3,061 matches
-
hai să mâncăm! Nu mă pot gândi la altceva. Am mâncat toate bunătățile din compartimentele cutiei în formă de semilună, am băut supa și apoi ceaiul. După ce și-a terminat țigara, Midori s-a ridicat brusc și și-a luat umbrela, fără o vorbă. M-am ridicat și eu și mi-am luat umbrela. — Unde vrei să mergi acum? am întrebat-o. — Dacă am venit să mâncăm la un restaurant dintr-un magazin universal, următorul popas este acoperișul, normal. Deoarece ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din compartimentele cutiei în formă de semilună, am băut supa și apoi ceaiul. După ce și-a terminat țigara, Midori s-a ridicat brusc și și-a luat umbrela, fără o vorbă. M-am ridicat și eu și mi-am luat umbrela. — Unde vrei să mergi acum? am întrebat-o. — Dacă am venit să mâncăm la un restaurant dintr-un magazin universal, următorul popas este acoperișul, normal. Deoarece ploua, nu mai era nimeni acolo sus. Magazinele cu alimente pentru animale și casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Dacă am venit să mâncăm la un restaurant dintr-un magazin universal, următorul popas este acoperișul, normal. Deoarece ploua, nu mai era nimeni acolo sus. Magazinele cu alimente pentru animale și casa de bilete pentru mașinuțe erau închise. Am desfăcut umbrelele și ne-am plimbat printre căluții de lemn uzi de ploaie, printre scaunele și tarabele din grădina de pe acoperiș. Nu-mi venea să cred că există în inima orașului Tokyo un loc atât de pustiu. Midori mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din grădina de pe acoperiș. Nu-mi venea să cred că există în inima orașului Tokyo un loc atât de pustiu. Midori mi-a spus că vrea să se uite prin telescop, așa că am introdus o monedă și i-am ținut umbrela deasupra capului. Într-un capăt al acoperișului se afla un colțișor acoperit, în care erau mașinuțe pentru copii. Ne-am așezat pe un podium ca să privim ploaia. Hai, vorbește, spuse Midori. Știu că vrei să-mi spui ceva. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aia nenorocită de pe chipul tău? Mă faci să plâng. Nu fi îngrijorat, știu că ești îndrăgostit de altcineva și nu vreau de la tine decât o mică îmbrățișare. Să știi că mi-a fost foarte greu aceste două luni. Am deschis umbrela și am luat-o prin spatele jocurilor mecanice. Ne-am îmbrățișat și buzele ni s-au întâlnit. Simțeam mirosul ploii în părul și în haina ei. Trupurile fetelor sunt atât de moi și de calde! Îi simțeam sânii, prin haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Poți să-mi faci ce vrei, dar să nu mă jignești. Am avut destule greutăți în viață și nu mai vreau. Acum îmi doresc să fiu fericită. Am strâns-o mai tare și am sărutat-o pe gură. Aruncă naibii umbrela aia și strânge-mă în brațe ca lumea! O să ne ude ploaia. — Și ce dacă? Vreau să nu te mai gândești la nimic și să mă ții strâns. Am așteptat două luni încheiate această clipă! Am pus umbrela jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Aruncă naibii umbrela aia și strânge-mă în brațe ca lumea! O să ne ude ploaia. — Și ce dacă? Vreau să nu te mai gândești la nimic și să mă ții strâns. Am așteptat două luni încheiate această clipă! Am pus umbrela jos și am strâns-o în brațe, pe ploaie. În jurul nostru nu se auzeau decât mașinile de pe autostradă. Ploua neîncetat, fără zgomot, și eram uzi leoarcă din cap până-n picioare: părul, obrajii, hainele. — Ce-ar fi să ne adăpostim undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de ploaie grele și sporadice. Trebuie să fi ajuns la parchetul din antreu. Oare căuta semne care trădau că deja avea un vizitator? Dar afară era vară, indiferent ce-ar fi sugerat calendarul, așa că nu-mi luasem nici impermeabilul, nici umbrela. Apoi, musafirul și-a retras indexul nerăbdător - și acesta a fost momentul În care destinul a Început să-și țeasă firele misterioase, Îndată ce Dora Învârti cheia În broască. Dacă vorbesc În termeni obscuri, vă implor, fiți indulgenți. Cum se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu chiar... Froehlich se aruncă Înainte euforic și mă Întrebă dacă, În cazul ăsta, nu cumva am un cuțit În buzunar. La aceste vorbe m-am simțit nu doar fără replică, ci și Încordat și strâns În mine ca o umbrelă. Cu stângăcie, m-am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe vasul acela cu turiști. Slujba a fost o treabă jalnică, cu fețe posace și văluri murdare. Femeia stătea lângă mormânt, Însoțită de o persoană pe care n-o recunoșteam, În timp ce eu tremuram cu Anton În ultimul rând, sub o umbrelă exasperantă, care arăta ca o pânză Întinsă de spițe. N-am schimbat nici un cuvânt, deși eram ferm convins că mă recunoscuse. O săptămână mai târziu, am telefonat-o pe Dora - dintr-o dorință deplasată de răzbunare, abia acum Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
reușeam să disting decât secțiuni din bărbații care-l Încadrau pe Cancelarul Sănătății și partenerul său. Domnul Stânga era prezent cu o mână, În timp ce domnul Dreapta, cel cu spatele la cameră, doar cu un umăr vizibil, părea gata să se contopească cu umbrele. Dar chiar În prim-plan, am zărit fruntea plină de coșuri a unui adolescent. Mi-am amintit că băiatul care stătea cu pumnii Încleștați În poale ne făcuse să ne lansăm in tot felul de speculații. — Cu siguranță că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sus și nu ne putem abține să nu-i Întoarcem zâmbetul. Îl iertăm; Întotdeauna facem la fel. Totuși În clipa aia continua să plouă, iar Zeliha avea În suflet prea puțină Îngăduință pentru el, dacă nu chiar deloc. Nu avea umbrelă, fiindcă Își jurase că, dacă era atât de proastă ca să arunce o grămadă de bani Încă unui vânzător ambulant ca să cumpere Încă o umbrelă, doar ca s-o uite pe undeva de Îndată ce ieșea soarele, atunci merita să fie murată până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iar Zeliha avea În suflet prea puțină Îngăduință pentru el, dacă nu chiar deloc. Nu avea umbrelă, fiindcă Își jurase că, dacă era atât de proastă ca să arunce o grămadă de bani Încă unui vânzător ambulant ca să cumpere Încă o umbrelă, doar ca s-o uite pe undeva de Îndată ce ieșea soarele, atunci merita să fie murată până la piele. În afară de asta, era oricum prea târziu. Era deja udă leoarcă. Acela era singurul lucru prin care ploaia se asemăna cu tristețea: te dădeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu ploaia? Pe când indiferența creștea și scădea Înlăuntrul ei Într-un ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie și eșarfe sintetice viu colorate, o priveau amuzați. Reuși să le ignore privirile, așa cum reușea să ignore privirile tuturor bărbaților care se holbau la trupul ei plini de dorință. Vânzătorii se uitau dezaprobator și la inelul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era cea care ocupa acum cea mai mare parte a spațiului ei intim și care preluase controlul, luând decizii În numele amândurora. Probabil de aceea continua să blesteme În gura mare. Pentru că blestemele ei acopereau versurile Madonnei, trecătorii și vânzătorii de umbrele se strânseseră În grabă să vadă ce bucluc se mai clocea. În Învălmășeală, urmăritorul aflat la câțiva pași În spatele ei bătu În retragere, știind că nu e bine să-ți pui mintea cu o nebună. Însă taximetristul nu era nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau disperare. Nu ar fi acceptat așa ceva. S-a Îndreptat de spate și și-a dat toată silința, deși era extrem de neplăcut, să meargă pe un singur toc. Nu peste mult timp, se grăbea prin mijlocul unei mulțimi Înarmate cu umbrele, etalându-și picioarele splendide, șchiopătând ca o notă falsă Într-un cântec. Era un fir de lavandă, o pată de culoare total nepotrivită, căzută pe o tapiserie țesută din marouri și griuri, și iar marouri și griuri. Deși culoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mergi pe jos prin Istanbul Însemna să mergi În tandem cu mulțimea. Pe când trecea pe lângă zeci de pescari cu chipuri aspre, ce stăteau tăcuți unul lângă altul, Înșiruiți de-a lungul vechiului pod Galata, fiecare ținând Într-o mână o umbrelă, iar În cealaltă o undiță, Zeliha Îi invidia pentru capacitatea lor de-a sta nemișcați, pentru puterea de-a aștepta ore Întregi niște pești care nici măcar nu existau, sau, dacă existau, se dovedeau a fi atât de mici Încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva rău. Hovhannes Stamboulian credea că În siuația de față otomanismul era cea mai bună soluție pentru armeni, nu ideile radicale. Turcii, grecii, armenii și evreii trăiau Împreună de secole și găseau Încă o cale de a coexista sub aceeași umbrelă. — Nu Înțelegi nimic, nu-i așa? a sărit Kirkor Hagopian furios. Trăiești În basmele tale! Hovhannes Stamboulian nu-l văzuse niciodată atât de deprimat și de pornit. Totuși nu s-a potrivit vorbelor lui. — Nu cred că fanatismul ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în scăfârlia lui Lenin, a experimentat „bolile copilăriei” proprii capitalismului. Amintim practicarea agriculturii extensive, însoțită de „transfor 104 marea” (dezastruoasă!) a mediului natural. Defrișările sălbatice din România, desecarea bălților Dunării sunt numai două exemple. Tăierea pădurilor este continuată astăzi sub umbrela „capitalismului” tipic dâmbovițean. În schimb, ar exista un proiect de refacere a bălților de odinioară, fiind redescoperit rolul lor benefic, pe care gimnazistul de acum 70-80 de ani îl știa din manualul de geografie. Un alt „obiectiv” al „puterii proletariatului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
contribuții capitale culturii române? Știu că Churchill ne a „jucat” pe un șervețel cu Stalin, dar de ce părinții mei i-au așteptat (zadarnic!) pe americani? Pentru că rușii ne-au fost „pretini” perverși încă din vremea sărmanului „politician” D. Cantemir! Sub umbrela încăpătoare a creștinismului, Moscova („a treia Romă”!) a încercat să ne înghită de mai multe ori! Testamentul (legendar) al lui Ștefan cel Mare a fost concludent: alianță cu „păgânii”, nu cu „creștinii”. De ce? Pretextul identității de confesiune religioasă a justificat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în scăfârlia lui Lenin, a experimentat „bolile copilăriei” proprii capitalismului. Amintim practicarea agriculturii extensive, însoțită de „transfor 104 marea” (dezastruoasă!) a mediului natural. Defrișările sălbatice din România, desecarea bălților Dunării sunt numai două exemple. Tăierea pădurilor este continuată astăzi sub umbrela „capitalismului” tipic dâmbovițean. În schimb, ar exista un proiect de refacere a bălților de odinioară, fiind redescoperit rolul lor benefic, pe care gimnazistul de acum 70-80 de ani îl știa din manualul de geografie. Un alt „obiectiv” al „puterii proletariatului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
contribuții capitale culturii române? Știu că Churchill ne a „jucat” pe un șervețel cu Stalin, dar de ce părinții mei i-au așteptat (zadarnic!) pe americani? Pentru că rușii ne-au fost „pretini” perverși încă din vremea sărmanului „politician” D. Cantemir! Sub umbrela încăpătoare a creștinismului, Moscova („a treia Romă”!) a încercat să ne înghită de mai multe ori! Testamentul (legendar) al lui Ștefan cel Mare a fost concludent: alianță cu „păgânii”, nu cu „creștinii”. De ce? Pretextul identității de confesiune religioasă a justificat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de respingere sau, Doamne ferește, de ură față de fratele meu mai mare. nu, dimpotrivă, toată viața l-am admirat sincer pe Victor. m-am simțit apărat și protejat de existența lui. el a fost pentru mine ca un fel de imensă umbrelă. Știam de la vîrsta de cîteva luni că puteam să contez pe Victor. De altfel Victor, la rîndul său, s-a purtat cu mine ca un veritabil frate paternalist. Din clipa cînd m-am născut Victor și-a asumat cu seriozitate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din nou X. Vocea nu zice nimic. Dar o simte cum gîfîie. oamenii sunt totuși prezenți prin lucrurile pe care le-au abandonat. Pentru că și-au abandonat totul : și-au abandonat mașinile, bicicletele, cărucioarele, trotinetele, valizele, sacoșele, ghiozdanele, pălăriile, bastoanele, umbrelele... Iar unii și-au mai abandonat pardesiile, fularele, sacourile, țigările pe care tocmai le fumau (X are impresia că unele mai ard încă). Pretutindeni zac risipite poșete, ziare nedeschise încă, pîini proaspăt cumpărate și din care nicio gură n-a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
grupurilor de cercetare. s-ar putea să participe la ea și Directorul General al Institutului. Ideea că ar putea fi deja în întîrziere îl oripilează. X trece nepăsător pe lîngă sutele de mașini părăsite, încearcă să nu calce pe genți, umbrele și pălării, refuză să se uite în vitrine, încearcă să nu vadă că toate orologiile publice s-au blocat la ora 6 și 37 de minute, nu se miră că tone de mărfuri au fost abandonate pe tarabele din hala
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]