4,632 matches
-
o pornea prin K pe un măgăruș catifelat. Bine înfofolită, ca să se ferească de ceață și umezeală, simțea plimbarea ca pe ceva foarte liniștitor. La urma urmei, trebuia să-și facă de lucru. Elfrida: numele i se potrivea, iar ea ura toate diminutivele. — Un nume e un nume, spunea ea. Cum avea fața delicată și statura unui elf, nici nu s-ar fi putut găsi un alt nume pentru doamna Gribb. Pielea-i delicat de rozalie se întindea perfect peste protuberanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fi putut folosi dreapta. La urma urmei trebuie să ne asigurăm, nu? Vino și bea cu O’Toole și prezintă-ni-l pe prietenul tău posomorât. O’Toole face cinste! le strigă el tuturor celor din încăpere. Adunați-vă și urați-i sufletului rătăcitor bun venit acasă! Virgil spuse: — înainte să beau cu tine, O’Toole, trebuie să-ți vorbesc. E ridicol! strigă O’Toole. PDoar, o să vorbim în timp ce bem. — între patru ochi, zise Virgil. Flann O’Toole își luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stătea împăcat pe patul lui Florence Nightingale. Pe noptieră se afla un ulcior strălucitor din bronz, plin cu vin. Iocasta, Media, Kamala și Lee erau așezate în semicerc în jurul celor două persoane din pat. — Bine-ai venit acasă, Virgil, îi ură madame Iocasta. — Propun un toast, zise Virgil Jones. Pentru Casa Fiului Răsare și a îngerilor îndurării care locuiesc în ea. — Iar noi vom bea pentru reîntoarcerea bunei tale dispoziții, spuse Iocasta. Virgil își goli paharul. Florence i-l umplu imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe care mi-o promisese Duggie la anul... Închizând ochii, m-am cufundat între perne. În întunericul din spatele pleoapelor mi-a apărut fața lui Suki Fine exact ca ultima dată când o văzusem, desfigurată și umflată, complice a tot ceea ce ura, și mi s-a făcut rău. Dădusem greș. Nu reușisem să o scot dintre cioburile de sticlă. Belinda nu mă interesa; probabil avea să se drogheze până la moarte, și cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru mine. Calmantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În taină, Jacinta o disprețuia pe doamna Aldaya, acea creatură vanitoasă și goală pe dinăuntru care Îmbătrînea pe coridoarele casei sub povara bijuteriilor cu care soțul ei, ce ancora În alte porturi de ani de zile, Îi Închidea gura. O ura fiindcă, dintre toate femeile, Dumnezeu o alesese tocmai pe ea ca să-i dea naștere Penélopei, În timp ce pîntecele ei, pîntecele adevăratei mame, rămînea părăginit și sterp. Cu timpul, ca și cuvintele soțului său ar fi fost profetice, Jacinta Își pierdu pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
curent. O legătură Îi unea, asemănătoare cu aceea care le unea pe ele două și, În același timp, diferită. Mai intensă. Primejdioasă. La Început crezu că avea să-l urască pe băiat, Însă Își dădu repede seama că nu-l ura pe Julián și nici nu-l va putea urî vreodată. Pe măsură ce Penélope cădea sub vraja lui Julián, ea se lăsă tîrÎtă la rîndul ei și, cu timpul, ajunse să dorească orice și-ar fi dorit Penélope. Nimeni nu observase, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ia pe Jorge Aldaya acasă la el. Fumero locuia Într-un apartament tenebros din Raval, pe strada Cadena, În compania a numeroase insecte pe care le depozita În flacoane de medicamente și Într-o jumătate de duzină de cărți. Fumero ura cărțile la fel mult pe cît adora insectele, Însă acelea nu erau niște volume oarecare: erau romanele lui Julián Carax publicate de editura Cabestany. Fumero le-a plătit pe femeile ușoare care ocupau apartamentul de vizavi - un duet mamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În mîini și l-am silit să mă privească. Am dat peste niște ochi fără viață, mistuiți de mînie și de Înfrîngere. Am simțit cum otrava urii i se răspîndea Încet prin vene și i-am putut citi gîndurile. Mă ura pentru că Îl mințisem. Îl ura pe Miquel pentru că voise să-i dăruiască o viață care Îl chinuia ca o rană deschisă. Însă mai presus de toate Îl ura pe cel ce pricinuise toată acea nenorocire, acea dîră de moarte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
silit să mă privească. Am dat peste niște ochi fără viață, mistuiți de mînie și de Înfrîngere. Am simțit cum otrava urii i se răspîndea Încet prin vene și i-am putut citi gîndurile. Mă ura pentru că Îl mințisem. Îl ura pe Miquel pentru că voise să-i dăruiască o viață care Îl chinuia ca o rană deschisă. Însă mai presus de toate Îl ura pe cel ce pricinuise toată acea nenorocire, acea dîră de moarte și mizerie: pe el Însuși. Ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se răspîndea Încet prin vene și i-am putut citi gîndurile. Mă ura pentru că Îl mințisem. Îl ura pe Miquel pentru că voise să-i dăruiască o viață care Îl chinuia ca o rană deschisă. Însă mai presus de toate Îl ura pe cel ce pricinuise toată acea nenorocire, acea dîră de moarte și mizerie: pe el Însuși. Ura acele cărți mizerabile cărora le Închinase viața și de care nu-i păsa nimănui. Ura o existență Încredințată amăgirii și minciunii. Ura fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ura pe Miquel pentru că voise să-i dăruiască o viață care Îl chinuia ca o rană deschisă. Însă mai presus de toate Îl ura pe cel ce pricinuise toată acea nenorocire, acea dîră de moarte și mizerie: pe el Însuși. Ura acele cărți mizerabile cărora le Închinase viața și de care nu-i păsa nimănui. Ura o existență Încredințată amăgirii și minciunii. Ura fiecare secundă smulsă și fiecare respirație. Se uita la mine fără să clipească, așa cum te uiți la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rană deschisă. Însă mai presus de toate Îl ura pe cel ce pricinuise toată acea nenorocire, acea dîră de moarte și mizerie: pe el Însuși. Ura acele cărți mizerabile cărora le Închinase viața și de care nu-i păsa nimănui. Ura o existență Încredințată amăgirii și minciunii. Ura fiecare secundă smulsă și fiecare respirație. Se uita la mine fără să clipească, așa cum te uiți la un străin sau la un obiect necunoscut. Eu clătinam Încet din cap, căutîndu-i mîinile. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îl ura pe cel ce pricinuise toată acea nenorocire, acea dîră de moarte și mizerie: pe el Însuși. Ura acele cărți mizerabile cărora le Închinase viața și de care nu-i păsa nimănui. Ura o existență Încredințată amăgirii și minciunii. Ura fiecare secundă smulsă și fiecare respirație. Se uita la mine fără să clipească, așa cum te uiți la un străin sau la un obiect necunoscut. Eu clătinam Încet din cap, căutîndu-i mîinile. S-a desprins dintr-o dată și s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
le-ați dezinfectat cu apă oxigenată și cu alcool iodat... Așa-i?” Omul de paie Braic aproba din cap, cu un entuziasm molipsitor. „În cazul acesta, noi ce mai avem de făcut decât să vă strângem mâna și să vă urăm Însănătoșire grabnică!? Așa-i?” „Așa-i”, răspundea Braic, cu o voce neașteptat de vioaie, răsucindu-se neliniștit Între bandaje... „E cumva cazul”, mai Întreba, Înălțându-se pe călcâie, profesorul Perjovski, „să avem nevoie de un transplant de piele? Simțiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iar a bătut Toamna ce-a domoală Veste să-i deie c-a inceput Noul an de școală Clopoțelul drag sună voios Și ne așteaptă-n prag prietenos Globul terestru emoționat ‘Bun venit!’ ne spune Iar catalogul nou ne-a urat Numai note bune. TOAMNA “Nici una dintre voi nu mă întrece în frumusețe în bogăție! Nu credeți că peste tot, pe unde trec, pamântul îmi dăruiește rodul? Am din belșug struguri, mere, zarzavaturi și legume. Hambarele sunt pline cu porumb!” POVESTITOR
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ura; bunătatea, iertarea și iubirea le-au cuprins sufletele. Exemplul noi să le urmăm Și mai buni să ne formăm... Prezentatorul 1 Vă prezentăm acum o fată, Cea mai frumoasă din lumea toată! Dar, pentru frumusețea sa, Mama vitregă o ura. Și-ar fi vrut s-o vadă moartă. Ce necaz pe biata fată! Cred că v-ați dat bine seama , Este Albă ca Zăpada... Albă ca Zăpada: Casa este aerisită, Mâncarea este gătită, Rufele-s toate spălate, Paturile aranjate, Cozonacu-i
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
păsărelelor” Toți Vai, ce surpriză plăcută! Vă așteptăm, dragi oaspeți ai primăverii! Să-i felicităm și din partea patrulei pe cei ce respectă regulile de circulație. Voi sunteți exemplu bun, Circulați corect pe drum, Iar noi vă felicităm, Viață lungă vă urăm ! Spectatori mari și mici Care-ați fost prezenți aici Fiți atenți cum circulați Legea să o respectați! Iar acum în încheiere Vă spunem, la revedere Si-n programul care vine S-auzim numai de bine! TODERIȚĂ ȘI SEMNELE DE PUNTCUAȚIE
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Rinaldo, se întâmplă că, a venit la prima fântână, și, cum era încins de caldura, a descălecat și și-a stins dintr-o dată, atat, setea cât și tragostea. Astfel că, departe de a o mai iubi pe Angelica, el o ura acum din fundul sufletului; i se facu silă să mai umble după ea, și simțindu-se obosit de atâta drum, și-a gasit un loc mai ferit unde se întinse, cuprins aproape numaidecât de un somn adânc. Curând după aceea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dacă aceasta ar fi avut mai multă putere de a te ajuta.’’ Melissa nu a avut nevoie să spună mai mult. Dragostea lui Rogero pentru Alcina nefiind decât opera vrăjilor, ea a dispărut odat cu destrămarea lor, iar acum o ura cu tot atâta pornire câtă patimă avusese pentru ea, ne mai văzând într-însa decât viciile și ne mai simțind decât ciudă pentru rușinea care-l acoperise. Iar atunci când adat cu ochii de Alcina,uimirea nu i-a fost mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care se luptau pentru ea, a întâlnit un pustnic bătrân. Am văzut cum l-a rugat pe pustnic s-o ajute să ajungă la malul mării, dornică să părăsească Franța și Europa pentru a scăpa de Rinaldo pe care-l ura din răsputeri. Așa-zisul pustnic,care nu era în realitate decât un ticălos de vrăjitor, știind că zeilor săi cei răi n-avea să le fie pe plac dacă ar fi ajutat-o pe Angelica de aceea s-a prefăcut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe cine am văzut data trecută. Incredibil că am uitat să-ți spun! M-am Întâlnit cu Abby la Bungalow În noaptea aia În care tu ai plecat după cină. Capul lui Penelope se Întoarse brusc spre al meu. O ura pe Abby mai mult ca mine, dacă așa ceva era posibil. Refuzase să mai ia act de prezența ei de când Abby o Înghesuise Într-o sală de curs goală În anul doi de facultate și Îi spusese să n-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mi mulțumise politicos pentru că-l condusesem, Îmi explicase că trebuie să lucreze sâmbătă seara și că va lua autobuzul Înapoi. M-am gândit să plec și eu mai devreme, dar știam că ai mei se vor supăra, așa că i-am urat doar noapte bună și am Închis telefonul. —Hei, Bettina, vino și ajută-mă cu chestiile astea, vrei? Tata aranja cu drag o grămadă de bețe și de lemne de foc Într-o Încrengătură complicată. Piesa de rezistență a fiecărui Festival
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prea puteam să evit să-mi sun părinții măcar o dată, ca să-mi iau la revedere. Am optat pentru mobilul tatei, gândindu-mă că nu e deschis și că voi putea să las un mesaj pentru amândoi, În care să le urez un an nou fericit și să le spun că-i sun când mă Întorc. N-am avut norocul ăsta. —Ei, i-auzi cine e! Anne, vino Încoace, e celebra noastră fiică la telefon. Bettina, mama vrea să vorbească cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia s-au îmbrățișat dănțuind pe cadavre. Îmi pun o întrebare: de ce la Pitești au fost schingiuiți numai legionari și numai Biserica Lui Hristos a fost batjocorită? Lucrurile nu sunt întâmplătoare. Așa a fost și în războiul sfânt din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fiindcă ochii urmăreau plutirea cu unduirile șoldurilor și zvâcnetul sânilor sub iia hangiței. Simțea că îi arde toată ființa... În sfârșit, a ajuns în fața lui: ― Uite, ți-am adus ce știu că îți place. Să mănânci cu plăcere, i-a urat ea cu glas tremurat. ― Da’ ce-i cu tine? - a întrebat-o lotrul cu îngrijorare. ― Nu-i nimic. Doar că m-ai lăsat... și nu ai mai venit, atâtea zile! ― Am avut treburi, da’ spune-mi, fiertura adusă de mine
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]