2,898 matches
-
mai mult. Și copilul? m-am văitat. Abia ai văzut-o și-acum trebuie s-o părăsești din nou. E îngrozitor! A fost rândul lui să se uite uluit la mine. — Dar Molly vine cu mine, mi-a spus el uimit. O iau pe Molly cu mine, la Londra. —Dumnezeule! am șoptit. Să nu-mi spui c-o răpești! Am mai auzit de tați care au făcut așa ceva. Nu, mi-a răspuns Adam exasperat. Hannah vrea s-o iau pe Molly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mîngîie pe Ciuceanu, da, domnule Ciuceanu, ce mult ați suferit, știu, e plin de compasiune și Înțelegere universală, un adevărat profet continuu, dar suferința a trecut, dragă domnule Radu, să ne gîndim la viitorul țării, care se scoală odată cu microfonul, uimit, iar domnul Radu mai bine-ar face cu totul altceva la ora douăsprezece noaptea, de pildă, așa cum am sugerat, să-l provoace la duel mîine dimineață În spatele Mitropoliei, are și martori, patriarhul și alți preafericiți care și ei au suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de toleranță oligofrenilor securistici fortificați rapid În vile cu garduri de oțel cu vizor, ca să apucăm acum vremea gorilelor pe planeta dobitocilor și a turbării În așteptarea nu știu cui, Într-o nouă eră cînd oamenii mor mai frenetic, mai zguduit, mai uimiți ca niciodată, iluziile s-au făcut terci, nu asta e America pe care-o visam. Așadar Încă nu e gata. Totuși nu cred că aș face pactul lui Goethe, doar aș repune În funcțiune ghilotina. O Întîmplare povestită demult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot la o casă din apropiere, care adăpostea locuința unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în stradă, bătrâna doamnă s-a apropiat de ușa-fereastră uimită și ea de grozăvia ce prinsese țuguiul de țiglă de peste drum și întrebase ceva și în chiar acea clipă, ascultând și văzând toate acestea, și-a mai amintit că la celălalt incendiu fusese martor cu Domnița, în timpul uneia din lungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și o să mai vadă și oglinda asta, și pe celelalte, și patul, și scrinul, și dulapurile, și canapeaua, și măsuțele, și ceasurile, și toate lucrurile care o înconjoară. Doar n-o să moară acum! Iese în pragul ușii-fereastră, respiră adânc. E uimită sau speriată, nu știe exact. Ce se va întâmpla de mâine încolo? Simte cum îi bate inima mai repede, se vâră în pat, tremură, trebuie să doarmă, nimic altceva nu are de făcut, trebuie să doarmă, totul o să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a lua drumul înapoi cu trenul și cu tramvaiul. Copiii fiind la mijloc, pe care era clar că îi vor lăsa în îngrijirea ei, judecătorii hotărâseră să îi lase ei casa. Știa că se va întâmpla astfel, dar era încă uimită. Ea era un nimeni, pe când el era cunoscut nu numai ca profesor, ci și ca unul din mulțimea de stâlpi ai noii puteri comuniste și nu i-ar fi fost greu să obțină tot ce dorea, chiar și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tot la o casă din apropiere, care adăpostea locuința unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în stradă, bătrâna doamnă s-a apropiat de ușa-fereastră uimită și ea de grozăvia ce prinsese țuguiul de țiglă de peste drum și întrebase ceva și în chiar acea clipă, ascultând și văzând toate acestea, și-a mai amintit că la celălalt incendiu fusese martor cu Domnița, în timpul uneia din lungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și mai noi, pe care, chiar dacă le-ar fi văzut o săptămână în șir ori chiar mai mult, n-ar fi fost sigur că le recunoaște pentru că simțise dintr-odată - mult mai târziu avea să numească această simțire intuiție, aproape uimit că se cuibărise în el atât de timpuriu - că faptele reflectate în privirile chipurilor acelora noi nu mai erau faptele pe care le știa el ori nu mai erau în întregime ori erau, dar ca și cum n-ar fi fost, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deși mereu prezente împreună: unul - dorința firească de iubire, acaparatoare și nemărturisită; celălalt - incapacitatea de a-i suprapune realul, fie pentru că era prea îngust, fie pentru că imaginea ideală era prea apropiată de desăvârșire. - Oare chiar așa să fi fost? Sunt uimită. Tot ce-mi spui e nou și pentru mine, pentru că nu așa îl știu. - Nu-l știi așa pentru că se transfigurase, nu se mai controla, nu se închidea în el, erai singura persoană care... - Da, știu. - Însă nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a ridicat brusc, a luat hârtiile, tamponându-le cu un șervețel, așezându-le alături și mutând tot teancul din fața ei. „Puțin îți pasă de munca altuia, n-ai decât obsesiile tale și te doare în fund de ce face altul!“, spunea, uimit chiar în clipa în care vorbea, gândindu-se: „Ce m-a apucat? Ce-mi veni să-i vorbesc în felul ăsta? N-am nici un motiv, mare brânză c-a murdărit niște hârtii...“, însă incapabil să se oprească și uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu litere lungi și subțiri. Pentru că eram prea nerăbdător ca să mă mai duc în bucătărie după un cuțit, l-am rupt brutal cu degetul mare, apoi l-am luat în camera de zi și am început să citesc, tot mai uimit pe măsură ce parcurgeam fiecare propoziție, următoarea informare: Stimate domnule Owen, Prin acest bilet scurt, scris la repezeală, doresc să-mi cer scuze, dar și să vă fac o propunere. Mai întâi scuzele. Am fost autorul - și doresc să fiu primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vadă un personaj trențăros și cadaveric, ai cărui ochi, scoși în relief de o pereche de sprâncene groase și stufoase, aruncau priviri bănuitoare prin cameră, pentru a se opri apoi asupra lui Phoebe, care ședea în fața bovindoului și îi întoarse, uimită privirea. Mirosul de alcool o dădu gata: avea senzația ca se îmbată doar inspirându-l. — Conașu’ Winshaw, rosti hârâind majordomul cu un glas răgușit și lipsit de orice inflexiune și continuând s-o fixeze cu privirea pe vizitatoare. Ce plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înghețat; era unul din acele momente când realitatea este, efectiv, atât de înfiorătoare, încât pur și simplu nu-ți vine să crezi. Am mototolit ziarul și l-am azvârlit în cameră, într-un acces de furie. Ticăloșii! Graham mă privi uimit. — Ce s-a întâmplat? Inițial, n-am putut să răspund; stăteam și-mi rodeam unghiile. Apoi am spus: — Vână, asta am scris. Nu are vână.. Luă ziarul și studie din nou propoziția. Un zâmbet îi miji pe față. — A, vână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în care patul era nefăcut și recent folosit. Camera era curată, dar slab luminată și neelegantă. Pe covor erau pete de sânge, care păreau a fi acolo de mult timp. De îndată ce se închise ușa, Lucila începu să se dezbrace. Păru uimită când Graham îi ceru să înceteze. Îi spuse că nu voia să facă dragoste cu ea pentru că era căsătorit și nu i se părea corect ca femeile să se culce cu bărbați aproape necunoscuți. Dădu din cap și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
toate astea. Deci atunci când am început să vorbesc despre mine, nu m-am putut abține. Trebuia să-i spun de tine. M-am gândit că poate ar fi important pentru el. Și bineînțeles că habar n-avea. A fost total uimit. A vrut să știe totul despre tine, când te-ai născut, cum arăți, cum te descurci la școală, tot felul de lucruri de-astea. Și cu cât îi spuneam mai mult, cu atât voia să afle mai mult; până când, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
veni o fată cu un bebeluș, oftînd, bucuroasă că ajunge să se odihnească. Avea un batic din timpul războiului, imprimat cu tancuri spălăcite și aruncătoare de grenade. Copilul dormea, dar probabil că visa, pentru că-și mișca fețișoara - cînd Încruntîndu-se, cînd uimit, de parcă proba toate expresiile de care o să aibă nevoie cînd o să fie mare, se gîndi Viv. În cele din urmă, coborî la metrou, În stația Lancaster Gate; avea de mers numai cinci stații, apoi cobora la Wood Lane. Casa domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ia, deschizînd geanta să le pună acolo. Apoi, Însă, ceva se frînse În ea și se Înfurie brusc. I le Împinse Îndărăt. — Nu le vreau! Ia-le. Dă-i-le nevesti-tii! Cutiile căzură și ricoșară În scaun. — Viv! spuse Reggie uimit și jignit. Nu fi rea! Ce-am făcut? Ce naiba ai? Viv! Ea coborî din mașină, Închise portiera și se depărtă. El se aplecă peste scaun, deschise geamul și-o strigă În continuare, Întrebînd-o uluit: — Ce s-a Întîmplat? Ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu timiditate. O aduse lîngă ureche și o scutură jucăuș. CÎnd Începu să scoată capacul, cu multă delicatețe, Kay rîse de ea. — Desfă-l odată! Nu vreau s-o stric. — Nu contează. Nu, zise Helen. E prea frumoasă. Oh! Tresări uimită. În cele din urmă Îndepărtă capacul cutiei aplecate pe genunchii ei, iar pliurile hîrtiei se desfăcură și pijamaua, se rostogoli fluidă, ca argintul viu. O privi o clipă, fără să se clintească, apoi, ca și cum s-ar fi Împotrivit, luă cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai prefera să fiu ca el. Presupun c-ai prefera să ies și eu să mă duc la război și să-mi zboare capul. Cred c-ai prefera ca armata să facă un criminal din mine... — Duncan, insistă Viv, arătînd uimită dar și obosită. Nu fi prost. Totuși, taică-său Își ieșise din fire. Nu mai vorbi prostii, zise el. Să te duci la armată să-ți zboare capul? Ce știi tu despre asta? Dacă te-ai fi dus la armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
urmă, cineva o strigă pe nume. Era Henry Varney, gardianul din Goodge Street. Avea mîinile și fața Înnegrite de fum, dar orbitele ochilor erau albe pentru că le frecase. Arăta ca un comedian. O ținea de umeri. — Domnișoară Langrish! exclama el uimit. De cînd sînteți aici? Ea nu putu răspunde. Atunci, el o trase Încet de lîngă foc. Își scoase cascheta, Încercînd să i-o pună pe cap: era fierbinte, ca o farfurie scoasă din cuptor. — Nu mai stați În calea flăcărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după Țopescu, pe care l-am auzit vreodată. Avea un comentariu plin de sevă, știa echipele și jucătorii pe de rost. Era de-ajuns o aluzie despre o anumită vedetă din fotbal și bătrânica dădea drumul comentariului care ne lăsa uimiți aproape cu gurile căscate.. - Ehe maică! N-o să aibă românii jucător ca Dobrin. Adevărat vrăjitor al balonului rotund. A reprezentat România de 48 de ori. Ultimul meci pentru echipa națională a fost cu RDG in aprilie 1980. Deși s-a
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
rezultat, mă întorc spre hol să las trenciul și încălțămintea, dar ca o fulgerare, ochii îmi alunecă pe lacul oglinzii agățată în perete și pentru o clipă simt cum încremenesc. Nu-mi vine să cred că din oglindă, mă privește uimită o duduie îmbrăcată în pijamale și purtând sandale cu ștrasuri..stropite cu câțiva stropi de noroi. Înțeleg pe loc apostrofările din 'market' și mă prăvălesc pe fotoliu în hohote nestăvilite, sub privirea mirată a nepoțelei mele care mi se alătură
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
devine obositoare, traumatizantă chiar. Mi se pare că aud pe cineva strigând la poartă și aruncând pe mine un trenci, ies la repezeală, iuțind pașii pe alee. Poarta se deschide cu un scrâșnet, sătulă și ea de atâta umezeală. Rămân uimită. În fața mea, o mogâldeață trece împleticindu-se prin noroiul uliței. Este Roza, o fetiță din vecini. Mama ei a plecat de aproape un an în Italia, spre mai bine, lăsându-și unica fetiță acasă, în grija soțului. Micuța e atât
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
-mi un teanc de hârtii. Douăzeci de pagini scrise ordonat, de mână, având titlul: „Familia ta: cum funcționează!“ — E totul acolo, spune el, dând din cap cu mirare. Îmi spune chiar și unde să găsesc podoabele de Crăciun. Ai fi uimită să vezi câte lucruri trebuie ținute minte. Nu, nu aș fi. Vineri, 12.33: Dacă plec acum de la serviciu, pot să ajung la Înmormântarea lui Jill, În Sussex, la ora 15 și-mi mai și rămâne timp să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
după-amiaza asta: am o Întâlnire de urgență ocazionată de conkers 1. —Cuceritori? —Conkers e un club pentru petrecerea timpului liber În care Îmi propun să investesc masiv. Trebuie acum să cercetez impactul asupra consumatorilor. Ajungând acasă, copiii sunt atât de uimiți să mă vadă Încât la Început nici măcar nu reacționează. Îi spun Paulei să-și ia liber pentru restul zilei, Îi Îmbrac pe Emily și Ben În hainele de stradă și ne ducem să ne plimbăm În parc. Sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]