7,183 matches
-
piedică în calea evoluției societății locale. Pe de altă parte, frecventele crize politice ale puterii mongole (Hoarda de Aur) au slăbit presiunea acesteia asupra populației locale, încât evoluția societății românești n-a putut fi oprită. În aceste condiții, tendința de unificare a formațiunilor politice s-a manifestat și la est de Carpați. În ceea ce privește contextul extern și influența acestuia asupra Moldovei, trebuie să precizăm că moartea hanului Batu, în 1256, și îndeosebi dispariția lui Berke de la conducerea Hoardei, în 1266, apoi orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au încercat să înlăture dominația mongolă, așa cum a acționat cneazul Daniil al Haliciului, în 1257. În același timp, slăbirea regatului ungar a avut consecințe benefice și asupra regiunilor extra-carpatice din est. În a doua jumătate a secoului al XIII-lea, unificarea formațiunilor poitice locale începe să se contureze și în aceată zonă. Astfel, misionarul franciscan Giovanni da Pian del Carpini, aflat în călătorie spre curtea marelui han, a întâlnit un voievod român, Olaha, exponent al populației românești est-carpatice în raporturile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1307-1308, a fost reținut de voievodul Ladislau Kan și apoi trimis ca prizonier la un voievod valah, care stăpânea "dincolo de pădure". Acest voievod român era domn (Herr) "peste ceilalți", adică peste alți conducători politici locali, ceea ce indică gradul de unificare politică a formațiunilor din aceste teritorii. "Țara Românilor" (Walachenland), cum este numită în cronică, era situată, după unele opinii, în nord-vestul Moldovei și ajunsese, la începutul secolului al XIV-lea, la un anumit prestigiu politic extern, dovadă și raporturile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după unele opinii, în nord-vestul Moldovei și ajunsese, la începutul secolului al XIV-lea, la un anumit prestigiu politic extern, dovadă și raporturile cu voievodul Transilvaniei, Ladislau Kan. Acest voievod, al cărui nume nu ne este cunoscut, a preluar misiunea unificării formațiunilor politice de la est de Carpați.24 Moldova înainte de descălecat Dacă tradiția istorică a întemeierii Țării Românești de către Negru Vodă este controversată, contestată, tradiția despre nașterea Moldovei nu a întâmpinat nici o obiecție, aceasta este "cu mult mai certă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îndelungat proces de dezvoltare social-economică, în condițiile dominației populațiilor migratoare, de stepă, în special a cumanilor și mongolilor. Extinderea schimburilor comerciale, favorizată de apariția târgurilor și orașelor, intensul comerț de tranzit au asigurat premisele economice ce au impulsionat efortul de unificare politică a teritoriilor est-carpatice. Portulanul lui Angelino Dulcert din 1339 notează de-a lungul drumului comercial ce trecea prin Moldova, legând Marea Baltică de Marea Neagră, mai multe târguri: Baia, Siret, Suceava. Iorga atribuie și el un rol Maramureșului în constituirea statului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Întemeierea Moldovei s-a înfăptuit pe același substrat al unei boierimi, stăpâne pe pământul ei și al confederațiilor de obști. O primă asemănare cu întemeierea Țării Românești: și la est de Carpați, au fost la început voievodate locale (ținuturi), prin unificarea cărora s-a născut, la un moment dat, un nou stat românesc. O a doua similitudine este aceea că închegarea țării a presupus înlăturarea prin luptă, cu ajutor străin, a stăpânirii mongole. La răsărit de Carpați, exista o "țară a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alți voievozi din aceste teritorii. Un voievod "valah" stăpânea "peste munți" (în Moldova): se poate presupune că este vorba despre un organism politic prestatal din această zonă, probabil în partea de nord-vest a țării, ajuns la un avansat grad de unificare politică și mare prestigiu. Acest voievod român din nordul Moldovei, al cărui nume nu-l cunoaștem, a preluat misiunea unificării formațiunilor politice de la est de Carpați, la începutul secolului al XIV-lea. În plus, întărirea raporturilor feudale, ca și primejdia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un organism politic prestatal din această zonă, probabil în partea de nord-vest a țării, ajuns la un avansat grad de unificare politică și mare prestigiu. Acest voievod român din nordul Moldovei, al cărui nume nu-l cunoaștem, a preluat misiunea unificării formațiunilor politice de la est de Carpați, la începutul secolului al XIV-lea. În plus, întărirea raporturilor feudale, ca și primejdia străină, lupta împotriva mongolilor și presiunea regatului ungar, au dus la unificarea formațiunilor în jurul celei mai puternice. Mișcările "schismaticilor" din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cărui nume nu-l cunoaștem, a preluat misiunea unificării formațiunilor politice de la est de Carpați, la începutul secolului al XIV-lea. În plus, întărirea raporturilor feudale, ca și primejdia străină, lupta împotriva mongolilor și presiunea regatului ungar, au dus la unificarea formațiunilor în jurul celei mai puternice. Mișcările "schismaticilor" din vecinătatea Ungariei, amintite între 1319-1325, se referă la evenimentele petrecute în Moldova (DIR C, sec. XIV, II, p. 159). Un act al cancelariei papale, din 4 octombrie 1332, atestă existența la răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iorga, vezi mai sus). Această participare ilustrează forța pe care o reprezentau formațiunile românești est-carpatice. În 1326, regele Poloniei, Wladislaw Lokietek, beneficia și el de ajutorul (serviciile) cavalerilor lituani, moldoveni (walachi) și ruși. Contextul extern decisiv ce-a amplificat impulsul unificării formațiunilor politice românești de pe teritoriul est-carpatic a fost lupta angajată de acestea împotriva năvălitorilor străini, în special a tătarilor, în cadrul unui efort mai larg al populației din răsăritul Europei. Acțiunile militare ale domnului muntean împotriva tătarilor, ocuparea teritoriilor de la nord
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
admite că Dragoș putea, ca și "descălecător" venit din depărtări, să fie unificatorul tuturor formațiunilor statale românești de la est de Carpați. Sau să acceptăm că el a impus anumite schimbărei în aparatul politico-administrativ al statului est-carpatic, deja existent, indiferent dacă unificarea se înfăptuise anterior sau nu. Însuși faptul că el a pus capăt unui șir de voievozi locali, printr-o intervenție militară externă (străină) și a introdus schimbări în ierarhia și chiar în structura politică era de natură să capteze interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intern, firesc, a fost perturbat de invazia și dominația mongolă și de politica expansivă a regalității ungare. Confruntările cu Hoarda de Aur și cu regatul Ungariei, ca și întărirea pozițiilor Poloniei și Lituaniei la hotarele nordice ale țării au impulsionat unificarea formațiunilor teritoriale românești de la est de Carpați. Pe de altă parte, nu se poate nici susține că organismul statal din Moldova a apărut ca o necesitate de a asigura securitatea importantelor căi comerciale ce legau centrele hanseatice cu cele genoveze
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Nistru. Acțiunea politică și militară ce viza eliberarea țării s-a desfășurat în două etape: 1. înlăturarea suzeranității ungurești asupra vestului și nord-vestului Moldovei, pentru consolidarea neatârnării obținute prin luptă și 2. alungarea mongolilor din sud-estul țării, în scopul unificării teritoriale a noului stat de la Carpați până la Mare.38 Constituirea Moldovei, ca stat de-sine-stătător, nu s-a înfăptuit în același timp cu unitatea sa teritorial-politică. După înlăturarea suzeranității ungare, domnia Moldovei urmărea să se consolideze și în armătura ei instituțională
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
După înfăptuirea acestor obiective sau în paralel cu ele, mai rămânea Moldovei să-și întregească hotarele, prin includerea sud-estului țării în componența noului stat. Această regiune, aproximativ o treime din teritoriul carpato-nistrean, era în stăpânirea Hoardei de Aur. Se impunea unificarea ei cu voievodatul din nord-vestul țării, ceea ce asigura ieșirea la Mare și la gurile Dunării. Unificarea politică a teritoriilor românești est-carpatice într-un singur stat nu se putea înfăptui decât prin izgonirea mongolilor din această regiune. Momentul încetării stăpânirii Hoardei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin includerea sud-estului țării în componența noului stat. Această regiune, aproximativ o treime din teritoriul carpato-nistrean, era în stăpânirea Hoardei de Aur. Se impunea unificarea ei cu voievodatul din nord-vestul țării, ceea ce asigura ieșirea la Mare și la gurile Dunării. Unificarea politică a teritoriilor românești est-carpatice într-un singur stat nu se putea înfăptui decât prin izgonirea mongolilor din această regiune. Momentul încetării stăpânirii Hoardei de Aur la nordul gurilor Dunării se poate stabili pe baza analizei materialelor arheologice și numismatice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spiritul nou, primul volum fiind intitulat Germania și Italia (1941). Suspendat o vreme, „Calendarul” este interzis după asasinarea lui I. G. Duca, iar C., acuzat de instigare, e închis la Jilava, dar după cinci luni va fi achitat. Militând pentru unificarea mișcărilor naționaliste, are un rol de seamă în formarea Partidului Național Creștin, din care însă se vede curând eliminat. Intenționa să-și formeze propriul partid și, neputând să obțină reapariția „Calendarului”, se orientează spre „Sfarmă-Piatră”, unde i se recunoaște statutul
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
de ediții, în toate provinciile țării, fiind foarte răspândite. Limba simplă și armonioasă, corectitudinea traducerilor, accesibilitatea și marea lor circulație au făcut ca aceste texte să depășească mult sfera religioasă, integrându-se în cadrul general al culturii românești și contribuind la unificarea și dezvoltarea limbii literare. Traduceri: Apostolul, București, 1683; Învățătură despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
renga de la Slobozia (1995) și revista „Micul Orion”; i se decernează Premiul de Onoare la „New Haiku Contest” (Tokio, 1994). Debutează editorial cu tripticul dramatic Întemeietorii (1980), ale cărui personaje, Deceneu, Burebista, Decebal, sunt animate de ideea (uneori accentuată tezist) unificării neamurilor tracice. Cu o soluție scenică destul de ingenioasă, prima piesă a tripticului proiectează scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică, dar mai ales pe acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai bine
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
ai lui Eminescu de până la edițiile devenite clasice (Perpessicius, D. Murărașu, Petru Creția, Aurelia Rusu). În editarea poeziilor, el optează nu pentru criteriul cronologic, ci pentru cel al „omogenității” de sentiment și de concepție și, pe urmele lui Ibrăileanu, pentru „unificarea «radicală»”. Ediția de proză, cea mai cuprinzătoare de până la data apariției ei (1943), conține, pe lângă antume, și postumele deja publicate, precum și șapte titluri inedite. În ambele ediții, textele sunt precedate de ample și erudite studii, putând alcătui - însumate - o carte
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
traducătorii, cât și copiștii, apoi cei ce au revizuit textele (între care și C.) aparțineau unor zone diferite, ceea ce a condus, pe de o parte, la punerea în circulație a unor elemente regionale diferite, pe de alta, la clarificarea și unificarea limbii, la creșterea fluidității și expresivității acesteia. Acțiunea tenace a lui C. de a determina românizarea culturii religioase se datorează și contextului istoric general al Reformei, în special calvinismului (unele traduceri au fost făcute chiar după originale aparținând acestui curent
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
mod de afirmare a identității etnice. Vasta difuzare a tipăriturilor coresiene pe teritoriile locuite de români (prin retipăriri sau chiar prin copii manuscrise), preluarea unor texte în lucrări alcătuite mai târziu au făcut din aceste cărți un însemnat factor de unificare lingvistică și spirituală. Tipărituri: [Octoih mic slavonesc], Brașov, 1557; [Triod-Penticostar slavonesc], Târgoviște, 1558; Întrebare creștinească, Brașov, 1560; ed. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Alexandra Roman Moraru, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; [Tetraevangheliar românesc], Brașov
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
, gazetă apărută la Cernăuți, săptămânal, între 30 octombrie 1931 și 6 martie 1932. O Precuvântare fixează cele două îndemnuri din care se năștea publicația: „gândul tainic de bună credință” și „idealul de superiorizare a procesului de unificare sufletească”. Altfel spus, „vibrația unică” a specificului spiritului bucovinean în atmosfera de idealism „curat și izbăvitor” al întregii societăți românești. Obiectivele periodicului sunt în primul rând politice: denunțarea „dușmanilor țării și credințelor ei”, oprirea tendințelor de „anarhizare” și apărarea „comorilor
CRAINICUL BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286470_a_287799]
-
privilegiate consecvent numai acele opere care se conformau principiilor junimiste. De un mare folos s-au dovedit a fi scrierile lui V. Alecsandri, al cărui prestigiu a sporit influența revistei. T. Maiorescu a avut un aport deosebit la procesul de unificare a limbii, mai ales prin articolele Limba română în jurnalele din Austria (1868) și În contra neologismelor (1881), după cum tot el are mari merite în stabilirea premiselor stilului beletristic românesc modern, prin articolele Beția de cuvinte la „Revista contimporană” (1873) și
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
MDRT) s-a implicat activ în coordonarea Și implementarea unor proiecte, în diferite domenii ale turismului național: proiectul comun cu Comisia Europeană EDEN „Destinații europene de excelență”; proiectele Sagittarius „Lansarea antreprenoriatului de patrimoniu la nivel local: strategii Și instrumente pentru unificarea forțelor, conservarea locurilor, mobilizarea valorilor culturale, facilitarea schimbului de experiență” Și Transdanube „Mobilitate Și transport durabil în regiunile turistice de-a lungul Dunării”, în cadrul Programului Sud-estul Europei al Comisiei Europene; proiectul „Dezvoltarea turismului în zona transfrontalieră RomâniaBulgaria”, în cadrul Programului de
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
lui N. Iorga, este grațiat la sfârșitul anului. Stihuri din viitoarele Flori de mucigai, fragmente din Poarta neagră se tipăresc în „Hiena” (1919-1920). Ion I. C. Brătianu, sfătuit de I. Pillat, îi încredințează conducerea unei reviste care trebuia să contribuie la unificarea spirituală a neamului. În „Cugetul românesc” (1922-1924), alături de N. Iorga, Lucian Blaga, G. Bacovia, Camil Petrescu, V. Voiculescu, N. Crainic, Urmuz ș.a., A. este prezent cu Duhovnicească, Întoarcere în țărână, Psalmistul singuratic, cronici, pamfletul Cum se scrie românește, vizând stilul
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]