6,525 matches
-
ochi, iar barosul venea spre el vâjâind ca un buzdugan aruncat de zmeul Anton țiganul. -Nuuu ! Nuuu ! De ce ? De ce ? încerca Tudorel să se apere cu mâinile și cu nuiaua. -Pentru că nu cunoști numerele la cheile fixe și la șurubelnițe ! urla zmeul Anton. Nu știi să deosebești ciocanul de baros, nătărăule ! N-ai să înveți niciodată mecanica ! Ți-e gândul numai la colinde și bolindeți, tâmpitule ! Pe el, barosule ! Și sculele îl loveau tot mai îndârjite. -Nuuu ! Nuuu ! alerga și plângea
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
vorbele astea? Niciun răspuns. -Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te sfâșiem ! Te sfârtecăm ! Uuu ! -Nuuu ! Nuu ! Ce v-am făcut ? plângea Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau monștrii, care urlau numai în creierul lui. -De ce sunt vinovat ? plângea cu sughițuri. -Pentru că nu ai fost ascultător
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te sfâșiem ! Te sfârtecăm ! Uuu ! -Nuuu ! Nuu ! Ce v-am făcut ? plângea Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau monștrii, care urlau numai în creierul lui. -De ce sunt vinovat ? plângea cu sughițuri. -Pentru că nu ai fost ascultător și ai mințit ! urlau tăcând monștrii. -Nuuu ! Nu-i adevărat, plângea Tudorel lovindu-i disperat cu nuiaua. La un moment dat i se
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
sfâșiem ! Te sfârtecăm ! Uuu ! -Nuuu ! Nuu ! Ce v-am făcut ? plângea Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau monștrii, care urlau numai în creierul lui. -De ce sunt vinovat ? plângea cu sughițuri. -Pentru că nu ai fost ascultător și ai mințit ! urlau tăcând monștrii. -Nuuu ! Nu-i adevărat, plângea Tudorel lovindu-i disperat cu nuiaua. La un moment dat i se păru că și sculele din atelierul mecanic veniseră aici în Țara Întunericului încercând și ele să-l lovească. Cheile fixe încercau
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
ochi, iar barosul venea spre el vâjâind ca un buzdugan aruncat de zmeul Anton țiganul. -Nuuu ! Nuuu ! De ce ? De ce ? încerca Tudorel să se apere cu mâinile și cu nuiaua. -Pentru că nu cunoști numerele la cheile fixe și la șurubelnițe ! urla zmeul Anton. Nu știi să deosebești ciocanul de baros, nătărăule ! N-ai să înveți niciodată mecanica ! Ți-e gândul numai la colinde și bolindeți, tâmpitule ! Pe el, barosule ! Și sculele îl loveau tot mai îndârjite. -Nuuu ! Nuuu ! alerga și plângea
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DE CÂTE ORI MI-A VENIT SĂ URLU Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Of, Doamne, de câte ori mi-a venit să urlu nu știu cum ai făcut cum te-ai zbătut cum m-ai luat în brațe făr‘ să fi văzut
DE CÂTE ORI MI-A VENIT SĂ URLU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342730_a_344059]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DE CÂTE ORI MI-A VENIT SĂ URLU Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Of, Doamne, de câte ori mi-a venit să urlu nu știu cum ai făcut cum te-ai zbătut cum m-ai luat în brațe făr‘ să fi văzut că m-ai abătut de la-un drum bătut în cuie de năut în gri de temut de mormânt tăcut și m-ai legănat
DE CÂTE ORI MI-A VENIT SĂ URLU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342730_a_344059]
-
ai abătut de la-un drum bătut în cuie de năut în gri de temut de mormânt tăcut și m-ai legănat fără de păcat și m-ai mângâiat pe capul plecat pe umăr lăsat lin și apăsat și n-am mai urlat eu doar m-am rugat... Referință Bibliografică: De câte ori mi-a venit să urlu / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778, Anul V, 13 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DE CÂTE ORI MI-A VENIT SĂ URLU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342730_a_344059]
-
temut de mormânt tăcut și m-ai legănat fără de păcat și m-ai mângâiat pe capul plecat pe umăr lăsat lin și apăsat și n-am mai urlat eu doar m-am rugat... Referință Bibliografică: De câte ori mi-a venit să urlu / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778, Anul V, 13 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DE CÂTE ORI MI-A VENIT SĂ URLU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342730_a_344059]
-
și-n suflet la noi Și ploaia-i cu gust amar de nevoi Și frigul pătrunde până la os Piciorul e gol descălțat de frumos Căci cerul se varsă in suflet de om... Speranța-i o frunză ruginită-ntr-un pom Urlă pământul de-atâta durere Cand jalea din lacrimi tributul și-l cere. Haina nevoii devine prea grea Când urlă minciuna și viața ne-o vrea! Și cât să înduri și cât să mai taci Când ploaia se varsă peste lume
ŞI PLOUĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341615_a_342944]
-
e gol descălțat de frumos Căci cerul se varsă in suflet de om... Speranța-i o frunză ruginită-ntr-un pom Urlă pământul de-atâta durere Cand jalea din lacrimi tributul și-l cere. Haina nevoii devine prea grea Când urlă minciuna și viața ne-o vrea! Și cât să înduri și cât să mai taci Când ploaia se varsă peste lume cu draci Și masa e goală și foc nu e-n vatră Mai încă puțin și-ajungem o șatră
ŞI PLOUĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341615_a_342944]
-
otrăvită a răzbunării în mod expres către fostul său camarad de pradă, camarad devenit brusc, în urma unei permutări firești de rol social, dușmanul său de moarte închipuit. Și, cu toate că presupusul inamic a ales, pentru moment, să tacă, felina ucigașă atacă, urlând cu zbierăte la fel de pr-istice în dreapta și în stânga fără oprire, stârnește cu bună știință felurite patimi și declară pe un ton nonșalant colectivității cât de mult are aceasta de pierdut, dacă nu se raliază „luptei” sale patriotarde întru decimarea definitivă a
ZIUA NEAGRĂ A LEOPARDULUI ROZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341641_a_342970]
-
unghie câțiva neuroni. Dar din gâtlej i-a vuit brusc un urlet canibălesc ce s-a ridicat peste vacarmul general, a dat ochii peste cap și a căzut mort. Dintr-odată toți ceilalți canibali au început să se uite speriați, urlând, unii la alții; Au luat-o la fugă, si au dispărut într-un val de praf, pe toate drumurile care duc spre Romă. Ai ridicat din umeri, privindu-mă cu un zâmbet superior care-mi sugera un: „Nu ți-am
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
trebuie, râșnind cafeaua, fiindcă multe-ți sunt păcatele. Pe de altă parte eu m-am lipit de măiestrie că tiparul de apă în cunoștință depravata a unor talente risipite ici și colo cu o mulțime de oameni disperați care-mi urlau tot felul de lucruri cum ar fi om-mane-padme-hum sau slăvit-sa-fie-domnul sau allahu-akbar sau nu-există-dumnezeu poftind de-a valma unii după alții în timp ce sorbeau niște cocktailuiri în care pluteau proprii lor ochi - ieșiți de multă vreme din tigve. Singurele cuvinte pe
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
Încerc să culeg bucăți din vise, din nopți neînvinse; și te aleg. Colaj de vremuri trecute, pe munte alerg, cu aripi tăiate de străzi; și m-arunc de pe stâncă cântec cu vrăji, Prăpastia mea e adâncă. Și-mi vine să urlu, Ei n-au urechi, doar gurile pale, uriașe și negre perechi de ochi. Visez să mă vindec, Cu ceaiuri de așchii. Dar cui să mă judec? În ce să m-amestec? Noaptea-i un cântec. Pe mine mă caut, în
POEME GRENA de ANDREEA CRISTINA VÎRLAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340591_a_341920]
-
în casa goală pe jumătate și în dezordine, într-o atmosferă deprimantă de apocalipsă. Dimineața pun lacătul la ușă și cu sacii în spinare plec la unul din cei care promiseseră că mă duc la gară. Când am plecat câinele urla lugubru în curte, bietul animal conștientiza nenorocirea probabil după agitația oamenilor și probabil simțea că nu își va mai vedea niciodată stăpânii. Cu ochii în lacrimi nu am fost în stare să mă uit în ochii lui Azor, așa îl
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
Unde se scurge tot lichidul? Hei, dar în felul ăsta nu voi rezista! Mă zbat cu toată forța prin lichidul care se împuținează până la ultima picătură. Nu mai pot respira și în ultimele zbateri văd obiectul ce se îndreaptă rece, urlând a metal ruginit spre mine. Nu i-am mai simțit atingerea. Astăzi mama mi-a curmat existența acestei vieți. Misiunea mea s-a oprit fără a incepe măcar. Sau poate am fost doar o parte a unei alte misiuni. A
POVESTEA INTRUPARII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340617_a_341946]
-
Păi nu-ți spusei că mașina dumitale nu face nici cin’șpe? Ca să fiu om cu dumneata, accept unșpe, hai, cifră rotundă, cum îți place, fie douășpe. Că mi-e milă de dumneata, că...și eu sunt creștin. --Nuu! a urlat Mototolea, care a-nceput negocierea. Fie șaizeci, nici un leuț mai puțin! --Iar începi cu fițe negustorești? dădu din mâini, sictirit, Nae. Bine, fie șaișpe, asta, așa, ca să-ți fac pe plac. --Cincizeci! se ambală Mototolea. --Mă, nea Moto, nu ți-
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
după câteva minute și se ridică.): Fiindcă am dat afară toți măgarii din țară am rămas singur! Doamne, ce dezastru în casa asta! Geamuri și sticle sparte, scaune rupte sau răsturnate, praf și noroi peste tot, iar eu sunt singur. Urlă durerea în mine și nu am cui să spun. Pereții s-au transformat în peșteră aruncându-mi ecoul în propriile urechi. Dau un regat pentru o nevastă! (Îngenunchează în fața patului): Dezdemona, astăzi iubirea fața de tine mă îngenunchează. Ți-am
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341178_a_342507]
-
drept pentru care de obicei te prefaci că nu există: „Am avut noroc...” I-am dat un număr de telefon și l-am rugat să mă sune de câte ori e nevoie. M-a mai sunat câteva zile mai târziu și aproape urla la mine. Mă întreba de ce nu am luat toți cursanții școlii ca să vin, citez: „Dracului în Piața Victoriei?!!!”. Nu m-am supărat pe el, pentru că disperarea lui era a noastră, a tuturor. Îi înțelegeam agitația. Putea să mă și înjure
„Ăștia vii ne simțim toți vinovați. M-am luptat pentru un loc în față și nu pot să trec peste asta. Vreau să mor...” () [Corola-blog/BlogPost/337941_a_339270]
-
M-am oprit în drumul spre casă să aprind o lumânare. Pe lângă miile de luminițe aprinse, trona banner-ul cu ”nimic nu s-a schimbat”. Gol în stomac și atât. Aș fi vrut să găsesc în mine puterea de a urla tare: Băăăăi, nu e așa! Voi nu vedeți? Chiar nu vedeți? Știm mai multe, suntem mai mulți, simplul fapt că există luminițele astea după un an, e ceva. Nu aș fi putut însă să scriu un text despre cum niște
Am vrut să văd dacă s-a schimbat ceva după Colectiv și timp de o săptămână am făcut un experiment. Ce am înțeles la capătul lui () [Corola-blog/BlogPost/337940_a_339269]
-
în cap!” Înainte de a fi persoană fizică autorizată și de a lucra pe bază de proiecte și clienți, am fost angajată într-o companie. Soția patronului, care de altfel ocupa și funcția de director financiar, se plimba pe holurile companiei, urlând că „aici este dictatură, nu democrație, ca să vă intre în cap!”. Nu voi insista asupra neregulilor din acea companie. După primele două luni, în care am văzut cum stau lucrurile, revolta fierbea în mine. Am vorbit cu ceilalți colegi și
Singurătatea protestatarului. Și o amintire umilitoare cu soția patronului care urla la noi () [Corola-blog/BlogPost/337965_a_339294]
-
faci! Teoretic. Numai că tanti, refuzând să se legitimeze, a legitimat, în schimb, circul, deoarece poliția, conform procedurii legale, a trebuit să o încătușeze spre a o duce la secție. Ți-ai găsit! Tanti cetățean a început să se victimizeze, urlând aiurea-n tramvaiul pe care nu l-a prins ba „Criminalilor!”, ba „Dați-mi drumul, criminalilor care sunteți!”, ba „Ăsta nu e sistem de apărare!”, spre bucuria parcagiilor, a cerșetorilor și vânzătorilor de bulendre și ceasuri contrafăcute din centrul Bucureștiului
„Ce-a făcut, a dat în cap? A trecut și ea pe roșu, săraca!...” Filmul cu femeia de la Unirii spune totul despre România și români () [Corola-blog/BlogPost/338005_a_339334]