4,112 matches
-
dat să am! Ia-ți ceva de băut. Așteaptă să vină bătrânu’. O să ne simțim bine. Tu și cu dânsu’ puteți dansa după patefon. — Să dansez? Nu-mi arde să dansez cu nici un bătrân. Ș-afară de asta, mi s-au umflat picioarele azi după-masă, în timp ce călcam halatele alea. — Irene, nu se poate să-i strici chefu’, fetițo. Să-i fi văzut mutra când l-am invitat, în fața bisericii. Bietu’ bătrân! Pun pariu că nime’ nu-l invită. — Zi, a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acela are probabil prejudecăți împotriva pisicilor. Nu i s-a dat pisicii nici o șansă de a se apăra. Noi nu vorbim aici despre pisică, se răsti domnul Clyde cu o asemenea vehemență, încât Ignatius putu să vadă cum i se umflă vinele albăstrui din jurul cicatricei de pe nas. Vorbim despre tine. — În ce mă privește, sunt fără îndoială curat. Am mai discutat despre asta. Am dorit doar să fiu sigur că pisica nu este nedreptățită. Spune-mi, te rog, domnule, ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ați făcut-o? — Nimeni altcineva nu era de acord să facă procedura. Ce ați înțeles din asta? Marsh oftă. — A văzut vreunul dintre dumneavoastră un pacient murind de DCFT? Se produce necroza rinichilor. Ficatul se oprește din funcționare. Corpul se umflă și capătă o culoare gri-purpurie. Pacientul nu poate să respire. Este în agonie. Durează zile întregi până moare. Ar fi trebuit să aștept să se întâmple asta acelei fetițe adorabile? Eu cred că nu. Urmă un nou moment de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-i permită să provoace un pic de suferință. Cu zece ani În urmă, mătușa Zeliha deschisese un salon de tatuaj unde Începuse să dezvolte o colecție de modele originale. Pe lângă modelele clasice ale acestei arte - trandafiri stacojii, fluturi multicolori, inimi umflate de iubire - și obișnuita compilație de insecte păroase, lupi fioroși și păianjeni gigantici, introdusese și propriile modele, inspirate de un singur principiu de bază: contradicția. Erau modele de chipuri pe jumătate feminine, pe jumătate masculine, trupuri pe jumătate umane, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rămâne distantă. I-a aruncat mătușă-sii o privire jignită. Dar dacă și lui Armanoush Întrebarea aia i se păruse caraghioasă, nu a lăsat nimic să se vadă. Se pricepea la mătuși. Mătușile erau specialitatea ei. Cu obrazul drept ușor umflat din cauza bucății de humus pe care o avea În gură, a răspuns: — Bine, bine. E o țară mare, știți. Există o mulțime de Americi diferite, În funcție de locul În care trăiești. — Întreab-o ce mai face Mustafa, a rugat-o bunica Gülsüm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
luni petrecute acolo n-a făcut nimic altceva decât să verse lacrimi. Își Începea ziua frunzărind fotografiile fostului ei soț, vorbindu-le, suspinând deasupra fiecăreia, pentru ca la sfârșitul zilei să fie frântă de oboseală de atâta supărare. Ochii Îi erau umflați ca două pungi roșii de atâta plâns, nasul jupuit de atâta suflat - În starea asta fusese până Într-o dimineață când se Întorsese de la cimitir și descoperise că toate fotografiile alea vechi dispăruseră. — Ce-ai făcut cu fotografiile lui? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să oprească plânsetul surorii lui celei mici, Shushan, și când, Într-o zi, În mijlocul unei Învălmășeli, a dat drumul mâinii ei pentru o fracțiune de secundă și a pierdut-o din vedere; chiar și atunci când a văzut picioarele mamei lui umflându-se ca două perne vinete și dureroase, acoperite cu vene purpurii și sânge; chiar și atunci când maică-sa a murit, liniștită și ușoară ca o frunză uscată de salcie răsucindu-se În bătaia vântului; chiar și atunci când a văzut cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
conducea sau ceva de genul ăsta și nu putea vorbi la telefon. Însă Armanoush a dat din cap În timp ce o umbră de spaimă Îi traversa chipul. — O, Doamne, s-a Întâmplat ceva. S-a Întâmplat ceva foarte rău. Cu ochii umflați de plâns, cu nasul jalnic de roșu, Rose s-a Întins după un șervet de hârtie și a izbucnit În lacrimi. Cumpăra Întotdeauna aceeași marcă de șervete de hârtie de la același magazin: Sparkle - șervete de hârtie solide, absorbante. Compania producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
hainele. Totul se Întâmplase atât de repede, poate că reușea să se convingă că nu se Întâmplase deloc. Însă chipul pe care l-a zărit În oglindă dezvăluia o poveste diferită. Acolo, În imaginea ei din oglindă, ochiul stâng era umflat și sub el se afla un semicerc purpuriu. Primul lucru pe care l-a simțit Zeliha văzându-și ochiul a fost un val de vinovăție față de scepticismul ei obișnuit. În toți acești ani râsese de filmele ieftine de acțiune când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-și ochiul a fost un val de vinovăție față de scepticismul ei obișnuit. În toți acești ani râsese de filmele ieftine de acțiune când cineva avea un ochi vânăt, nefiind În stare să creadă vreodată că ochiul unui om se putea umfla În halul ăla din cauza unei singure lovituri. Spre deosebire de față, trupul nu-i fusese vătămat, a tras concluzia. S-a atins ca să vadă dacă mai era Încă În stare să simtă ceva. Cum se făcea că putea să simtă atingerea degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asya mergând În spatele lor. Cu pași sincronizați, au intrat În Încăperea plină de oaspeți, Încăperea În care se afla mortul. Într-un colț, pe o pernă așezată pe podea, cu părul ei blond deschis acoperit cu un văl, cu ochii umflați de plâns, cu trupul ei plinuț strivit Între străini, stătea Rose. I-a făcut imediat semn lui Armanoush, chemând-o lângă ea. — Amy, unde-ai fost? a Întrebat Rose, Însă Înainte să aștepte răspunsul, a Început să-i pună alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cuvânt, de parcă ar fi Început să se Îndoiască de asta. Îl Întinseseră pe divan. Mâinile, ale căror degete mari erau legate laolaltă, erau așezate pe piept, pe care fusese pusă o placă grea de oțel pentru ca trupul să nu se umfle. Două monede mari de argint Înnegrit Îi erau așezate pe pleoape ca acestea să nu se ridice. În gură Îi turnaseră câteva linguri de apă sfințită de la Mecca. Lângă cap, pe o farfurie de aramă, ardeau câteva bucăți de santal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-mi, dragul meu, cum ai găsit drumul spre cabinetul meu? Mi-a venit să-i spun că găsisem drumul spre cabinetul lui trecînd prin strada Mazarine și strada Jacques-Callot. I-am vorbit despre cîteva din articolele lui și s-a umflat În pene: — Apărute În reviste care devin de negăsit de Îndată ce numele meu figurează În sumar. „Sumar pe naiba!“, am gîndit eu, dar, ca Întotdeauna cînd cineva mă enervează, am căutat să-i spun ceva drăguț: — Doctore, ești ultima mea speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu picioarele niște hârtii și răsturnă o călimară care dădu drumul unui șuvoi negru pe birou. Apoi se ridică cu un echilibru perfect și din doi pași fulgerători fu în partea cealaltă. Din spatele biroului, polizeisky-ul ridică mâinile neputincios însă își umflă obrajii cu admirație spontană. Cât timp durară toate astea Porfiri își aprinse o țigară. ă L-ați lăsat să vă scape, îl acuză Katia când Porfiri se întoarse în camera biroul său. După tot necazul prin care am trecut ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se întoarse spre el și apoi se înclină. ă Să aveți o zi bună, se auzi pe o voce, ușoară, ironică și aprope familiară. Tolkachenko nu reuși să răspundă nimic și simți castraveții răsculându-se în stomac. Obrajii i se umflară și scăpară un râgâit zgomotos și reverberant. Figura traversă culoarul și își continuă coborârea. § Tolkachenko era poziționat încă în fața ușii lui Govorv când îl auzi pe Iakov Borodonici întorcându-se. Avea sentimentul că întunericul se solidificase în jurul său. ă Leonid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în cealaltă mână? ceru Salitov să afle fără să facă niciun comentariu la adresa jucăriilor. Porfiri deschise mâna și-i arătă o fiolă mică de sticlă. Pe etichetă scria laudanum. § Soția meșterului de cabineți Kezel le deschise ușa. Fața îi era umflată de vânătăi, iar nasul său devenise un munte lucios de purpuriu și galben. Salitov trecu pe lângă ea. ă Unde-i Virginski? Locotenentul puse stăpânire pe apartament cu postura sa dreaptă și cu privirea sfredelitoare. Locuința era imaculat de curată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
A, ba da, am Înțeles. În ochii tăi, podul ăsta imens e o piticanie În comparație cu Charlie. Simbolul orașului San Francisco nu are nici o șansă În fața misterului de nepătruns al lui Charlie. — Exact! Uită-te puțin la cucuiul meu, mai e umflat? — Nu, e În regulă. O să treacă În câteva ore, zise Kitty dezamăgită. — Bine, hai să ne facem părul și manichiura, propuse Desert Rose veselă. Trebuie să arătăm senzațional când ne Întâlnim cu cei din familia Rothschild. Coborâră din tramvaiul luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de comentariile prietenei sale. Am fost aici aseară, la petrecerea pentru târgul de artă... și nu a trebuit să așteptăm... de ce? — Aseară a fost o petrecere privată, În seara asta e altceva. Intri doar dacă vreau eu. Orgoliul său se umflase aproape vizibil pe sub tricou. — Gata, mi-a ajuns, să mergem În altă parte, șopti Diane, trăgând-o pe Kitty de umăr. Dar mâna lui Dick era deja acolo. — Stați, sunteți În regulă, puteți intra. Hotelul era plin, iar fetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-se absentă la pântecul lui voluminos. 16 Exploziatc "16 Explozia" Dar norocul lovi de două ori. Ziua următoare, la prânz. Când deschise Kitty ușa rulotei, mult după miezul nopții, Desert Rose se tot plimba prin cameră, plângând. Fața i se umflase, machiajul Îi cursese În dâre negre, Înfiorătoare, iar hainele Îi erau răvășite În ultimul hal. Plângea, probabil, de câteva ore. Văzând-o În starea asta, Kitty se bucură că nu avea pistol, altfel l-ar fi Împușcat fără ezitare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din nou, se plimbă agitată, ca un Napoleon care pune la punct detaliile bătăliei de la Waterloo, Își jură să-l Învețe minte, apoi se Înmuie din nou și plânse ca un copil. Și tot așa, toată noaptea. Fața i se umflase, iar până dimineață nasul Îi părea turtit, din ochi nu mai rămăsese decât o dungă neagră pe o bucată umflată de carne, arăta ca un boxer care-a Încasat prea multe lovituri la cap. Efectele adverse ale pasiunii, se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Învețe minte, apoi se Înmuie din nou și plânse ca un copil. Și tot așa, toată noaptea. Fața i se umflase, iar până dimineață nasul Îi părea turtit, din ochi nu mai rămăsese decât o dungă neagră pe o bucată umflată de carne, arăta ca un boxer care-a Încasat prea multe lovituri la cap. Efectele adverse ale pasiunii, se gândea Kitty Întinsă În pat, uitându-se cu mâhnire la fața desfigurată, răvășită, a prietenei sale. Arunci cu cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rămână cu Charlie. — Trebuie să vorbesc cu Charlie, zise Desert Rose cu o privire sumbră. Așteaptă-mă, te rog. Charlie ieși vesel din mașină, salutând pe toată lumea, ca o vedetă pe covorul roșu. Spre deosebire de Desert Rose, care stătea cu ochii umflați În ușa rulotei, obosită și neîngrijită, Charlie arăta ca scos din cutie și lăsă În urma lui o adiere de gardenii și lavandă, trecând pe lângă Kitty și Îndreptându-se spre rulota unde urma să aibă loc confruntarea finală cu Desert Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflându-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încântată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc. Mi-a întins o cheie, explicându-mi pe același ton autoritar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: „Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?” „Mă privește”, se umfla el în pene. Dar erau și dăâți când n-aveam răbdare. „Azi n-am timp, mă grăbesc”. Atunci se uita la mine dezamăgit și revoltat, de parcă turnasem pe el o găleată cu apă rece. Își zicea probabil: „Ia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
el, să asculte. Ehoan, ce nume mai era și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini să-i prindă și tocmai la picioare îl lovise blestemul câinilor capturați. I se umflau și, din pricina asta, avea mereu neplăceri. Își lărgise pantofii, udându-i cu apă și pe urmă purtându-i uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia să meargă cu picioarele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]