3,251 matches
-
când recitesc volumul I, Ediția a II-a, „P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării”, de C. Gane, București, Editura ziarului Universul, 1937, viața social-economică dar mai ales politică a României este exact ceea ce era România la urcare pe tron a prințului Carol I, numai că suveranul a fost ceea ce i-a trebuit țării, iar oamenii politici de azi încă nu au ce oferi că le lipsește strategul și înfăptuitorul de care avem nevoie. Că așa este, iată
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vizitat biserica Sfântul Nicolae care nu era prea spațioasă și ne-am rugat în ea. Ne-a prins bine acest popas pentru reculegere după un urcuș ce ne accelerase respirația. După aceea am coborât, mersul nemaifiindu-ne îngreunat ca la urcare. Casele de pe lângă scări erau bine îngrijite. Unele aveau ușile larg deschise, încât vedeai până în interiorul lor parcă așteptau oaspeții. Ne-a mirat acest lucru. Cum pot lăsa deschis când pe lângă ei trec atâția turișri?se întreba Janeta. Probabil că
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
nceput să plouă, dar e mai mult o părere. Hai să mai dăm puțin din pedale. Peste un kilometru facem dreapta. Văd un pod imens,curbat peste linia ferată. Nu vine nici o mașină, din nici o direcție. Hai să-ți exersezi urcarea pe rampă. Să cobori e floare la ureche. La urcare să te văd. Se chinuie puțin, dar reușește. Încă nu stăpânește bine butonul care schimbă vitezele și foile. Coborâm și prindem viteză. Aerul e bun și ploaia fină ne mângâie
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să mai dăm puțin din pedale. Peste un kilometru facem dreapta. Văd un pod imens,curbat peste linia ferată. Nu vine nici o mașină, din nici o direcție. Hai să-ți exersezi urcarea pe rampă. Să cobori e floare la ureche. La urcare să te văd. Se chinuie puțin, dar reușește. Încă nu stăpânește bine butonul care schimbă vitezele și foile. Coborâm și prindem viteză. Aerul e bun și ploaia fină ne mângâie fețele. Văd că drumul continuă în linie dreaptă, fără nici o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Tânăr (Ștefăniță, 1517-1527) a preferat să-și mute Curtea la Hârlău, de unde a emis 48 de urice, spre deosebire de Suceava, de unde au fost emise 22 de urice, de Iași - 10 documente, iar din Vaslui și Huși doar 4 acte. Curând după urcarea sa pe tron, îl găsim pe domnitor în târgul Hușilor, așa cum arată actul din 28 ianuarie 1518, scris „de Oanță, în Huși”. Venise prin Vaslui, întrucât se pregătea, să le țină calea tătarilor, ce trecuseră Prutul pe la Gura Săratei, aproape de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a prăda iarăși Țara Moldovei. Petru Șchiopul (1574-1577; 1578-1579; 1582-1591) a fost ultimul domn care a avut curte domnească la Huși. La 3 octombrie 1588, el scria regelui Poloniei, Sigismund al III-lea, „ex oppido nostro Hus”, felicitându-l pentru urcarea pe tron și asigurându-l că dorește o bună vecinătate cu polonii. Prezența la Huși a domnului este confirmată și de două documente interne, unul din 6 octombrie 1589, când dă o carte de judecată pentru o moară lui Vasile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Istanbul, de unde se va întoarce ca domn al Moldovei. Avea o vastă cultură; era idealist, știind a vorbi și a scrie în 11 limbi clasice și europene, iar la maturitate a scris numeroase lucrări. A fost primul istoric român. La urcarea pe tron, boierii erau îngrijorați, pentru că în tinerețe, în timpul domniei fratelui său, Antioh Cantemir (domn între anii 1695-1700, 1705-1707), „era atunce nerăbdătoriu și mânios, zlobiu la beție, și-i ieșisă numele de om rău. Iar acmu viind cu domnia, nu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și pe la Iași, alții pe Prut și ca niște oșteni păgâni ce era, toți stricăciuni făceau”. O acțiune militară tipică în acea perioadă a avut loc în 1713. Fiind hotărât să-l sprijine pe Stanislav T. Lesczynski (1704-1709, 1733-1735), la urcarea sa pe tronul Poloniei, o armată otomană a pornit spre Huși (Dschudschu) cu 60.000 de soldați, sub comanda seraschierului Abdi-pașa și a hanului din Crimeea, Kaplan Ghirai I. Deoarece Austria a dezaprobat intervenția militară, oștile otomane au fost nevoite
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu adevărat decenii mai târziu, când va fi realizată canalizarea localității. La început de secol, presa sesiza publicul hușean asupra unor dificultăți de aprovizionare, acuzând autoritățile, conform tradiției. De pildă, în 1905, primarul D. P. Andriescu era făcut vinovat de urcarea prețurilor la carne: „își petrece mai mult tinerețele pe la București, iar ajutorul său D-l Tomiță Chisacof să face că n-aude, nici vede ... De pe urma însă acestei indolenți sufere obștia fiind pusă la dispoziția evreilor casapi de a urca prețurile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ori și să apreciez distinsele sale calități. Pe cât era de rece în recepțiunile oficiale, pe atâta era de afabil și prietinos în audiențile particulare. Avea simțimente democratice și nu prea iubea așa-numita elită socială, care a doua zi după urcarea lui pe scaun începu a-i pune bețe în roate și a-i întinde felurite curse, pentru că în ochii ei avea marele păcat originar de a nu fi făcut parte din înalta protipenda 73. După plecarea lui Vodă Cuza orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trecând sate, curmezișind păraie și, în sfârșit, am ajuns la Târgul Neamțului unde am opus ceva la inimă, cum zice românul, și ne-am odihnit puțin, pentru că tot în acea zi era să ne supunem la o mai mare osteneală, urcarea la cetate, care ni se înfățoșa de pe creasta munților ca un cuib de vulturi. De mic copil ruinele acelei cetăți îmi fermecau privirile și mă făceau să visez, și abia atunci am avut prilejul fericit să-mi satisfac dorul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
râs, așa că toți schilozii se pot sui dormind pe Rigi, pe Pilat și chiar pănă la un loc pe imaculata Iungfrau; mâne, poimâne se vor sui poate și pe Mont Blanc. Avea dreptate Tartarin să nu mai creadă în primejdiile urcărilor pe munții Șvițerei. Astăzi nu ai nevoie să fii barbat în toată puterea cuvântului, cu inima sănătoasă și plămânii teferi în piept, să ai picior zdravăn de munte, cap nesupus amețelei, ochi care să nu se orbească de albeața omătului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
moderne. Așadar, a doua zi în zor de ziuă noi câteșipatru: tinerii însurăței, Iacob Negruzzi și eu, călări pe câte un catâr și întovărășiți de doi călăuzi și un purtător de merinde, am plecat să urcăm Pierre-à-voir (2467 metri înălțime). Urcarea nu-i tocmai grea, nici periculoasă, deși muntele e cu aproape 500 metri mai înalt ca Ceahlăul, însă pe titva lui încoronată cu niște stânci colosale, cărora ploile și fulgerile le-au dat forma bizară de unde își trage numele, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
când aveam stăpânul înainte. Însă, ceea ce a pus frâu entuziasmului nostru a fost nu atât greutatea întreprinderei pre cât scumpetea ei. În sala de mâncare sta aninată pe părete o tabelă pe care erau însemnate prețurile tuturor escursiunilor din împrejurimi. Urcarea pe Mont Blanc era taxată atunci cu o mie de lei de persoană în care preț erai obligat a lua doi călăuzi și un purtător de bagaje. Această sumă era cu mult prea mare pentru modestele noastre pungi. Văzând așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru a ne sui pe Rigi, Iacob Negruzzi și eu am închiriat, în scop de economie, un singur catâr cu înțelegere între noi ca fiecare să-l călărească câte o jumătate de oară și apoi să-l treacă tovarășului său. Urcarea pe Rigi nu e tocmai grea, drumul e bine tăiat în munte, fără suișuri prea repede, fără prăpăstii amețitoare, aș putea zice că e mai comod de escaladat decât Ceahlăul nostru. Pe atunci eram tânăr, sprinten, sănătos, deprins cu munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o cameră rezervată (odaia nr.2, cu vedere princiară spre parcul cu statui, mierle, iarbă pașoptistă). Instituția noastră muzeală se afla în ample lucrări de restaurare. Cimitirul fusese strămutat creștinește. Un șanț enorm, adânc și umed (fulguia bacovian) ne flanca urcarea pe aleea muzeului. Veneam de la o seară culturală densă, dialogată... Întunericul căii de acces îl făcuse pe Don Cezar să mă ia de braț și să mă avertizeze că asfaltul e lunecos (rugasem de mai multe ori echipa de constructori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dacă Sorescu va fi fost, într-un fel oarecare, pedepsit pentru acele epigrame. Dar subsemnatul a avut de pătimit ani lungi din cauza pamfletului. Elanul tinerilor studenți trebuia potolit, mai ales după manifestările dedicate aniversării a cinci sute de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare. Eram înfricoșați de represaliile care s-au dezlănțuit și nu ne mai ardea de... literatură. "Cuvântul nostru" nu a mai fost copiat, deoarece nimeni nu avea curajul să scrie în alt mod decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
concurs organizat într-un oraș obscur sau comună de pe cuprinsul Europei, unde simpla prezență sau trimitere de texte, indiferent de valoare, îți aduce neapărat o diplomă de participare. Un premiu important este consfințirea unor calități, este recunoașterea unei valori, a urcării în ierarhia breslei. El este un moment la care te gândești, pe care îl pregătești, intrând în competiție cu tine și cu ceilalți. Când am câștigat primele mele premii de interpretare eram încă adolescent. La 18 ani obțineam premiul III
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
al optulea. Ce ciudați suntem! Duminică, 13 ianuarie, la orele 7 dimineața, Nicoleta și Silvia plecau la București, cu un avion AN-24 al Companiei "Romavia" pentru a fi prezente la funeraliile tatălui și, respectiv, bunicului lor. Le-am condus până la urcarea în avionul vechi și cam hodorogit. Le-am încurajat să fie realiste, subliniind că "toți suntem muritori, dar în viață avem niște obligații, unele plăcute, altele chiar dezagreabile, pe toate trebuie să le trăim cu curaj și detașare". Am convenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
rezonanță pentru România, am citit cu dezgust. Este vorba dspre academicianul istoric Dinu Giurăscu, care printre multe altele îl acuză pe N. Ceaușescu de demolarea "Stadionului Republicii". Până în 1950, începând cu 8 iunie, acolo începeau serbările străjerilor cu ocazia omagierilor urcării pe tron a regelui Carol II-lea. Acesta a fost stadionul cel mai mare pe care l-au demolat comuniștii. Auzi,popor român nenorocire? Apoi a fost contruit stadionul 23 August (Lia Manoliu) care există și va fi reamenajat. Nu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mă asigură că cei rămași - majoritatea - pentru o zi în plus la Lille vor fi în câștig. Vom vizita Villa Mont-Noir (astăzi o casă de creație pentru scriitorii europeni), unde și-a scris câteva dintre cărțile sale Marguerite Yourcenar. La urcarea în autobuze, primim din partea gazdelor drept cadou câte un stilou - mai mult decorativ decât utilizabil, e foarte mare - și câte un ceas de mână. Ghidul, o femeie care vorbește o engleză c-un puternic accent franțuzesc, ne descrie cu lux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lăuntrică. Nu mai eram eu parcă. Dădusem bagajul la control și mai departe ei s-au ocupat să ajungă În avion. Dădusem și pașaportul să-mi pună viza de ieșire din țară. Mi-l dăduseră Înapoi și așteptam anunțul cu urcarea În avion. Așteptam Într-o sală mare, cu lume multă. Eram ca o pasăre sau ca un fluture care pluteam Între cer și pământ. Într-o livadă cu pomi În floare unde zburau tot felul de păsări și tot felul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lor În schimbul a câțiva dolari. Așa ne-au urcat și pe noi toți. Ar fi fost minunat să urcăm și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți admira peisajul care este la poalele Urcarea pe Muntele Tabor și Împrejurul muntelui. Sunt sate de arabi. Vezi Nazaretul, Capernaum-ul, Marea Tiberiadei, Nain-ul, Valea Iordanului, Cana Galileii și altele. Apoi vezi munți cu diferite forme. O frumusețe unică aș spune eu. Cât privești, nu te mai saturi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
să urcăm În Muntele Sinai. După vreo 300 m Începi să urci pe munte. Cu multă anevoie se urcă. Sunt peste 3.000 de trepte. Treptele sunt pietre mai mici. Mai mari sunt pe margini, ca să nu cazi În prăpastie. Urcarea este ca și cum ai urca un deal pe piatră de macadam, aș putea spune. Și uneori ca să treci treapta e cam greu, că e cam Înaltă, și atunci te mai cațări puțin. De voiești Încerci și Domnul te ajută. Se spune
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
că-i un sfânt cel ce s-a ostenit și a făcut aceste trepte. Domnul fie binecuvântat și călugărului să-i dea cununa În Împărăția Sa! Loc În Rai să-i facă. Era lună și frumos și Încet-Încet am Început urcarea. Noi n-am fost pregătiți să fi luat lanterne. Am urcat la lumina lunii și ne-a luminat Dumnezeu calea. N-o să uit niciodată cu câtă nevrednicie am urcat și cât curaj și bucurie am avut. Aveam În mine o
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]