2,982 matches
-
după dânsul, cum ieșea pe ușă, între cei doi milițieni, cu înspăimântătorul presimțământ, că-l vedeam pentru ultima oară... Și, ca o străfulgerare, înaintea ochilor mi s-a arătat...Golgota cu cele Trei Cruci... Totul se petrecu repede... ca un vârtej. Dar, n-am apucat să ne revenim din uimire, că, în clasă intră ca o furtună, Părintele spiritual Ulea. Preotul Gheorghe Ulea, era un om direct și dintr-o bucată... și, întrebă, cu vorbă repezită de nonconformist, așa cum îi era
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
afla într-o larmă înăbușită. Fără a vroi, pașii mă purtau singuri... La capătul străzii, în dreptul cârciumei, „La cucoșul tânăr”, din colț cu Ștefan cel Mare, mă pomenii luat de mulțime. Cârciuma gemea de mușterii... prinși în alt fel de vârtej, decât cel din Piață. O bună parte din mulțimea înghesuită pe străzile lăturalnice, rămase tăcută.. într-o tăcere grăitoare... într-o expectativă, parcă... Altă parte.. sub un simțământ de adâncă mâhnire, stătea neclintită și mută numai ochii le rătăceau a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trăiește prin spirit... Este o revelație a lumii spirituale...”. „Adolescentul” a fost odată... sunt doi oameni diferiți,.. Adolescentul vioi de atunci, față în față cu palidul bătrân de azi... Mintea mi se încețoșă, prinsă cu întreaga-mi ființă, într-un vârtej amețitor. „ - Să mai așteptăm... poate mai vine cineva..!”, frânse tăcerea unul din colegi, spulberându-mi gândurile... Dar, din nou, gândul tiranic nu mă slăbi și mă purtă la Vasile Cazacu.. „ - Tari’aș vini, măi... Poati’a faci Dumnezeu o minuni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să mântuie locurile acelea, sau poate un incendiu devastator. În vis, am dat foc Romei. Orașul întreg, cu palate de aur și foruri celebre, cu toate cele șapte coline mitice, fierbea în magma clocotită, topindu-se lent și dispărând în vârtejul gigantic al unui nămol fecaloid. Eu înotam cu mare dificultate în acest fluviu pestilențial, stâlcit între o mulțime de trupuri răsucite strâns în amplexuri perverse. Aerul întreg era năclăit de un miros putred de sex. Când eram gata să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
observ că miturile încearcă să se adapteze transformărilor ludice. În miezul lor dur, ele păstrează o traiectorie formală asemănătoare mutațiilor inventate de fantezia copiilor. Pot adăuga la aceasta conștiința faptului că nimic nu rămâne imuabil și că totul se schimbă. Vârtej Mă opresc îndelung și ațintesc cu ochii măriți de spaimă întunecimea apei ce se rotește într-un vârtej amețitor, format undeva în adânc. Acest hău invizibil absoarbe tot: ființe vii și obiecte. Am văzut pescăruși atrași acolo, dispărând în centrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
asemănătoare mutațiilor inventate de fantezia copiilor. Pot adăuga la aceasta conștiința faptului că nimic nu rămâne imuabil și că totul se schimbă. Vârtej Mă opresc îndelung și ațintesc cu ochii măriți de spaimă întunecimea apei ce se rotește într-un vârtej amețitor, format undeva în adânc. Acest hău invizibil absoarbe tot: ființe vii și obiecte. Am văzut pescăruși atrași acolo, dispărând în centrul ochiului aceluia absorbant și nemaiântorcându-se la suprafață. Peștii care nimeresc acolo sunt înghițiți dintr-o dată. Am aruncat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
scolastică, devenind prizonierul numai al textului. Este exact cum a scris Umberto Eco: „Chiar dacă Ovidiu n-ar fi existat niciodată, această carte a lui Mincu m-ar fermeca tot atât de mult”. Ovidiu, așadar, devine pentru cititor doar un om, azvârlit de vârtejul existenței departe de lucrurile cu care era obișnuit: bogăție, ambiții, glorie, iubiri. În juru-i, el are acum o lume sălbatică și-n inimă o disperare care-l gâtuie. Și totuși, odată cu trecerea timpului, el simte cum i se prăbușește mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
etatizată și planificată la cea de piață. Cu cât ai multe alternative, cu atât cumulezi și frustrări, fiecare alegere însemnând pierderea celorlalte posibilități. Nu mi-a trecut prin cap să emigrez, căci nicăieri nu putea fi mai interesant decât în vârtejul anilor '90. Asistam dinăuntrul malaxorului social la nașterea democrației trecând, simultan, ca oricare cetățean din Est, prin durerile și uimirile schimbărilor personale. Am ales să limpezesc întâi primul cerc al vieții mele: am divorțat și am decis să fac ,,adevărată
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
conștiente de capcanele dependenței economice, de valorizarea femeilor mai degrabă ca și corp și nu ca minte, în societățile patriarhale, feministele fac tot posiblilul pentru ca în viața lor de zi cu zi să spargă aceste capcane. Se aruncă astfel în vârtejul carierei (independență economică, creșterea stimei de sine) nu doar de dragul acesteia, ci fiind conștiente că numai așa vor putea intra în relații realmente parteneriale sau în care acestea să negocieze de pe poziții de egalitate cu bărbații. De asemenea, acestea dezvoltă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
altă parte, povestea vieții îmi pare mai degrabă o alcătuire multicoloră de istorii întrețesute, ce pot fi înțelese și autonom, dar care abia printr-o privire de ansambu capătă un înțeles mai profund. În același timp, subiectivitatea naratorului, prins în vârtejul propriilor amintiri, îl condiționează pe acesta la concluzii necesarmente limitate. Doar cititorul poate pune, în opinia mea, cu adevărat punctuația necesară istorisirii de față, scoțând la lumină sensurile care trăitorului îi scapă. Iar așa povestea va căpăta viața ei aparte
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
conștiente de capcanele dependenței economice, de valorizarea femeilor mai degrabă ca și corp și nu ca minte, în societățile patriarhale, feministele fac tot posiblilul pentru ca în viața lor de zi cu zi să spargă aceste capcane. Se aruncă astfel în vârtejul carierei (independență economică, creșterea stimei de sine) nu doar de dragul acesteia, ci fiind conștiente că numai așa vor putea intra în relații realmente parteneriale sau în care acestea să negocieze de pe poziții de egalitate cu bărbații (Diana Neaga). Despre externalizarea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
privind adoptarea socială este satisfăcut și uniunea cu alții din aceași clasă este dovedită. Forța imitației inconștiente și conștiente conduce ușor pe cineva și de multe ori împotriva sensului comun al adoptării modei prevalente. 2. Individul este frecvent atras de "vârtejul" modei datorită temerii de dezaprobare socială [...]. Mulți oameni protestează împotriva modei, dar în prezent, aceștia sunt văzuți ca adoptând-o datorită presiunii sociale neînțelept exercitate. Există o axiomă printre mulți oameni că un individ nu este integrat în viața socială
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
ahtiați după un sens măreț căruia să-i închine viața și alții indiferenți față de sensul vieții proprii și față de sensurile pe care vor să le impună primii? Istoria este deseori tulburată de oameni care au sacrificat existențe, atrăgându-le în vârtejul sensului pe care au dorit să-l dea vieții lor. În varianta aceasta răul este inserat deseori pe o perspectivă metafizică tare; adică într-o periculoasă vecinătate a binelui. Travaliul discontinuu la ceva (o carte, spre exemplu) permite ca acesta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de către atenția noastră. Esența noastră ideatică își capătă clipă după clipă conturul pe seama alegerii și în contextul anulării continue a unora din posibilitățile noastre de gândire. În felul acesta suntem și toate gândurile pe care ni le-am refuzat în vârtejul continuei alegeri de sine. Aflarea instanței de decizie în domeniul competiției pe care ideile o desfășoară în mintea noastră ne-ar conduce mai aproape de înțelegerea de sine. Până atunci suntem nevoiți să rămânem în stratul libertății și responsabilității hotărât de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sănătoase vieți de familie care nu e tulburată de ieșiri la restaurante, În localuri de noapte, la concerte și expoziții”411. Capitala federală beneficiază de o clima călduroasă vara, când simți cum vibrează aerul, iar când bate vântul e un vârtej 410 Ibidem, p. 43. 411 Ibidem, p. 44. 260 uscat care aduce nori uriași de praf și nisip. Când plouă, curge apa ca din potop, făcând să se reverse râul. Iarna este destul de frig. Străbatem o parte din arealul capitalei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se poate Întâmpla? Ce urmează? Invoc În gând, cu disperare și mânie, zei cunoscuți și necunoscuți din calendarul creștin, budist, hinduist, panteist, Forța Absolută, ca și cum Cerurile, transformate În infernuri arzânde, aveau timp de ruga fiecărei gângănii, pulbere măruntă bătută de vârtejurile soartei!!! Mașina Înainta cu prudență, prin micile localități rurale, unde oamenii Își continuau munca ca și cum nimic nu i-ar fi perturbat. Totul părea o „joacă” macabră a zeilor cu care erau obișnuiți. Doar 40 km ne despărțeau de Marele Vis
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
strălucirea gălbuie a undelor sale În curmezișul negru și Încâlcit al tufărișului. Această nemărginită rostogolire de ape, ce-mi zbura pe dinainte, Îmi smulgea privirea din ochi și, cu iuțeală de vijelie, o târa la vale pe cursu-i neoprit... Vârtejul amețelii mă cuprinsese... Închisei ochii... prin Întuneric rămase Încă viu și Îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului... Trecu, poate, o clipă... Trecu, poate un veac...cine știe?!!! Ajungem, Într-un târziu la Busan, cel de-al cincilea mare oraș portuar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
jandarmi și preoți ? Mai târziu, în jurnalul de seară al unei televiziuni comerciale, am văzut imagini cu biata femeie. „Ciudat sau diavolesc ? Cutremurător !”, scria pe ecranul televizorului cu litere mari, galben-fosforescente, pe fond negru. În cele din urmă, tot acest vârtej de oameni și sfinți iese pe ușile larg deschise, pierzându- se pe străzile din împrejurimi, în sunet de clopote și toacă, în miros de tămâie și busuioc. Pelerinajul a început. În fine, la sosirea în hotel, la care m-am
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a mărcii”. Fete de la „sampling”, studente și ele, la fel ca și cele îmbrăcate în costume naționale din fruntea cortegiului, trag în jos de fustele lor prea scurte, mov, culoarea dominantă a locului, și se uită uimite și tăcute la vârtejul uman ce mătură acum întregul bulevard, în sunet de toacă și cântări bisericești. Tăcute sunt în acest moment și boxele de mari dimensiuni, de la scena din apropiere, acolo unde se desfășoară spectacolele din cadrul „Sărbătorilor Iașiului”. Fetele mov desenează și ele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mă întorc rapid la Catedrală, tocmai la timp pentru a asista la „ieșirea moaștelor”, după cum o spune cumva egal, fără emoție, un alt preot din zonă ocupat cu inventarierea și colectarea acatistelor și pomelnicelor depuse de pelerini. Pe scurt : un vârtej compus din camere de televiziune, aparate foto digitale, telefoane mobile. Toată lumea pare a fi obsedată de un singur fapt : cum să facă pentru a strânge cât mai multe imagini memorabile de la prețiosul eveniment. Logica jurnalului televizat combinată cu cea a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se întrepătrunde cu simțul vederii "ca și cum te-ai/ vedea pe însuți tine de la o depărtare arsă/ ...cu dureroasa atingere prin mădularele trupului" și operațiile abstracte ale activității nervoase "străbat creierul cu sfâșietoare lumină". Gândurile "se aud", "liniștea-i suptă-n vârtej uniform/ și vin sentimentele-o știu/ după foșnetul ierbii, verzui și târziu/ după pocnetul monoton din cristale". Rar apar referiri despre gust la Nichita Stănescu acru, sărat, dulce-amar, cuprinzând toate formele simțului într-o metamorfoză a spiritului ce străpunge, care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al învierii. Ajunsă la capătul clopotului, ființele renăscute trec într-o nouă lume, ca și cum ar fi fost conduse de Noe în ciclul următor, într-un alt clopot. Imaginea se suprapune semantic talismanului abracadabra, formând liniile de forță ale unui puternic vârtej care înghite forțele rele, atrase fiind în abisul de unde nimic nu se mai întoarce. În clopot există apă, plutirea carului, a arcei este pe ape în spirală, deci ape subterane, tributare energiei inconștientului, puterilor nedeslușite ale sufletului, ale motivațiilor secrete
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
forme se întrepătrunde cu simțul vederii ca și cum te-ai/ vedea pe însuți tine de la o depărtare arsă/ ...cu dureroasa atingere prin mădularele trupului și prin abstractul activității nervoase străbat creierul cu sfâșietoare lumină. Gândurile se aud, liniștea-i suptă-n vârtej uniform/ și vin sentimentele o știu/ după foșnetul ierbii, verzui și târziu/ după pocnetul monoton din cristale, iar uneori, cuprinzând toate formele simțului într-o metamorfoză a spiritului poetul este străpuns O știu după scoicile-nfipte în pietrele lungi, după gustul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ce redă armonia. Haosul nu înseamnă disarmonie ci matricea imensei armonii divine. Și totuși permanent cuvântul amintește de timpurile străvechi: "Cuvintele se roteau între noi,/ înainte și înapoi/ și cu cât te iubeam mai mult, cu atât/ repetau, într-un vârtej aproape văzut,/ structura materiei, de la-nceput898". Acolo unde ajungem doar prin rugăciune, prin adorație profundă și tăcută, întâlnim pe Dumnezeu, un Dumnezeu al reflexelor, vastul reflex al Luminii. E incompatibil cu capacitatea gândirii de a închipui și al limbii de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
soprii noi, fâșii de haos stârnite din eternul pur, Și totu-atâta-i de departe, că pare celor ce-l veghează Înminunați că giuvaerul încremenit e în azur. Ah, totul pare visul unui imens capriciu ce crează, Căci repedele-ndepărtatul vârtej ce-asvârle împrejur Sori noi, sori albi și albul haos din care-alți sori se-nfiripează E ca opalul fin prin care o rază palidă filtrează Ori ca nălucile ușoare, tăcute și cu-n șters contur, Ce din neant scot visătorii și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]