu nevoie și de cinșpe-douăzeci de „Doxa“. Trebuia să schimb și eu ceasurile. (Râde.) Cam asta era. Și tot așa, dintr-una-ntr-alta, începi, prinzi gustul. Stai și-ți vine banul. Uiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Plângerii? E vreo barieră, te fluieră vreun jandarm, nu pe-colo, te-ai rătăcit, omule...? Și dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de audiențe. Lunea și marțea - nu. Miercurea și joia - în principiu, nu. Vineri - doar dacă arde. Sâmbăta e srl, iar duminica e dată de la Dumnezeu pentru odihnă. Sacul de dormit e desfăcut într-un colț, în cuier haine, pe scaune tricouri, pe-o poliță, lângă Istoria... în cinci volume, mașina de bărbierit. Un borcan cu zacuscă a rămas pe birou. - Ce faci, omule? Te-ai mutat aici cu tot calabalâcul? - Da, de săptămâna trecută. M-a dat afară băboiul și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
toanele tale, nu te mai suport! țipă. Să te cari din casa mea... Nu vreau să te mai văd! Coincidență. *** În mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou în dungi, fălci de buldog. E tuns periuță. Ochii i s-au micșorat parcă, seamănă cu două borte într-un bostan. Stă relaxat, adică sprijinit de-un palmier în ghiveci. Lângă el, o miniatură a tatălui, produsă în Americi, zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai stau cu tine. - Ți-am spus să faci pași... - Io-te la el... Ce mofturi pe capul gagiului! Nu mă bucur prea mult de liniște. Unul cu pantalonii coborâți pe vine, lăsând la vedere banda chiloților albaștri, și în tricou cu „No Job” a urmărit cu atenție scena și se apropie, legănându-și șoldurile. - Ce zici, domnu’? Ai alte preferințe decât gudele? Îți place ce vezi? Pot să merg și-acasă, dar numai cu banii înainte, euro. O sută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care nu-i lăsăm să crape, trăiesc din impozitele noastre, ale mele, ale tale, ne hotărăsc viitorul! Dacă aș putea, le-aș interzice dreptul de vot! Mă așteaptă o scurtă prelucrare politică, Relu vrea și el votul meu. Refuz un tricou albastru c-o casă stilizată, „Viitorul nostru împreună”, și-un balon cu trandafiri. - Ștefane, ar trebui să vii pe la partid. Nu se poate să vă dați așa deoparte cu toții, nu vă interesează politica, nu vreți... Și cine-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aflau, docilii erau firi slabe, cu un psihic fragil, gata să facă orice pentru un ban sau un semn de milostenie, pe când durii Își aveau mândria lor, În numele căreia mergeau până-ntr-acolo Încât umblau În puterea iernii numai cu un tricou subțire pe ei și nu acceptau În ruptul capului să se așeze la coadă pentru farfuria de mâncare caldă oferită de Crucea Roșie. — Hei, Miyashita! Adună-i pe veteranii ăia trei la un loc și pune-i să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai În vâstă decât celălalt. Amândoi foloseau cu Îndemânare niște bețișoare lăcuite În roșu și mâncau ceva care, după miros, părea a fi o supă miso. Uitându-mă mai atent, am observat că albul cel mic de Înălțime purta peste tricou un șorț de bucătar. — David, Îl strigă Yazaki pe nume. Mă duc să mă odihnesc un pic În camera de la etajul doi. Tânărul alb care răspundea la numele de David Încuviință cu un zâmbet și apoi dispăru În spatele restaurantului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de mii de lire avea proasta în poșetă, în Otopeni s-au îmbrățișat, s-au pupat, s-au ținut de mână; în Ploiești au încurcat trenurile, Cătălina a rămas cu poșeta plină cu bani, cealaltă cu o geantă de voiaj: tricouri, chiloți, șervețele umede. Tovarășul prim i-a repartizat apartament cu trei camere în piața Năsăud, etajul unu, vedere la parc ("să nu-i tulbure dracii de copii somnul") și Aro 4x4. "Tovarășa Cătălina face teren și are nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privea drept înainte, mestecând gumă americană. Se ridică, luă cutia cu lapte de pe tejghea și-l salută pe băiat. Ajunsă pe prag, se opri. — Eu trec pe acolo, dacă vreți... Am urmat-o prin soarele arzător. Era îmbrăcată cu un tricou violet și o fustă scurtă verde brotăcel, în picioare avea o pereche de sandale din barete multicolore cu tocuri înalte, pe care picioarele ei subțiri se chinuiau dizgrațios. Pusese laptele într-un sac patchwork cu o curea foarte lungă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
grijă de mine, ai grijă de mine... M-am aplecat și am atins-o cu gura pe tot chipul. I-am vârât limba în nări, în sarea ochilor. Mai târziu, așezată pe divan, își trăgea în jos un capăt de tricou să-și acopere sexul. Așa am găsit-o când am ieșit din baie. Mă spălasem stând pe marginea vanei lângă perdeaua mucegăită care cădea de sus. M-am apropiat, i-am prins o șuviță de păr, i-am scuturat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spre supieră și mă servesc din nou. Mi-e o foame de lup. Atmosfera este încărcată de zgomote, de voci. O macaroană a căzut pe fața de masă, o iau cu mâna. Mama ta mă privește. Este îmbrăcată cu un tricou verde striat de venaturi transparente, în urechi are două mici smaralde. Cu părul adunat și o singură șuviță care îi cade pe față este splendidă. Mă gândesc la fata desculță din vitrină și la Italia care spune: anul acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de voal cu flori roșii. Era sâmbătă, mă plimbam prin piață, dar mă întorceam mereu la masa aceea să privesc rochia. Era la prânz, piața era pe jumătate goală, cei de la tarabe își strângeau deja lucrurile. Un bărbat împăturea niște tricouri. „Vrei s-o încerci?“ îmi spune, eu îi răspund că n-am bani. „Nu te costă nimic să încerci.“ Mă urc în camionetă, bărbatul mă ajută. Încerc rochia după un fel de perdea. Bărbatul vine și el după perdea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
figurile combatanților, luam pliantele cu orare. Ce să-ți spun, Angela? Obișnuita poveste. Că atunci când eram copil, mi-ar fi plăcut să fiu un campion de arte marțiale, să mă strecor noaptea într-o sală de sport ca aceea, cu tricouri, mușchi adevărați, fețe dure și să mă înarmez, sub veston și sub ochelarii bunelor maniere, cu o forță invizibilă și sigură. Din două mișcări să pun pe cineva la pământ, un coleg, pe asistentul acela cu o statură care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat cu fierul. Brățările grele strălucesc de câte ori duce lingura la gură. Jacinta, fiica ei, a fost crescută la colegiu și poartă un tricou alb de tenis, dar privirile și gesturile ei sunt la fel ca ale fetelor de indieni. — Pe atunci, în acest salon erau mese de joc, povestește Dona Jazmina. La ora asta începeau partidele și durau chiar și toată noaptea. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zâmbetul de pe buze. Deschide-l odată, o îndemnă Izzie. Cum nu obișnuia să deschidă cadourile cu delicatețe — ce rost avea să păstrezi hârtia de ambalat și fundele? — Emmy rupse ambalajul cu plăcere. N-a fost surprinsă să găsească înăuntru un tricou alb, împăturit frumos în hârtie galbenă. Ea și Izzie făceau chestia asta de ani de zile, de când erau destul de mari ca să câștige bani singure și suficient de responsabile să trimită regulat colete prin poștă: își trimiteau una alteia tricouri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un tricou alb, împăturit frumos în hârtie galbenă. Ea și Izzie făceau chestia asta de ani de zile, de când erau destul de mari ca să câștige bani singure și suficient de responsabile să trimită regulat colete prin poștă: își trimiteau una alteia tricouri cu inscripții haioase, nesuferite, istețe sau pur și simplu stupide, de fiecare dată sperând să fie mai interesante decât ultima dată. Doar cu câteva săptămâni în urmă, Emmy îi trimisese lui Izzie un maiou pe care scria AI ÎNCREDERE, SUNT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fiecare dată sperând să fie mai interesante decât ultima dată. Doar cu câteva săptămâni în urmă, Emmy îi trimisese lui Izzie un maiou pe care scria AI ÎNCREDERE, SUNT DOCTOR, iar Izzie i-a trimis și ea prin curierat un tricou pentru câini — special pentru rasele de câini de talie mică, dar adresat lui Otis — pe care scria MUȘC DACĂ MĂ MÂNGÂIE OAMENI URÂȚI. Emmy ridică tricoul să se uite la el. — CEA MAI BUNĂ MĂTUȘĂ DIN LUME? citi ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să aducă pe lume copiii altora și nu să caute cele mai noi, mai haioase și mai frumoase lucrușoare. Da, n-avea încotro. Dacă vroia să arate ce poate, atunci acesta era momentul. S-ar ridica la înălțimea inscripției de pe tricou și ar fi cea mai bună mătușă din câte există. Și cine știe? Poate că într-o zi va folosi aceste lucrușoare și pentru copilul ei; copiii ei și copiii lui Izzie ar putea să folosească aceleași hăinuțe și jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]