KorAP: Find »[drukola/base=ud & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...159 >

3,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci logodnicul, ud, bărbos, cu un aer istovit, uluit Încă de violența reacției ei. - Iartă-mă... Aveam un coșmar, Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete. Lucas Fersen apăru În prag, cu pistolul În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că preia el ștafeta, asta te va feri de pericole. Cu o urmă de amărăciune, ea Înțelese că lui Christian Îi convenea de minune că ea fusese dată la o parte din anchetă. Îl ajută să-și dea jos hainele ude, șovăind dacă să-i spună sau nu de cele petrecute la abație. Senzualitatea gesturilor ei nu-i mai dădu timp să abordeze subiectul, Christian o cuprinse În brațe. Mai tîrziu, Își spuse ea, rostogolindu-se pe pat. A doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-l depăși, Îl desluși În sfîrșit pe Fersen care, cocoțat tocmai În fundul grotei, cerceta tavanul cu o lanternă, aparent fără să pară conștient de primejdie. - Marea urcă, trebuie să ieșim! Repede! Ai Înnebunit sau ce se petrece? Ajunse lîngă el, udă și Înfuriată că el nu părea să-și facă prea multe griji. - Jandarmii l-au văzut pe fratele dumitale urcînd dinspre golf, mi-am spus că poate Nicolas... - Nu e chiar atît de idiot Încît să vină să cadă singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
transformă În mînie În fața rîsetelor lor tot mai puternice. - De ore Întregi Încerc să vă găsesc pentru a vă da vestea, iar voi, voi... TÎnărul jandarm stacojiu la față Începu să se bîlbîie. Apoi se Întrerupse, dîndu-și seama că erau uzi și că veșmintele lor erau pe alocuri sfîșiate. - De unde ați ieșit? - Din grotă, zise Lucas strecurîndu-i un zîmbet Mariei, pe drumul Jefuitorilor de corăbii. Se Întoarse spre Stéphane care se uita la ei stupefiat. - Ei, care e vestea, Morineau? Bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
știu despre familia dumitale, da sau nu? Tăcerea Mariei fu un răspuns suficient de limpede pentru el. Se Întoarse ca să ia o jachetă de piele pe care o puse, nu fără delicatețe, pe umerii tinerei femei ale cărei veșminte erau ude, apoi o pofti să-l urmeze pînă la cîrmă. Dădu iarăși drumul motorului cu viteză redusă. Vorbi atunci cu voce gravă și lipsită de culoare, cu privirea ațintită pe linia orizontului. Loïc, Gildas, Yves și Gwenaëlle erau răspunzători de naufragiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
era În viață. Spaimei prin care trecuse Îi urmă un val de mînie. - Poți să-mi spui ce-ai venit să faci aici de unul singur? - Castele de nisip, nu se vede? zbieră el, furios din motive identice. Dar ești udă leoarcă. Ce-ai făcut? - Am fost noaptea la scăldat Împreună cu Gwen. Marie arătă spre mașina În care stătea așezată fiica Yvonnei. - Ce mai e și povestea asta cu telefonul? - M-a chemat În ajutor... Sau mai exact, pe tine te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mi-am pălmuit fata... Tremura toată, biata de ea, tremura de frig și de frică, spunea că făcuseră o prostie mare, că trebuia să mă duc În golf, că se Întîmplase o nenorocire... Avea hainele Într-un hal fără de hal, ude, pline de noroi, atunci am țipat la ea și am azvîrlit-o În pat... Yvonne păru să respire cu dificultate, avea chipul ca de ceară; Marie făcu o mișcare de Îngrijorare pe care fosta brutăreasă o mătură cu un gest, reluîndu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fosta clădire abandonată, soldatul de planton nu părea prea Încîntat de expediție. Trebuie să recunoaștem că locul era lugubru, pașii lor răsunau de-a lungul Înșiruirii de coridoare cu ușile vraiște, un miros de mucegai, de canalizare și de ciment ud le Înțepa nările. Plantonul Împinse o ușă care scîrțîi sinistru, făcîndu-le semn să intre. Trei metri pe doi, un colț cu latrină, două armături metalice Înfipte În beton. O minusculă ferestruică cu gratii a cărei murdărie nu lăsa să pătrundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

pe a mea la infinit” (Mihail Bakunin). În dreapta, pe un drum ce ducea probabil spre mare, două adolescente târau un rățoi din plastic. Mai jos de tricouri nu purtau nimic, japițele. Bruno le urmări din priviri; Îl ardea mădularul. Tricouri ude, Își zise el melancolic, da, e ceva. Apoi le văzu schimbând direcția: mergeau desigur la campingul de alături. Își parcă mașina și se Îndreptă spre o mică gheretă din lemn deasupra căreia, pe un panou, scria „BINE AȚI VENIT”. Înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
un ecou. Annabelle nu putea face dragoste, cicatricea era prea recentă și prea dureroasă; dar Îl strânse Îndelung În brațe. În tăcerea ce se lăsase, Îi auzea dinții scrâșnind. La un moment dat, mângâindu-l pe obraz, văzu că era ud de lacrimi. Ea Îi mângâie ușor sexul, era excitant și liniștitor totodată. Michel luă două comprimate de Mepronizin și reuși să adoarmă. Pe la trei noaptea, Annabelle se ridică din pat, Își puse un capot și coborî În bucătărie. Căutând În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Nu. Te rog, nu. Cu greu îmi fac curaj să mă uit mai bine. E un dezastru total. Toate lucrurile din mașina de spălat s-au făcut roz. Fiecare lucrușor. Ce s-a întâmplat ? Cu degetele tremurânde, ridic un cardigan ud de cașmir. Când l-am pus înăuntru, era bej. Iar acum are o culoare grețoasă de vată de zahăr. Știam eu că programul K3 nu sună bine deloc. Știam eu... Calmează-te. Trebuie să existe o soluție, trebuie. Caut disperată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează. Plec oricum. Pornesc cu pași mari pe stradă, alunecînd ușor pe trotuarul ud, cu lacrimile amestecîndu-mi-se cu picăturile de ploaie. Habar n-am unde mă aflu. Nu știu nici unde e cea mai apropiată stație de metrou, sau unde... Ia stai așa. Uite o stație de autobuz. Mă uit să văd ce numere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

să ne răsucească, dar atunci auzii șfichiuitul săgeților: stk, stk, stk! Am ridicat una din blănurile acelea și m-am acoperit cu ea cum am putut, ascunzând și pieptul lui Enkim sub ea. O săgeată o străpunse cu un zgomot ud - froșșc. Apoi alta. Și o alta. Froșșc, froșșc! - Țin’te bine de blana aia! - Îmi strigă Runa care se agățase cu brațele de culcușul lui Enkim și de bulumac. O suliță izbi bulumacul și se rostogoli În apă. Bulboanele ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
bulumac. O suliță izbi bulumacul și se rostogoli În apă. Bulboanele ne azvârliră În sus. Stk - o săgeată se Înfipse În bulumac lângă capul lui Enkim. - Hai că nu ne mai ajung! Ajută-mă! - Îmi strigă Runa și lăsai blana udă să cadă peste Enkim, după care ne apucarăm să petrecem crengile de salcie și ierburile groase În jurul bulumacului și al culcușului din crengi. Reușirăm să le legăm Între ele și, de acum, puteam și eu (singurul dintre noi care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
un vânt năprasnic. - Dă-i culcuș moale, Tată din Cer! - șopti Runa. - Ai lui o să vină după noi, ne reaminti Enkim. O să vină după noi și n-o să ne cruțe. Of, e frig. Îl urcarăm Înapoi În culcuș, printre blănurile ude leoarcă. Se cutremura din creștet până În vârful... pă-și-to-ri-lor... Pășitorilor... Preț de câteva clipe Îmi trecu prin minte că trebuiau alte cuvinte În loc de pășitori... Alte cuvinte. Pășitorul are trei părți. Trei. Dar, n-aveam timp de vorbe. Enkim se zgribulise și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Știa multe despre neamul ei În care femeile făceau cam tot ce făceau și bărbații. Mi-a spus că o să trebuiască să-i scornesc multe cuvinte pentru zăpadă, căci, spunea ea, nu erau două zăpezi la fel. Zăpadă tare, zăpadă udă, zăpadă Înghețată, zăpadă cenușie, zăpadă din casă, zăpadă văzută la asfințit, zăpadă călcată În picioare - ai ei se gândeau la toate astea cu cuvinte deosebite. Nunatuk mi-a cusut niște blănuri groase pe care trebuia să le pun chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

GARDIANUL: Cel mare e ca și mine... gardian! ARTUR (Meditativ.): Cei mari... ăștia știu ce vor... GARDIANUL: Mijlociul e bun de gropar... De mic a avut o chemare... ARTUR: Când eram mic... îmi plăcea să mă plimb desculț pe caldarâmul ud... Era atât de subțire caldarâmul și apa clipocea... GARDIANUL: Uneori îți sapă câte o groapă atât de frumoasă, încât ți-e milă să o umpli... ARTUR: Și când stăteam în casă și se întuneca... Aveam impresia că aud un scrâșnet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
grotesc): Va sta ploaia! Vom salva orașul! Vom salva onoarea! CĂLĂUL (Ascuns după ușă, încercând să le atragă atenția.): Pst! Pst! GARDIANUL: Trompeți! Baldachin! ARTUR: Eșafod! Covor! CĂLĂUL (Bate ușor în canatul ușii.): Pst! Pst! GARDIANUL: Vom ieși cu picioarele ude! Vom deschide ferestrele! Vom asculta muzica! CĂLĂUL (Pătrunde pe jumătate în încăpere.): Pst! ARTUR: Vrem fanfară! GARDIANUL. (Preia formula.): Da! Fanfară! Vrem fanfară! ARTUR și GARDIANUL (În elan.): Vrem fanfară! Vrem fanfară! CĂLĂUL (Speriat; vrea să-i liniștească; spre GARDIAN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ajuta s-o car înăuntru. ARTUR: Eu? (Indignat.) Eu să te ajut s-o cari? După ce că s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiți, domnule, să lași în ploaie buturuga mea? Cum să-mi pun eu capul pe buturuga udă? Tu ți-ai pune scapul pe buturuga udă? Bestie ordinară! CĂLĂUL (Plângăreț.): Așa se vorbește... cu un om bătrân și bolnav... care vă vrea binele? Ați mai întâlnit undeva un călău ca mine? Asta e recunoștința că vă îndulcesc ultimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Eu să te ajut s-o cari? După ce că s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiți, domnule, să lași în ploaie buturuga mea? Cum să-mi pun eu capul pe buturuga udă? Tu ți-ai pune scapul pe buturuga udă? Bestie ordinară! CĂLĂUL (Plângăreț.): Așa se vorbește... cu un om bătrân și bolnav... care vă vrea binele? Ați mai întâlnit undeva un călău ca mine? Asta e recunoștința că vă îndulcesc ultimele clipe de viață? Că vă învăț de bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
III După un timp; GARDIANUL și CĂLĂUL dorm, fiecare trântit pe unde a apucat; sforăituri, gemete, reacții violente în somn; ARTUR, așezat pe buturugă, cu picioarele într-un lighean cu apă; e dezbrăcat până la brâu, are pe gât un prosop ud; se apropie un personaj; bufnituri, mai multe uși încercate pe rând; apare în cadrul ușii COLONELUL, în ultimul hal de epuizare. COLONELUL: Domnule, n-aveți puțină apă? ARTUR: Am, dar e de ploaie. COLONELUL: Nu-i nimic... (ARTUR umple o cană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu e bine să pleci nicăieri de unul singur. BRUNO (Se așează pe un geamantan): Iar trece ziua și n-am făcut nimic. GRUBI: Să fac focul? BRUNO: Fă-l. GRUBI: Unde-s lemnele? BRUNO ( Deschide un geamantan uriaș.): Îs ude. GRUBI: N-are-a face. (Aprinde focul.) BRUNO (Încălzindu-și mâinile.): Ce zi! GRUBI: Cinăm sau prânzim? BRUNO (Uitându-se la cer.): Mi-e foame tare. Eu zic să prânzim. GRUBI: N-o să plouă? BRUNO: N-are cum. (Cei doi încep să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
scârboșenie. Ție chiar nu ți-e silă de tine? Chiar nu-ți vine să verși când te gândești la tine? Cine dracu’ te-a născut pe tine? Parc-ai fi un șobolan, zău așa, am văzut eu odată un șobolan ud... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Te legi de mama? MACABEUS: Nuuu, nu, nu. Nu de mă-ta mă leg, eu îți spun că ești jegos ca un șobolan ud... Eu asta am vrut să-ți spun... Înțelegi? PARASCHIV (Se oprește; își șterge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Parc-ai fi un șobolan, zău așa, am văzut eu odată un șobolan ud... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Te legi de mama? MACABEUS: Nuuu, nu, nu. Nu de mă-ta mă leg, eu îți spun că ești jegos ca un șobolan ud... Eu asta am vrut să-ți spun... Înțelegi? PARASCHIV (Se oprește; își șterge trompeta îndelung.): Cred că va trebui să te las aici. MACABEUS (Un fir subțire de panică.): Ce? Ce spui tu, cu gura ta bleaga? Ce zici tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Așteptați de mult? BĂTRÎNUL CU BASTON (Schimbând o privire cu DOAMNA CU VOAL.): De vreun ceas. DOAMNA CU VOAL (Cu întârziere de o secundă.): De vreun ceas. BĂRBATUL CU ZIARUL: Aha. (Scoate din buzunarul de la haină un ziar, pe jumătate ud.) Și, nimic? BĂTRÎNUL CU BASTON (După o ezitare.): Nimic. BĂRBATUL CU ZIARUL (Abandonând ziarul ud pe scaunul de alături.): Poftim! Să mai cumperi ziare. (Pauză. BĂRBATUL CU ZIARUL pare să-l descopere în sfârșit pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL. Ascultă câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]