2,639 matches
-
mai trăiesc; Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am strâns Nimic folosind; 451 {EminescuOpVI 452} Ah, lumina mea, Iată plec, mă duc, Pre tine te las Și-n mormânt m-arunc; Adio, iubită, Ah! nu te mai văz, Călător eu sunt Din lume mă pierz. No. 56 Voi să mor făr de simțire De-a copilei drăgostire; Ticălos amor ce ești, La ce mă deosebești Viața-mi tiranisești, Inimioara mi-o rănești? Iar de vei să judeci drept
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
n-am dormit, Ah! pe zi n-am odihnit, Ca un rob amorului Arz în para focului. Că am vrut să - nnebunesc Frumusețea să-ți privesc; De unde am fost am și venit În olac și m-am grăbit Să te văz și să-ți vorbesc Ca unul ce te doresc; De unde nădăjduiam La gândul care-l aveam, Văz că mi-ai făcut părăsire De a mea dulce iubire Și te-ai apucat cu alții, Calicii și blăstămații, Parcă - ar fi mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că am vrut să - nnebunesc Frumusețea să-ți privesc; De unde am fost am și venit În olac și m-am grăbit Să te văz și să-ți vorbesc Ca unul ce te doresc; De unde nădăjduiam La gândul care-l aveam, Văz că mi-ai făcut părăsire De a mea dulce iubire Și te-ai apucat cu alții, Calicii și blăstămații, Parcă - ar fi mai decât mine - Nu ți-ai mai vede mult bine. Dar nu știi cum te jurai Cumcă pre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Când era pe jumătate Mă culcai, Stanco, la spate, Când se isprăvi de tot Îmi dedeși brânci pe - ușă cu foc. No. 59 Cine la amor nu crede N-ar mai călca iarbă verde Ș-ar călca pământ uscat Să văz că l-am blestemat; Bată-l maica Precesta Cine strică dragostea; Fugi, urâtule, din prag Să vie care mi-i drag. No. 60 Floareo, floricică ești, Ce din zi în zi-nflorești Și nu știi ce folos Poți da cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
au vrut în silă Dar ea au și murit. Părinți, băgați de seamă, De - alegeri vă feriți, De râs vă fie teamă D-asemenea, părinți. No. 62 Eu mă mir însumi de mine De ce atât te iubesc, Că oricând te văz pe tine M-aprinz, inima-mi rănesc. Lumea mea se-ntunecează, Toate în ochi îmi negresc, Num-a feții tale rază O doresc și o privesc. Ești, cum văz, spre-a mea peire Născută pre acest pământ, Căci te iubesc preste fire
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Eu mă mir însumi de mine De ce atât te iubesc, Că oricând te văz pe tine M-aprinz, inima-mi rănesc. Lumea mea se-ntunecează, Toate în ochi îmi negresc, Num-a feții tale rază O doresc și o privesc. Ești, cum văz, spre-a mea peire Născută pre acest pământ, Căci te iubesc preste fire Și tu nu-mi dai crezământ. Nu mă mai munci în silă Nici îmi da nădejdi în vânt, Ci te-ntoarce spre mine Horărăște-mi un cuvânt. Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de-ntristare Ce din ochi-mi nu se șterg, Trecere, credință n-are, Nicăiri unde alerg; Nesimțirea este fire... ............................ No 72 Luniță luminătoare Și stele strălucitoare, Luminați mai cu tărie Scumpa mea călătorie, Dați lumină înfocată Pân cărarea-ntunecată Să văz drumul ce mă duce La iubita mea cea dulce, Care tristă și deșteaptă Cu dor mare mă așteaptă Ca să ajung cât mai tare Să-i dau dulce sărutare. 464 {EminescuOpVI 465} No. 73 Doamne, -naltule-mpărat, Cel ce ființă mi-ai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
număr niște zile Ce-mi pare că-mi sunt date În pătimire multă Amar să le petrec. Adese ori în lume Când obosit de toate Credeam că ș-aste chinuri Odată s-or sfârși, Dar mă-nșelam, eu însumi Și văz că ș-astă noapte Trecând mă amețește, Silindu-se a-mi zâmbi. În truda astor gânduri Când eu mă rătăceam, Îi adusei aminte 467 {EminescuOpVI 468} Că tot mai sunt iubit De-o singură ființă, De-al cărui braț doream
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ori, există momente atât de nefaste în viață încât de o parte ne plouă, de cealaltă ne bate vântul, exact în această situație se afla comisarul, obligat să aleagă între a petrece prost noaptea sub un pom din parc, în văzul femeii cu găleata, ca un vagabond, sau încălzit confortabil de pledurile deja ponosite și de cearșafurile mototolite de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări. Până la urmă explicația n-a fost atât de succintă pe cât am promis mai sus, însă, așa cum sperăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a mai rămas vreun român în viață în care toată lumea să aibă încredere și de la care să mai spere ceva ? A căutat ce a căutat și l-a găsit pe ardeleanul Arafat. Drept care l-a disprețuit și pe el în văzul întregii societăți : V-am făcut-o și pe asta ! Singura voastră speranță de viermi este „sănătoși să fim !” ; ei bine, n-o să mai fiți nici sănătoși ! Și atunci elefantul a rupt țarcul. Sau, dacă preferați jargonul nostru neaoș, a explodat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
același timp, chiar dacă numai prin intermediul unui singur simț, auzul. Însă cât de curând, îi spunea mintea lui scormonitoare, partea de inginer din el care poseda și facultatea imaginației, cât de curând o să putem fi în două locuri deodată și prin intermediul văzului, apoi și cu celelalte simțuri ale trupului nostru și, de ce nu, peste vreo sută de ani, cu totul, cu întreaga noastră ființă. Aici, în asemenea știri, cei doi se întâlneau, unul venind cu știința și speranța, celălalt cu fantezia și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la loc. Era una care avea idei socialiste, până acu’ doi ani se ocupa de ea vecinul Constantin Mille, iar acum îl tot atacau urât pe Nicu Filipescu, spunând că e mai rău decât criminalii de rând, fiindcă ucide în văzul lumii și cu martori! Portarul îl respecta pe fostul primar și-i plăcea că-i tânăr și activ. N-avea chef nici de Românul, nici de Drapelul, iar de Adevĕrul nici pe-atât, îl enerva cel mai tare. Timpul era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu era ușor, ba uneori, ca azi, era foarte greu. Agatei i se înroșiră pleoapele a plâns și, curios, asta doctorul și soțul ei „a auzit“ imediat și s-a neliniștit. Doamna Margulis avea impresia că bărbatul ei are un văz mult mai dezvoltat decât al oamenilor normali, fiindcă cea mai mică schimbare a feței, a culorii tenului, orice cearcăn, orice semn dat de trup era perceput cu ochi de uliu, de la mare distanță și, chiar dacă voiai să-l maschezi în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de care atârnau o pereche de schiuri rudimentare și cu care nu ar fi îndrăznit să se arate nici măcar în fața prietenilor de joacă pe timpul zbuciumatei sale copilării. Așa nenorocit cum se prezenta, mai stătea și expus ca "August Prostu", în văzul tuturor, pe cea mai măreață și mai reprezentativă clădire din țară. Un sentiment de silă și de rușine îl învălui. Ce vor spune cei din familia lui, vecinii, prietenii când îl vor vedea? Trebuie să iasă imediat din această încurcătură
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
făcut. Pierdut în mulțimea protestatarilor, împărțiți în grupuri ce discutau între ei și se contraziceau cu voce tare, constată spre propria lui satisfacție că nimeni nu se sinchisea de ținuta lui ponosită, iar teama, că ar putea fi batjocorit în văzul tuturor, era zădarnică. Nici cei din jurul său nu erau cu mult mai breji ca el. La un apel sonor, venit de undeva din depărtare, discuțiile au încetat brusc, iar masa compactă de oameni, numai ochi și urechi, cum era și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mari, mari... încruntată și cuprinsă de o criză ciudată, începu să mârâie și să ăuie ca lupii; lugubru și tânguitor... Bătrâna, deși trăită la marginea pădurii în geam cu lupii, se înfricoșa în toată făptura ei, rămânând ca mută. „Am văz‟t, ci n-am văz‟t în viața me‟...!“ avea să povestească ea mai târziu. Starea aceea ciudată, a ținut o clipă-două... apoi, femeia se liniști, că ai fi crezut că nu s-a întamplat-, și rămase pe gânduri cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de o criză ciudată, începu să mârâie și să ăuie ca lupii; lugubru și tânguitor... Bătrâna, deși trăită la marginea pădurii în geam cu lupii, se înfricoșa în toată făptura ei, rămânând ca mută. „Am văz‟t, ci n-am văz‟t în viața me‟...!“ avea să povestească ea mai târziu. Starea aceea ciudată, a ținut o clipă-două... apoi, femeia se liniști, că ai fi crezut că nu s-a întamplat-, și rămase pe gânduri cu privirea fixă.. Moașa și Anton
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ceilalți. Iar, în cele din urmă, oamenii de bună-credință șiau dat seama bine de lucrul acesta. Și chiar și invidioșii au văzut asta, însă au închis ochii repede! Așa este dat să se întâmple: întotdeauna adevărul iese la iveală, în văzul tuturor, întocmai așa cum untdelemnul se ridică, fără întârziere, deasupra apei! 1 Cuvinte atribuite lui François Rabelais. 72 Rareș Tiron Aici, însă, am început să mă cam poticnesc cu cititul, căci literele deveniseră din ce în ce mai hâde și mai diforme. Liniile fiecărui rând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oare, o astfel de victimă s-a găsit în puterea de a și învinge călăul și de a scăpa? Aproape niciodată! Să te eliberezi, prin forțele-ți proprii, dintr-o astfel de postură apare întotdeauna aproape ca un miracol în văzul celor mulți și sceptici. Acum, mi-am dat seama: libertatea înseamnă locul unde sufletul tău nu stă deloc stingher. Vreau afară!” Ei bine, da, cititorule, într-adevăr, ea voia afară, dar încă nu și putea închipui cât anume va mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
erau ascultate fetele. Omului i se prelungeau ochii până la cea care-și etala cunoștințele. Avea aerul unei statui care încremenise în admirație. Nici nu-l interesa ce auzea. Probabil că nici nu auzea. Toată energia îi era concentrată pe funcționarea văzului. Domnișoara hodorogea, noi nu clipeam din geană atunci când greșea, el era vrăjit de exercițiul de admirație în care căzuse, totul era de vis. Se apropia apoi de ea, îi dădea târcoale, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Hâtrul de la Antipa mă întâmpina, în poziție de drepți, salutând cu "Onor la popor!" Ninetistele însă au devenit o adevărată făbricuță de bani pentru mie... Vai, tu, dar Lili o face fără perdea. Se dă-n bărci cu sportivul, în văzul cartierului. Numai prostănacul de bărbat-su nu-i pe fază. Vorba aia: nu știe bărbatul ce știe tot satul... Și ce-ai vrea să facă, sireaca, dacă tolomacul ei nu le are cu datul în bărci... Nineta se strâmba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
învăluia firea într-o horbotă stranie. Mergeam cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plătit autoturismul, l-a scos din vitrină, și s-a dus, ca să-i facă formele legale, pentru a se putea folosi de el. Bă, ce rău că n-au știut, hoții, unde și cum doarme badea ăsta, cu banii în văzul tuturor. O fi, dar, bafta lui, și nebafta hoților! Da. Bafta lui! Ultimul duș Soții Tinu s-au trezit din somn mai devreme ca de obicei.Așa se și înțeleseseră, decuseară. Aveau treburi importante de făcut. Mai întâi, însă, dânsei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
totuna cu a fi rege, pentru care nu-ți trebuie decât înțelepciune, sau cu a fi Mare Preot, pentru care-ți ajunge să ai credință. Navigatorul trebuie să știe totul despre ocean, iar oceanul este prea mare și prea adânc. Văzul, auzul, mirosul, pipăitul, inteligență și memoria ta trebuie să fie consacrate pentru ceea ce faci și, dacă ceva te distrage, trebuie îndepărtat. Atunci, tu nu-ți iubești soția? Ba da, o iubesc mult, recunoscu celălalt. La fel de mult cum o iubești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să te bucuri. Mirela chiar dorește asta de frică să nu evolueze și mai spre rău intervențiile dragului său soț. Mirela își continuă drumul și Marcel, dînd divorț, nu mai are nici o reținere. Face politică în gura mare și în văzul tuturor. Președintele? Un nemernic. Primul Ministru? Un nimeni, un hoț. Miniștrii? Niște hahalere! Acum că Marcel și-a găsit drumul are șanse mari să devină ministru. Din campanie Degeaba încerca Costică Juncu să-l lămurească pe vecinul său de scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]