5,108 matches
-
ei detesta lumina care venea din tavan. Pereții de un verde intens gemeau de cărți, iar lângă un radiator în formă de scară stătea un fotoliu antic din care începuse să iasă buretele. Peste tot erau ziare, vechi și noi. Trofee și premii obținute în decursul îndelungatei sale cariere gazetărești străjuiau deasupra biroului. Chiar și firele de praf din aer păreau să se simtă acasă. Fran n-a înțeles niciodată cum reușea să le protejeze de atacurile aspiratorului Hoover al nevesti-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nu suport administratorii. Laurence râse. — De fapt, sunt doctor. Era limpede că Ralph nu-și amintea de fapt discuția despre Laurence. — Tati, avem o mică surpriză pentru tine. Se strecură în bucătărie și se întoarse purtând prăjitura ca pe un trofeu. — E prăjitură glazurată cu nucă! Îți aduci aminte când am cumpărat una pentru cursa de la Derby și am ajuns s-o împărțim cu toți jucătorii profesioniști, iar ei ne-au condus acasă în autobuzul lor descoperit? A fost ca minunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
primii câștigători, toată lumea își dorea ca maestrul de ceremonii să fi fost primarul, și, după patru categorii, fiecare asezonată cu câte o glumă proastă, lui Fran îi transpiraseră palmele de emoție. Îndrăzni să-și imagineze momentul în care îi înmâna trofeul tatălui ei și își închipui ochii lui strălucind de mândrie. În sfârșit era rândul lor. — Și acum, la premiul pentru un reportaj remarcabil pe plan regional, avem două ziare nominalizate, care se întâmplă să fie amândouă din Woodbury. Woodbury Express
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
doză din atmosfera de la redacție care-i era atât de dragă ca să revină pe linia de plutire: două treimi haos combinate cu o treime panică, asezonate din belșug cu agitație intensă, amestecată cu adrenalină și cu miros de satisfacție. Ridică trofeul deasupra capului la intrarea prin peretele de zgomot al redacției de știri. — Felicitări tuturor. Am câștigat! Încă prinși într-o serie de convorbiri telefonice, reporterii de la departamentul sportiv își exprimară bucuria inițiind un val mexican care se propagă cu elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
americane, cu douăzeci și cinci de etaje, ne sînt îndemn pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă în trofeele lor triste și ne prinde o patriotică mîhnire!”, deplîngînd minoratul lingvistic la care inexistența unui „imperialism” politic (și, prin extensie, cultural) ne-a condamnat: „Pentru gînditorul adevărat care vrea să participe la viața intelectuală a secolului, limba lui diferită e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o bucată cu pumnalul, au înghițit-o, și restul l-au pus la păstrare la brâu. - Prinde bine să mănânci pielea aia. Te ferește de cele rele în bătălie, m-a lămurit Faroald. Rotari a venit spre noi, arătându-și trofeele. A încredințat una din piei bunicului, și pe cealaltă a tăiat-o în două. A înghițit o bucată și mi-a întins și mie una. Am priceput că-mi făcea o onoare deosebită, și am fost obligat s-o mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l pe loc, după care l-am înjunghiat cu propria spadă. I-am retezat gâtul pe jumătate, ca să nu strige. L-am despuiat și am cărat armele pe crupa calului meu. După care i-am tăiat penisul și testiculele, agățând trofeul respectiv de oblâncul șeii. I-am întors calul în direcția de unde veniserăm, l-am pocnit peste crupă, drept care acesta a luat-o la fugă spre Oderzo. III Când am ajuns la domenii, eram terminat. Pe măsură ce mă apropiam, teama și mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alții deja intrați în putrefacție și rămași care fără mâini, care fără un picior. Mai erau și o groază de pari având în vârf capete tăiate și părți de corp sfârtecate. Apa nemișcată din canale și din șanțuri răsfrângea acele trofee. După această priveliște s-au ivit zidurile masive și numeroasele turnuri ale cetății, cu greu ascunse de zăgazul ridicat în contra capriciilor lagunei. Am fost pur și simplu uimiți: nici măcar Pavia nu se putea lăuda cu asemenea fortificații. Cu cât ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
păsase de vreun alt copil vreodată așa cum îi păsa de acesta. Era un lucru care trebuia făcut, așa că a început să se pregătească. Zilpa urmărea totul și venea să-i spună Leei. Lea era bolnavă la gândul că puiul ei, trofeul ei avea să fie pus pe altarul bamah-ului și mutilat. Pentru că ei circumcizia i se părea o mutilare. Bucățica de piele din jurul penisului nu însemna nimic pentru ea. E adevărat, acum că văzuse cum arată un penis necircumcis, îl prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Cadoul De câte ori îl vedeam pe bunicul meu, avea pieptul plin de decorații, avea atât de multe, că nu-i mai încăpeau pe haină, și în afară de cele pe care le purta, mai avea acasă, în vitrina în care-și păstra și trofeele câștigate la trageri, cel puțin de două ori pe-atâtea, iar când bunicul se apleca să mă pupe, decorațiile se ciocneau între ele, zăngănind. Nu-mi plăcea când mă pupa, fiindcă avea fața unsuroasă de la cremele pe care și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-o luăm drept înainte, între timp am auzit c-a răsucit yala de două ori, să poftim, să intrăm, și atunci am intrat în camera mare, eu am rămas uimit, camera arăta ca un muzeu, pereții erau încărcați cu trofee de vânătoare, antilope, bivoli, urși negri, leoparzi, șacali, într-un colț, un cap de hipopotam cu gura căscată, din mijlocul peretelui, de deasupra căminului, un leu cu coama zbârlită ne privea fioros, lângă el, pe un panou negru de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dat seama că-i foarte nervoasă, și era atâta liniște încât trebuia să zic ceva, așa că m-am uitat la ambasador și l-am întrebat că nenea ambasador unde-a fost ambasador, și atunci el a arătat spre perete, spre trofee și lănci, spre scuturile și săbiile de os, și mi-a spus că în Africa, la care eu n-am zis nimic, m-am uitat în jos, văzând că și covorul era făcut din bucăți de piele de zebră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apucat de umeri, împingându-mă înaintea lui, mergeam destul de repede, de-a lungul unui culoar, apoi am trecut printr-o cameră mai mică, ajungând pe un alt culoar, peste tot pereții erau ticsiți de sculpturi din os, piei de animale, trofee, păsări împăiate, am mai trecut prin vreo două camere, tocmai voiam să întreb dacă asta înseamnă că tovarășul ambasador are trei veceuri, trei băi și trei bucătării separate, dar atunci ambasadorul a deschis o ușă, m-a împins pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pașii, și atunci am simțit un fior rece pe șira spinării ca atunci când cineva se uită la tine. La început, m-am speriat atât de tare că nu-ndrăzneam să fac nici o mișcare, pe urmă m-am gândit că probabil trofeele sunt de vină, și m-am întors, și atunci m-am speriat și mai mult, când am văzut că unul dintre pereți, de sus până jos, era plin de cranii și capete de oameni, prinse pe panouri de lemn, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și candelabrele, totul se bâțâia ca la cutremur, și-mi era frică să nu cadă trofeele de pe pereți și să mă-ngroape, și deschideam ușă după ușă, și treceam dintr-o cameră în alta, și credeam că n-o s-o mai găsesc nicicând pe mama, dar atunci am smucit o ușă și iată-mă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încuviințat din cap, m-am dus la mine-n cameră și am deschis dulapul și am tras sertarul biroului și mi-am rotit privirile peste rafturile cu cărți, peste pereți și peste posterele de deasupra patului, peste armele mele și trofeele de păsări împăiate, dar n-am văzut nimic ce-aș fi putut să vând, așa că m-am întins pe pat și am încercat să fac un inventar în cap al tuturor bunurilor mele, soldații de plumb, colecția de cutii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sinceră și directă. Îi plăcu. Christian Îi Întinse un pahar lui Ryan și ciocni cu el. „Yec’hed mat!“ Apoi se Întoarse spre ceilalți care-i cereau cu zgomot să-și continue povestirea. - Unde rămăsesem?... A, da... cînd am cîștigat trofeul Vendée Globe... - Eu i-am construit prima barcă! zbieră Gildas. - Dar eu l-am Învățat cum să manevreze sub vînt! urlă Loïc. Un concert de glasuri se alătură celor ale fraților Kermeur. - Mda, numai că el o să fie cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cursa Transat peste opt zile! - Cursa solitară și fără escale, cea mai primejdioasă din lume! - Ei, o simplă formalitate pentru cel care știe cum să-i vorbească mării! - O, pot să zic și eu ceva? protestă skipperul... CÎnd am cîștigat trofeul Vendée Globe, am crezut că e cea mai frumoasă zi din viața mea... Restul se pierdu În hohote de rîs. Din bucătăria unde se dusese după niște pahare curate, Anne Îl ochi pe Ryan, care stătea singur, sprijinit În coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru a-l primi cum se cuvine pe dragul de Patrick Ryan! Du-te... Marie Începu să tremure, intrarea În vechiul conac era Într-adevăr sinistră. Niște armuri păzeau scara din granit; pe ziduri, panoplii de arme vechi și cîteva trofee la fel de vechi accentuau impresia că acolo timpul se oprise cu cîteva veacuri În urmă. Intrarea bruscă a Juliettei de Kersaint avu darul să aducă o adiere de primăvară. TÎnăra fată fragilă și Încîntătoare, Îmbrăcată toată În roz, veni spontan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am adus vorba de asta decât fiindcă te-am văzut atât de nesimțit... Trish ridică glasul și-și șterge o lacrimă apărută subit în colțul ochiului. Tu cum crezi că mă simt, când știu că pentru tine sunt doar... un trofeu ? Trofeu ? Fac eforturi să nu pufnesc în râs. — Trish. Spre uimirea mea, Eddie urcă scările cât de grăbit îi permite burta. Să nu mai spui asta niciodată. O prinde de umeri și o privește adânc în ochi. Întotdeauna am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
adus vorba de asta decât fiindcă te-am văzut atât de nesimțit... Trish ridică glasul și-și șterge o lacrimă apărută subit în colțul ochiului. Tu cum crezi că mă simt, când știu că pentru tine sunt doar... un trofeu ? Trofeu ? Fac eforturi să nu pufnesc în râs. — Trish. Spre uimirea mea, Eddie urcă scările cât de grăbit îi permite burta. Să nu mai spui asta niciodată. O prinde de umeri și o privește adânc în ochi. Întotdeauna am fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ton de scuze. Și o să sărbătorească evenimentul sîmbătă, o dată cu ziua mamei tale. — A. Mă bucur. Mă scufund și mai adînc În scaun. Era tot ce Îmi lipsea. Să mi-o imaginez pe vară-mea Kerry strîngînd la piept victorioasă nu știu ce trofeu de argint Cel-mai-bun-agent-de-turism-din-lume-ba-nu-din-univers. — Și a sunat și Connor, ca să vadă dacă știu ceva de tine, adaugă Lissy repede. A fost foarte drăguț, a zis că nu vrea să te sune pe mobil În timpul Întîlnirii, să nu te deranjeze cumva. — Serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
hăt, din gangul de la Second Hand - Numai din Canada; a prins un metrou; a luat cinci kilograme de cartofi cu cincizeci de bani sub prețul pieței; a subtilizat două ziare de pe taraba unui ageamiu, și mai ales! Mai ales! Ce trofeu! Și-a tras cablu! De pe balconul vecinilor, niște proști, habar n-au nici cum să rupă mămăliga! Singur a migălit la el în timpul zilei când sunt ei la muncă, de-acum nu mai stă la mila lui Lazarov, ducă-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Privea un detașament de muncă format din prizoniere poloneze și rusoaice. Femeile scoteau din casă cufere și piese de mobilier, târându-le până la trei furgoane cu cai aflate în așteptare. Căruțașii erau un fel de mongoli aurii, mici de statură, trofee de la începutul campaniei rusești. Supraveghetorul femeilor era un olandez gras, între două vârste, cu un costum ponosit. Paza femeilor era asigurată de un bătrân înalt, împovărat de ani, care avea o carabină cu un foc de pe vremea războiului franco-prusac. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zis? — Da. — Ce prostie. Și nu i-ai zis că miroase? — El a zis că nu miroase. — Probabil că s-a obișnuit și nu mai simte. — Știi că lucra la ocolul silvic? — Cine? — Negruțiu. — Serios? — Da. Era și vânător, are trofee prin casă, are și pușcă. L-am văzut cum o curăța într-o duminică. — Își curăța pușca în curte? — Nu, stătea în geam și o curăța cu o cârpă. Am tăcut. Îl văzusem ultima oară pe individ acum cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]